IZZO + 3 AUTRES c. ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 7392/05 prezentată de Giovannina IZZO și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care are loc la 1 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișel Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 ianuarie 2005, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie PROCEDURE Cererea a fost depusă de dnii Giovannina, Pellegrino, Cosimo și Elvira Izzo, resortisanți italieni, născuți în 1934, 1936, 1946 și, respectiv, 1942, rezidenți în Avellino.

C. Cancellario, avocat în Benevent. Guvernul italian ( La 12 mai 2006, obiecțiile reclamanților din art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1 au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 25 septembrie 2009, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor era În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină.

Scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns la această cerere. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Sally Dollé Françoise Tulkens Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 7392/05 présentée par Giovannina IZZO et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 1 er décembre 2009 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, juges, et de Sally Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 janvier 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCEDURE La requête a été introduite par MM. Giovannina, Pellegrino, Cosimo et Elvira Izzo, des ressortissants italiens, nés respectivement en 1934, 1936, 1946 et 1942 et résidant à Avellino.

Ils sont représentés devant la Cour par M e C. Cancellario, avocat à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me E. Spatafora, et par son coagent, M. N. Lettieri. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignaient du caractère inadéquat du montant accordé à titre d’indemnité d’expropriation, en raison de l’application rétroactive à leur cause de la loi n o 359 de 1992. Le 12 mai 2006, les griefs des requérants tirés des articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1 ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs.

La lettre du greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 25 septembre 2009, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient n’en avaient pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue aux requérants qui n’y ont pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Sally Dollé Françoise Tulkens Greffière Présidente