Geylan împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 52618/08 Mustafa GEYLAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 iulie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 14 septembrie 2006, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ recurentul, domnul Mustafa Geylan, este un resortisant turc născut în 1969. La introducerea cererii, acesta a fost deținut în închisoarea de tip F d Invocând articolele 3, 7, 10 și 14 din Convenție, reclamantul susținea în principal că măsurile luate de administrație în ceea ce privește corespondența sa au afectat în mod discriminatoriu dreptul său de a respecta corespondența, precum și libertatea sa de gândire și de exprimare.

Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, el se plângea, de asemenea, de procedura și de lipsa unei căi de atac efective. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 5 mai 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost dată pentru prezentarea observațiilor sale a fost . și … În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 52618/08 Mustafa GEYLAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 3 juillet 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 14 septembre 2006, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mustafa Geylan, est un ressortissant turc né en 1969. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison de type F d’Erzurum. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent.

Invoquant les articles 3, 7, 10 et 14 de la Convention, le requérant alléguait essentiellement que les mesures prises par l’administration pénitentiaire relatives à sa correspondance portaient atteinte, de manière discriminatoire, à son droit au respect de la correspondance, ainsi qu’à sa liberté de pensée et d’expression. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, il se plaignait en outre de l’iniquité de la procédure et de l’absence de voie de recours effectif. La requête a été communiquée au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 5 mai 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre est également demeurée sans réponse. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente