NEMES v. ROMANIA

Decizia nr. 13182/03 Mircea Alexandru NEMEȘ și Adrian NEMEȘ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 10 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 martie 2003, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Mircea Alexandru Nemeș și dl Adrian Nemeș sunt resortisanți români născuți în 1968 și, respectiv, 1969 și locuiesc în Oradea. Solicitarea lor a fost depusă la 3 Martie 2003. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 martie 1996, reclamanții au depus o acțiune civilă împotriva unei terțe părți pentru determinarea drepturilor de proprietate, și anume o cerere de anulare a actelor de titlu ale părții terțe și înregistrarea ulterioară în registrul cărții de teren. Prin decizia finală din 27 martie 2008, Curtea de Apel de Oradea a permis reclamațiile reclamanților în ceea ce privește drepturile de proprietate asupra parcelei de teren contestate. Lungimea procedurii interne a fost de 12 ani pentru trei niveluri de competență. COMPLAINTE Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamanții s-au plâns de lungimea și nedreptatea procedurii.

De asemenea, au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la pretinsele lor drepturi de proprietate. HOTĂRÂREA La 9 iunie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul României propune să plătească, ex grația, împreună dlui Mircea Alexandru Nemeș și dl Adrian Nemeș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, 4,800 EUR (4 mii opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților. Aceste sume vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 14 februarie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Noi, Mircea Alexandru Nemeș și Adrian Nemeș, remarcă că Guvernul României sunt pregătiți să ne plătească ex-grația împreună, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, 4,800 EUR (4 mii opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

Aceste sume vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice nouă afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declarăm că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 13182/03 Mircea Alexandru NEMEȘ and Adrian NEMEȘ against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 10 January 2012 as a Committee composed of: Ján Šikuta, President, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 3 March 2003, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Mr Mircea Alexandru Nemeș and Mr Adrian Nemeș are Romanian nationals who were born in 1968 and 1969 respectively and live in Oradea. Their application was lodged on 3 March 2003. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms Irina Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 21 March 1996 the applicants lodged a civil action against a third party for the determination of ownership rights, namely a request for annulment of the third party’s title deed and subsequent registration in the land book register. By a final decision of 27 March 2008, the Oradea Court of Appeal allowed the applicants’ claims in respect of the ownership rights over the disputed parcel of land. The length of the domestic proceedings was of twelve years for three levels of jurisdiction. COMPLAINTS Invoking Article 6 § 1 of the Convention, the applicants complained of the length and the unfairness of the proceedings.

They also complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention regarding their alleged property rights. THE LAW On 9 June 2011 the Court received the following declaration from the Government: “I, Agent of the Government of Romania before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Romania offer to pay, ex gratia, jointly to Mr Mircea Alexandru Nemeș and Mr Adrian Nemeș, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR 4,800 (four thousand eight hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants. These sums will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” On 14 February 2011 the Court received the following declaration signed by the applicants: “We, Mircea Alexandru Nemeș and Adrian Nemeș, note that the Government of Romania are prepared to pay ex gratia jointly to us, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR 4,800 (four thousand eight hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicants.

These sums will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. We accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. We declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Ján Šikuta Deputy Registrar President