Yilmaz împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 51464/08 MUZAffer YILMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 iulie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 23 septembrie 2008, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, domnul Muzaffer Y Invocând articolele 9, 10 și 14 din Convenție, reclamantul susținea că nefurnizarea corespondenței sale prin intermediul administrației în cauză aducea atingere, într-un mod discriminatoriu, dreptului său de a respecta corespondența, precum și libertății sale de gândire și de exprimare.

Cererea a fost comunicată guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate avocatului reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 5 mai 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost dată pentru prezentarea observațiilor sale a fost . și … În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 51464/08 Muzaffer YILMAZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 23 septembre 2008, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Muzaffer Yılmaz, est un ressortissant turc né en 1972. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison d’Erzurum. Il a été représenté devant la Cour par Me A. Güzel, avocat à Ağrı. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent.

Invoquant les articles 9, 10 et 14 de la Convention, le requérant alléguait que le non-acheminement de sa correspondance par l’administration pénitentiaire portait atteinte, de manière discriminatoire, à son droit au respect de la correspondance, ainsi qu’à sa liberté de pensée et d’expression. La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées à l’avocat du requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 5 mai 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocat du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre est également demeurée sans réponse. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente