TÜRKMEN c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 21024/10 Ömer TÜRKMEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 5 iunie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 1 aprilie 2010, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, în calitate de reclamant, dl Ömer Türkmen, este un cetățean turc născut în 1977 și rezident în Trabzon. Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de sancțiunile privative de libertate impuse de superiorul său militar. Acuzarea reclamantului întemeiat pe art. 5 alineatul (1) a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 24 februarie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost mai scurt și că nu a solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol atunci când, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenionează să o mențină. Scrisoarea din 24 februarie 2012 a fost returnată, reclamantul nefiind cunoscut la adresa pe care o dăduse Curții. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

21024/10

Ömer TÜRKMEN

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 5 juin 2012 en un comité composé de

:

Isabelle Berro-Lefèvre,

présidente,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 1

er

avril 2010,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Ömer Türkmen, est un ressortissant turc né en 1977 et résidant à Trabzon.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint des sanctions privatives de liberté, infligées par son supérieur militaire.

Le grief du requérant tiré de l’article 5 § 1 a été communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24 février 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui

était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre du 24 février 2012 a été retournée au Greffe, le requérant n’étant pas connu à l’adresse qu’il avait donnée à la Cour.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Greffière adjointe

Présidente