ZAGREBAYLOV c. RUSSIE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 62028/10 Aleksei Nikolayevich ZAGREBAYLOV împotriva Rusiei EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Aleksei Nikolayevich Zagrebaylov, este un resortisant rus, născut în 1973 și rezident în Volgograd, unde își ispășește pedeapsa cu închisoarea. El a sesizat Curtea la 14 septembrie 2010. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 15 iunie 2009, acuzatul a fost arestat de către poliție, iar la 16 iunie 2009, procesul-verbal al arestării a fost întocmit. La 17 iunie 2009, Tribunalul Districtual Elanskiy din regiunea Volgograd l-a arestat pe reclamant. La 24 iunie 2009, reclamantul a fost acuzat de omor prin imprudență cu circumstanțe agravante.

La 27 octombrie 2009, reclamantul a fost acuzat din nou de omor prin imprudență cu circumstanțe agravante. La 20 noiembrie 2009, Parchetul din regiunea Volgograd a intrat în arest și a trimis cazul în instanță. În cursul anchetei preliminare și la începutul examinării cauzei din fond, reclamantul a fost reprezentat de apărătorul Z. În cursul ședinței din 10 februarie 2010, apărătorul Z. a fost înlocuit de apărătorul D. Reclamantul nu a contestat această înlocuire în fața instanței, chiar dacă, în opinia sa, D. nu a fost în măsură să facă acest lucru. La 11 februarie 2010, Curtea Regională din Volgograd l-a condamnat pe reclamant la 15 ani de închisoare pentru omor prin imprudență cu circumstanțe agravante.

La 17 februarie 2010, în curs de transfer într-o altă instituție de corecție, reclamantul a făcut apel. Potrivit reclamantului, nu a putut scrie o cerere de recurs conform și corect, având în vedere condițiile de transport. În plus, susținătorul său, care promisese că va ajuta la redactarea cererii sale de recurs, a întrerupt contactul cu el și nu l-a lăsat la momentul potrivit. La 25 martie 2010, Curtea Regională a respins observațiile reclamantului cu privire la procesul-verbal al ședinței. La 6 aprilie 2010, după ce a fost transferat într-o instituție penitenciară, reclamantul a depus memoriul amplificativ conținând, printre altele, o cerere de examinare a cauzei în apel în prezența sa. Reclamantul susține că nu a fost informat cu privire la conținutul replicilor parchetului și ale victimei la actul de punere în aplicare.

La 12 mai 2010, Curtea Supremă a Federației Ruse a examinat cererea reclamantului de a asigura prezența sa la tribunal și a respins-o pe motiv că a omis să depună cererea în termen de zece zile de la data pronunțării hotărârii, prevăzută la articolele 375 alineatul (2), 376 și 377 din Codul de procedură penală al Federației Ruse. La aceeași dată, Curtea Supremă a Federației Ruse a confirmat, în recurs, hotărârea pronunțată. Curtea a indicat, de asemenea, că replicile la un act de punere în aplicare sunt atașate la dosar și că instanța de apel nu are obligația de a informa părțile la proces cu privire la aceasta. Reclamantul și apărătorul său au fost absenți în mod liber în timp ce reprezentantul Parchetului a fost prezent și a dat explicații.

Reclamantul a solicitat o revizuire a deciziilor pronunțate, în special în urma absenței sale în la que que que que que que. La 19 octombrie 2010, magistratul Curții Supreme a Federației Ruse, însărcinat cu examinarea cererii de revizuire, a respins cererea. În ceea ce privește absența reclamantului în ședința de judecată, acest magistrat a aprobat concluzia instanței judecătorești din cauza faptului că cererea fusese depusă în afara termenului de 10 zile de la data pronunțării hotărârii. Dreptul intern relevant Codul de procedură penală al Federației Ruse din 18 decembrie 2001 care a intrat în vigoare la 1 iulie 2002 În temeiul articolului 356, actul de procedură trebuie depus timp de zece zile de la data pronunțării hotărârii.

În conformitate cu art. 360, instanța de recurs sesizată în apelul de la o instanță judecătorească verifică legalitatea, validitatea și echitatea acestuia. În temeiul articolului 375 alineatele (2), în cazul în care condamnatul dorește să participe la tribunalul de recurs, acesta trebuie să indice în recursul său. Părțile la proces trebuie să fie informate cu privire la data și locul în care a avut loc procesul în termen de cel mult 14 zile în avans. Instanța poate examina cauza în absența unei părți la proces dacă aceaceasta a fost bine informată cu privire la data și locul în care a avut loc recursul [art. 376 alineatul (2) ]. În cazul în care un condamnat aflat în detenție dorește să participe la ședința de judecată, acesta poate participa direct sau prin intermediul videoconferințelor.

Instanța de apel hotărăște asupra chestiunii convocarii condamnatului aflat în detenție, precum și asupra formei participării sale. În cazul în care condamnatul participă în mod direct în fața instanței de recurs, cuvântul trebuie, în orice caz, să i se dea. În conformitate cu art. 377, instanța de apel înțelege explicațiile părții, care au depus recursul și replicile părții opuse. La cererea unei părți, aceasta poate examina în mod direct dovezile și documentele suplimentare prezentate de părți în sprijinul argumentelor lor. În conformitate cu articolul Õ, instanța de apel poate respinge actul de apel și poate confirma hotărârea, anula hotărârea și pune capăt urmărilor penale, anula hotărârea și retrimite cauza pentru o nouă examinare pe fond sau, din nou, modifică hotărârea.

GRIFS Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul se plânge că arestarea sa provizorie la 15 iunie 2009 nu a fost înregistrată. În afara unghiului articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție, reclamantul se plânge de încălcarea dreptului de a dispune de facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susține că înlocuirea susținătorului său a privat de o asistență juridică eficientă, dat fiind că noul susținător nu l-a asistat cu adevărat și nu a menținut contactele cu acesta în etapa de apel. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) din Convenție, reclamantul se plânge că prezența sa în instanță din 12 mai 2010 nu a fost asigurată, în ciuda cererii sale în acest sens.

Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența recursului efectiv împotriva deciziilor pronunțate de investigator. Procedura în fața instanței de apel a fost conformă cu cerințele art. 6 alin. (1) și (3) lit. (c) din Convenție? • În special, principiile dezbaterii contradictorii și ale egalității armelor, precum și dreptul reclamantului de a beneficia de asistență din partea unui avocat au fost respectate în această procedură, având în vedere faptul că reclamantul nu era nici prezent, nici reprezentat în cadrul procedurii din 12 mai 2010 în fața Curții Supreme a Federației Ruse și faptul că a fost privat de posibilitatea de a comenta explicațiile reprezentantului Parchetului dat în această audiere?

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 62028/10 Aleksey Nikolayevich ZAGREBAYLOV contre la Russie

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Le requérant, M. Aleksey Nikolayevich Zagrebaylov, est un ressortissant russe, né en 1973 et résidant à Volgograd, où il purge sa peine d’emprisonnement. Il a saisi la Cour le 14 septembre 2010. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 15 juin 2009, soupçonné d’un homicide volontaire, le requérant fut arrêté par les policiers. Le 16 juin 2009, le procès-verbal d’arrestation fut rédigé. Le 17 juin 2009, le tribunal du district Elanskiy de la région de Volgograd mit le requérant en détention provisoire. Le 24 juin 2009, le requérant fut inculpé pour homicide volontaire avec circonstances aggravantes.

Le 27 octobre 2009, le requérant fut de nouveau inculpé pour homicide volontaire avec circonstances aggravantes. Le 20 novembre 2009, le parquet de la région de Volgograd entérina l’acte d’accusation et envoya le dossier au tribunal. Lors de l’enquête préliminaire et au début de l’examen de l’affaire au fond le requérant fut représenté par le défenseur Z. Lors de l’audience du 10 février 2010, le défenseur Z. fut remplacé par le défenseur D. Le requérant ne contesta pas ce remplacement devant le tribunal, même si, selon lui, D. ne l’assista pas efficacement. Le 11 février 2010, la cour régionale de Volgograd condamna le requérant à quinze ans d’emprisonnement pour homicide volontaire avec circonstances aggravantes.

Le 17 février 2010, en cours de son transfert dans un autre établissement pénitentiaire, le requérant fit appel. Selon le requérant, il ne put pas rédiger une demande d’appel conforme et correcte, vu les conditions de transport. De plus, son défenseur, qui avait promis de l’aider à rédiger sa demande d’appel, rompit le contact avec lui et ne l’assista pas le moment venu. Le 25 mars 2010, la cour régionale rejeta des observations du requérant relatives au procès-verbal d’audience. Le 6 avril 2010, ayant été transféré dans un établissement pénitentiaire, le requérant déposa le mémoire ampliatif contenant, entre autres, une demande d’examiner l’affaire en appel en sa présence. Le requérant prétend ne pas avoir été mis au courant du contenu des répliques du parquet et de la victime à son acte d’appel.

Le 12 mai 2010, la Cour suprême de la Fédération de Russie examina la demande du requérant d’assurer sa présence à l’audience d’appel et la rejeta au motif que l’intéressé avait omis de déposer cette demande dans le délai de dix jours à compter de la date du prononcé du jugement, prévu par les articles 375 § 2, 376 et 377 du code de procédure pénale de la Fédération de Russie. A la même date, la Cour suprême de la Fédération de Russie confirma en appel le jugement rendu. La Cour indiqua également que les répliques à un acte d’appel sont jointes au dossier et que la juridiction d’appel n’est pas dans l’obligation d’en informer les parties au procès. Le requérant et son défenseur furent absents à l’audience alors que le représentant du parquet fut présent et donna des explications.

Le requérant fit une demande de révision des décisions rendues, arguant notamment de son absence à l’audience d’appel. Le 19 octobre 2010, le magistrat de la Cour suprême de la Fédération de Russie chargé de l’examen de la demande de révision la rejeta. En ce qui concerne l’absence du requérant à l’audience d’appel, ce magistrat entérina la conclusion de la juridiction d’appel constatant que la demande avait été déposée en dehors du délai de dix jours à compter de la date du prononcé du jugement. B. Le droit interne pertinent Le code de procédure pénale de la Fédération de Russie du 18 décembre 2001, entré en vigueur le 1 er juillet 2002 En vertu de l’article 356, l’acte d’appel doit être déposé durant dix jours à compter de la date du prononcé du jugement.

Conformément à l’article 360, la juridiction de recours saisie en appel d’un jugement vérifie la légalité, la validité et l’équité de celui-ci. En vertu de l’article 375 § 2, si le condamné souhaite participer à l’audience d’appel, il doit l’indiquer dans son pourvoi en appel. Les parties au procès doivent être informées de la date et du lieu de l’audience d’appel au plus tard quatorze jours à l’avance. La cour peut examiner l’affaire en l’absence d’une partie au procès si celle-ci a bien été informée de la date et du lieu de l’audience d’appel (article 376 §§ 2 – 4). Si un condamné mis en détention souhaite prendre part à l’audience d’appel, il peut y participer directement ou par la voie de vidéoconférence.

La juridiction de recours statue sur la question de la convocation du condamné mis en détention, ainsi que sur la forme de sa participation. Lorsque le condamné participe à l’audience devant la juridiction de recours, la parole doit, dans tous les cas, lui être donnée. En vertu de l’article 377, la juridiction d’appel entend les explications de la partie, ayant déposé le pourvoi en appel, et les répliques de la partie opposée. Elle peut, à la demande d’une partie, examiner directement les preuves et les documents supplémentaires, présentés par les parties à l’appui de leurs arguments. Conformément à l’article 378, la juridiction d’appel peut rejeter l’acte d’appel et confirmer le jugement, annuler le jugement et mettre fin aux poursuites pénales, annuler le jugement et renvoyer l’affaire pour un nouvel examen au fond ou, encore, modifie le jugement.

GRIEFS Invoquant l’article 5 § 1 c) de la Convention, le requérant se plaint que sa mise en détention provisoire le 15 juin 2009 n’a pas été enregistrée. Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention le requérant dénonce la partialité des juges. Sous l’angle de l’article 6 § 3 b) de la Convention le requérant se plaint de la violation du droit à disposer des facilités nécessaires à la préparation de sa défense. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que le remplacement de son défenseur l’a privé d’une l’assistance juridique efficace, étant donné que le nouveau défenseur ne l’a pas assisté réellement et n’a pas maintenu les contacts avec lui au stade d’appel. Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention, le requérant se plaint que sa présence à l’audience d’appel du 12 mai 2010 n’a pas été assurée, malgré sa demande en ce sens.

Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence du recours effectif contre les décisions rendues par l’enquêteur.

QUESTION AUX PARTIES

La procédure devant la juridiction d’appel, a-t-elle été conforme aux exigences de l’article 6 §§ 1 et 3 c) de la Convention ? En particulier, les principes du débat contradictoire et de l’égalité des armes ainsi que le droit du requérant à bénéficier de l’assistance d’un avocat ont-ils été respectés dans cette procédure, eu égard au fait que le requérant n’était ni présent ni représenté lors de l’audience d’appel du 12 mai 2010 devant la Cour suprême de la Fédération de Russie et du fait qu’il a été privé de possibilité de commenter des explications du représentant du parquet données lors de cette audience?