BAYSAN c. TURQUIE
BAYSAN c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
Secțiunea a doua Cerere nr. 31264/10 Yusuf Kenan BAYSAN împotriva Turciei introdusă la 7 aprilie 2010 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Yusuf Kenan Baysan, este un cetățean turc, născut în 1976 și rezident în Elaz Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 9 octombrie 2009, reclamantul, care a fost acuzat de a obține profituri ilegale și de a comite fraude în licitațiile publice, a fost arestat și pus în custodie. La 11 octombrie 2009, acesta a prezentat în fața instanței judecătorești din diyarbakr, care a dispus arestarea sa, având în vedere existența unor suspiciuni puternice cu privire la comisia de către el de către el a culpei reprovocate, a naturii de lacătoase și a statului de probe și ținând seama, de asemenea, de existența unui risc de . un risc de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin actul de punere sub acuzare din 2 decembrie 2009, procurorul Republicii Diyarbakćr l-a inculpat pe reclamant în fața unei organizații criminale în scopul de a obține profituri ilegale și de a comite fraude în cadrul procedurilor publice de ofertare și a solicitat condamnarea acestuia în temeiul articolelor 220 § 2 și 63 din Codul penal, precum și triplul său condamnat în temeiul articolelor 235 § 1 și 53 din Codul penal. La 22 decembrie 2009, reprezentantul reclamantului a formulat o opoziție împotriva menținerii în detenție a reclamantului, fără a preciza decizia atacată și a solicitat eliberarea sa pentru a-i permite să-l însoțească pe tatăl său care a avut un atac de cord. La 25 decembrie 2009, tribunalul din Diyarbakr a respins această opoziție, ținând cont de natura dreptului de proprietate, de starea dovezilor, de existența unor suspiciuni puternice cu privire la acuzarea de către mai multe părți ale dreptului de proprietate și de faptul că aceasta face parte din infracțiunile enumerate la art. 100 din Codul de procedură penală pentru care se consideră că motivele de detenție sunt întemeiate. Curtea a stat la dosar după ce a obținut avizul scris al procurorului. La 3 februarie 2010, reprezentantul reclamantului a formulat o nouă opoziție împotriva menținerii în detenție a clientului său, fără a preciza decizia atacată, susținând că elementele materiale ale infracțiunilor reproșate nu au fost reunite. Dosarul nu oferă niciun element cu privire la continuarea dat de instanța judecătorească care a stat la baza acestei opoziții. La 5 februarie 2010, instanța de judecată și-a ținut prima audiere. La sfârșitul acestei audieri, instanța de judecată a decis să elibereze reclamantul, ținând cont de absența unui risc de detenție a probelor și a timpului petrecut deja în detenție. La cauza era încă în curs de desfășurare în fața acestei din urmă instanțe la data introducerii cererii. Dreptul intern relevant În conformitate cu art. 100 din Codul de procedură penală, detenția provizorie a unei persoane este posibilă dacă există suspiciuni puternice cu privire la comisia de către persoana vizată de încălcarea dreptului comunitar și dacă există un motiv de detenție, și anume un risc de deviere sau de deviere a probelor. Cu toate acestea, pentru anumite infracțiuni deosebit de grave, printre care se numără și infracțiunea reprobabilă a reclamantului, art. 100 alineatul (3) arată că lanurile pot presupune existența unor motive de detenție (riscul de evadare și/sau de decădere a probelor) în cazul în care există motive plauzibile de a fi comis infracțiunea. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de neajunsuri procedurale în cadrul acțiunii în opoziție împotriva menținerii sale în detenție. El reproșează instanței de judecată că și-a examinat opoziția la dosar, fără a fi ținut de cuvânt și fără ca acesta sau reprezentantul său să aibă posibilitatea de a participa la procedură. În acest sens, Comitetul consideră că o încălcare a principiului contradicției și al egalității armelor. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de lipsa de echitate a procedurii, fără a furniza nici un element în acest sens. El susține că, la cererea procurorului, tribunalul ar fi decis confidențialitatea dosarului anchetei care îl împiedică pe reprezentantul său să aibă acces la dosar. Această situație, în opinia sa, aduce atingere principiului egalității armelor. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Procedura de opoziție prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele prevăzute la art. 5 alineatul (4) din convenție În măsura în care reclamantul prezintă că a fost luată o decizie privind limitarea dreptului său sau a dreptului său de a avea acces la dosarul de anchetă, a fost luată această împrejurare privat de posibilitatea de a contesta în mod eficient menținerea sa în detenție provizorie