CALZOLAIO c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 37434/02 Michele CALZOLAIO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 ianuarie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 1 octombrie 2002, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, dl Michele Calzolaio, este un cetățean italian, născut în 1963 și rezident în Marino Del Tronto. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Parodi, avocat în Bari. Guvernul italian (atîl) este reprezentat de agentul său, dl Spatafora. Plângerile reclamantului din articolele 3 (tratamentul rău) și 8 din convenție (dreptul la corespondență) au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 15 februarie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai mic și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

37434/02

Michele CALZOLAIO

contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2012 en un comité composé de

:

Isabelle Berro-Lefèvre,

présidente,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

octobre 2002,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Michele Calzolaio, est un ressortissant italien, né en 1963 et résidant à Marino Del Tronto. Il a été représenté devant la Cour par M

e

G. Parodi, avocat à Bari. Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Spatafora.

Les griefs du requérant tirés des articles 3 (mauvais traitements) et 8 de la Convention (droit au respect de la correspondance) ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 février 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a, en outre, précisé qu’aux termes de ce même article elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Greffière adjointe

Présidente