Koyuncu împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE RĂSPUNSURI nr. 19306/07 și 21382/07 Turgut KOYUNCU împotriva Turciei și Ali Hsan DOST împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 31 ianuarie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 10 aprilie 2007 și, respectiv, la 25 aprilie 2007, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții, domnii Turgut Koyuncu și Ali Hsan Dost, sunt cetățeni turci, născuți în 1974. La introducerea cererii, aceștia erau ținuți la închisoarea din Erzurum. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către M. H. Dursun, avocat la Van.

Guvernul turc ( Aceste obiecțiuni au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisorile modulului au rămas fără răspuns. În decembrie 2010 și din 27 aprilie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților și a avocatului acestora asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost mai scurt și că nu au solicitat prelungirea. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină.

Aceste scrisori sunt, de asemenea, reținute fără răspuns. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor garantate prin Convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererile de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre Asistentă Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requêtes n os 19306/07 et 21382/07 Turgut KOYUNCU contre la Turquie et Ali İhsan DOST contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites le 10 avril 2007 et le 25 avril 2007 respectivement, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Turgut Koyuncu et Ali İhsan Dost, sont des ressortissants turcs, nés en 1974. Lors de l’introduction de la requête, ils étaient détenus à la prison d’Erzurum. Ils ont été représentés devant la Cour par M e H. Dursun, avocat à Van.

Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Invoquant les articles 10 et 14 de la Convention, les requérants alléguaient que les entraves auxquelles ils s’étaient heurtés pour tenir des conversations téléphoniques en kurde constituaient une atteinte discriminatoire à leur droit à la liberté d’expression. Ces griefs ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs. Les lettres du Greffe sont demeurées sans réponse. Par des lettres recommandées avec accusé de réception du 2 décembre 2010 et du 27 avril 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants puis de leur avocat sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Ces lettres sont également demeurées sans réponse. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leurs requêtes (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer les affaires du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer les requêtes du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente