CASE OF SZERDAHELYI v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of peaceful assembly)
CASE OF SZERDAHELYI v. HUNGARY (CtEDO, 2012)
Reclamantul s-a născut în 1943 și a trăit în Budapesta. La 24 noiembrie 2006, reclamantul a anunțat, după cum prevede Actul de Adunare 1989, Departamentului de Poliție din Budapesta, intenția sa de a organiza o demonstrație la 9 decembrie 2006 pe Piața Kossuth din Budapesta, în fața Parlamentului. La 26 noiembrie 2006, Departamentul de Poliție din Budapesta a refuzat să se ocupe de cerere. Acesta a observat că, la 23 octombrie 2006, zona în cauză a fost declarată, de către Departamentul de Poliție însuși și pentru o perioadă de timp nedefinită, o „zonă operațională de securitate” (biztonsági mשveleti terület), având în vedere evenimentele tumultuoase din Budapesta în septembrie 2006. La 6 decembrie 2006, Curtea Regională de la Budapesta a respins cererea reclamantului de reexaminare judiciară, observand în esență că nicio decizie privind fondul cazului nu a fost adoptată de autoritățile administrative – care a exclus o astfel de reexaminare. 10. La 11 decembrie 2006, șeful adjunct al Departamentului de Poliție Națională a respins încălcarea plângerii reclamantului. La 19 decembrie 2006, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Regională din Budapesta, contestand deciziile de 23 octombrie și 11 decembrie 2006 11. La 11 ianuarie 2007, șeful Poliției din Budapesta a respins plângerea reînnoită a reclamantului. La 12 februarie 2007, șeful adjunct al Departamentului de Poliție Națională a inversat parțial această decizie și a ordonat Departamentului de Poliție din Budapesta să înlocuiască măsura nedefinită în cauză cu o durată definită. La 5 martie 2007, Curtea Regională a respins acțiunea respectivă, susținând în esență motivele anterioare ale autorităților de poliție. Acesta a subliniat că procedura nu a avut legătură decât cu decizia poliției privind necompetența și nu a constituit o revizuire a deciziei inițiale a poliției declarând că Piața Kossuth este o „zonă operațională de securitate”. 12. La o nouă plângere, la 18 martie 2008, Curtea Regională a anulat hotărârile din 11 ianuarie și 12 februarie 2007 și a trimis cazul Departamentului Național de Poliție. Ca reacție la petiția de reexaminare a reclamantului, la 29 aprilie 2009, Curtea Supremă a anulat decizia din 18 martie 2008 și a trimis cazul Curții Regionale. Procedura acesteia a fost apoi întreruptă la 1 octombrie 2009 din cauza decesului reclamantului. Fiul și moștenitorul reclamantului s-au alăturat procedurii în calitate de succesor la 25 august 2011. 13. Guvernul a susținut că subiectul litigiului pe calea Curții Regionale a fost decizia inițială a poliției declarând că Kossuth Square este o „zonă operațională de securitate”. 14. Într-un alt caz privind aceeași zonă, la 29 ianuarie 2007, dl K. a contestat decizia poliției de a declara Kossuth Square o „zonă operațională de securitate”. La 14 martie 2007, comandantul poliției din Budapesta și-a respins plângerea, însă această decizie a fost anulată de comandantul național la 16 aprilie 2007. În reluarea procedurii administrative, la 22 iunie 2007, comandantul Budapestei a respins din nou plângerea. La 19 iulie 2007, comandantul național a susținut această decizie. Dl K. a contestat această hotărâre în instanță. 15. Acțiunea dlui K. a fost respinsă de Curtea Regională de la Budapesta. Cu toate acestea, în apel Curtea Supremă a anulat această decizie, împreună cu cea din 19 iulie 2007. 16. În reluarea procedurii administrative la a doua instanță, la 23 decembrie 2009, comandantul național a susținut din nou decizia comandantului Budapestei. Dl K. solicită revizuire judiciară. 17. La 11 noiembrie 2010, Curtea Regională a anulat, în hotărârea nr. 27.K.31.354/2010/9, atât hotărârile administrative de la prima și a doua instanță, cât și a trimis cazul comandantului Budapestei. Curtea a subliniat că hotărârile impuși nu conțin elemente concrete care să stabilească necesitatea și proporționalitatea menținerii „zonei operaționale de securitate” după prelungirea din 22 noiembrie 2006. Nici ei nu s-au adresat sugestiei reclamantului că pur și simplua oprire a apropierii imediate a Parlamentului, mai degrabă decât interzicerea globală a plasei Kossuth, ar fi fost suficientă în circumstanțe. 18. În reluarea procedurilor administrative de primă instanță, la 4 aprilie 2011, comandantul Budapestei a susținut parțial plângerea dlui K., menționând că, în absența unor dovezi contrare, proporționalitatea măsurii impugnate a fost contestată cu succes.