DİNÇ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 3789/10 Alpay D.Nç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 septembrie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinta Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată la 7 iunie 2010 După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Alpay Dinç, este un resortisant turc născut în 1969 și are reședința în Kayseri. Este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Baytok, avocat în Ankara. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul se plângea că a făcut obiectul unei sancțiuni de rigoare privativă a libertății. El susținea, de asemenea, că aceasta îi fusese impusă de superiorul său militar, nu de o instanță independentă și imparțială. Argumentul menționat anterior a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 24 februarie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

37890/10

Alpay DİNÇ

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2012 en un comité composé de

:

Isabelle Berro-Lefèvre,

présidente

,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 juin 2010

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Alpay Dinç, est un ressortissant turc né en 1969 et résidant à Kayseri. Il est représenté devant la Cour par M

e

S. Baytok, avocat à Ankara.

Invoquant l’article 5 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir fait l’objet d’une sanction d’arrêt de rigueur privative de liberté. Il alléguait également que celle-ci lui avait été infligée par son supérieur militaire et non par un tribunal indépendant et impartial.

Le grief susmentionné a été communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24 février 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui avait été imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Greffière adjointe

Présidente