CASE OF PATYI v. HUNGARY

Reclamantul s-a născut în 1965 și trăiește în Budapesta. Reclamantul a intenționat să organizeze demonstrații pentru a atrage atenția asupra situației celor care au suferit daune originare dintr-un caz important de faliment care a atras o atenție considerabilă a mass-media în Ungaria. La 5 februarie 2007, el a solicitat la Departamentul de Poliție din Budapesta pentru acquiescență într-o demonstrație la 10 martie 2007 și într-una din celelalte, de natură în curs, de la 10 martie până la 31 octombrie 2007, ambele programate în Piața Kossuth, în fața Parlamentului. La 7 februarie 2007, Departamentul de Poliție din Budapesta a refuzat să se ocupe de oricare dintre cererile. Acesta a observat că, la 23 octombrie 2006, zona în cauză a fost declarată de Departamentul de Poliție însuși o „zonă operațională de securitate” (biztonsági mשveleti terület) având în vedere evenimentele tumultuoase din Budapesta în septembrie 2006. În consecință, măsura – care a fost, după o prelungire, în vigoare pentru o perioadă nedefinită de timp – a rămas ca astfel de în afara competenței Departamentului de Poliție în ceea ce privește interdicția sau acuescența în cadrul unei demonstrații. La 5 martie 2007, comandantul național de Poliție a susținut această decizie. La 14 ianuarie 2008, Curtea Regională de Budapesta a respins cererea reclamantului de revizuire judiciară, susținând în esență raționamentul autorităților de poliție. Această decizie a avut loc la 26 ianuarie 2008. 10. În alt caz privind aceeași zonă, la 29 ianuarie 2007, dl K. a contestat decizia poliției de a declara Piața Kossuth o „zonă operațională de securitate”. La 14 martie 2007, comandantul poliției din Budapesta și-a respins plângerea, însă această decizie a fost anulată de comandantul național la 16 aprilie 2007. În reluarea procedurii administrative, la 22 iunie 2007, comandantul Budapestei a respins din nou plângerea. La 19 iulie 2007, comandantul național a susținut această decizie. Dl K. a contestat această hotărâre în instanță. 11. Acțiunea dlui K. a fost respinsă de Curtea Regională de la Budapesta. Cu toate acestea, în apel Curtea Supremă a anulat această decizie, împreună cu cea din 19 iulie 2007. 12. În reluarea procedurii administrative la a doua instanță, la 23 decembrie 2009, comandantul național a susținut din nou decizia comandantului Budapestei. Dl K. solicită revizuire judiciară. 13. La 11 noiembrie 2010, Curtea Regională a anulat, în hotărârea nr. 27.K.31.354/2010/9, atât hotărârile administrative de la prima și a doua instanță, cât și a trimis cazul comandantului Budapestei. Curtea a subliniat că hotărârile impuși nu conțin elemente concrete care să stabilească necesitatea și proporționalitatea menținerii „zonei operaționale de securitate” după prelungirea din 22 noiembrie 2006. Nici ei nu s-au adresat sugestiei reclamantului că pur și simplul apropiere imediată a Parlamentului, mai degrabă decât interzicerea globală a plasei Kossuth, ar fi fost suficientă în circumstanțe. 14. În reluarea procedurilor administrative de primă instanță, la 4 aprilie 2011, comandantul Budapestei a susținut parțial plângerea dlui K., menționând că, în absența unor dovezi contrare, proporționalitatea măsurii impugnate a fost contestată cu succes.