MIGLIORE c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 26572/05 Salvatore MIGLIORE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 octombrie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 15 iulie 2005, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Salvatore Migliore, este un cetățean italian născut în 1935 și rezident în Alpignano (Turin). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C. Chiaretta, avocat la Rivoli (Turin). Guvernul italian (atîl) a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl P. Acardo.

Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 8 din convenție (dreptul la respectarea vieții private) a fost comunicat guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 10 iulie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost acordată pentru prezentarea observațiilor sale a fost . și … Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul (n mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 26572/05 Salvatore MIGLIORE contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 16 octobre 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juillet 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Salvatore Migliore, est un ressortissant italien né en 1935 et résidant à Alpignano (Turin). Il a été représenté devant la Cour par M e C. Chiaretta, avocat à Rivoli (Turin). Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, ainsi que par son coagent, M me P. Accardo. Le grief du requérant tiré de l’article 8 de la Convention (droit au respect de la vie privée) a été communiqué au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10 juillet 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a, en outre, précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente