A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 7737/03 prezentată de Liborio SANFILIPPO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 7 decembrie 2010 într-un comitet compus din Danutė Jočienė, președinte, Nona Tsotsoria, Guido Raimondi, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 22 februarie 2003, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Cererea a fost depusă de domnul Liborio Sanfilippo, un resortisant italian, născut în 1957 și rezident în Carinola. Guvernul italian ( Invocând art. 3, 6 alin. (1) și (8) din Convenție, reclamantul se plângea de restricțiile legate de regimul de detenție prevăzut la art. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să numească un consiliu pentru a-l reprezenta în procedură și să își prezinte observațiile. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 14 septembrie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Danute Jociene adjunct președinte
Requête n
o
7737/03
présentée par Liborio SANFILIPPO
contre l’Italie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 décembre 2010 en un comité composée de
:
Danutė Jočienė,
présidente,
Nona Tsotsoria,
Guido Raimondi,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 22 février 2003,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
La requête a été introduite par M. Liborio Sanfilippo, un ressortissant italien, né en 1957 et résidant à Carinola. Le gouvernement italien («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Invoquant les articles 3, 6 § 1 et 8 de la Convention, le requérant se plaignait des restrictions liées au régime de détention prévu par l’article 41
bis
de la loi sur l’organisation pénitentiaire, du retard mis par le tribunal d’application des peines pour statuer sur ses recours et du contrôle de sa correspondance.
Les griefs du requérant ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à nommer un conseil pour le représenter dans la procédure et présenter ses observations. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 14 septembre 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Danute Jociene
Greffière adjointe
Présidente