SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 31264/10 Yusuf Kenan BAYSAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 octombrie 2019 într-un comitet compus din Valeriu Grițeco, președinte, Egidijus Kūris, Darian Pavli, judecători, și Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 8 mai 2019 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și lipsa unui răspuns din partea reclamantei la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FUGE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Yusuf Kenan Baysan, este un resortisant turc născut în 1976 și rezident în Elaz În conformitate cu art. 5 alineatul (4) din Convenție, reclamantul s-a plâns de legalitatea detenției sale provizorii și de posibilitatea de a contesta în mod eficient menținerea sa în detenție. La 23 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. După ce încercările de soluționare pe cale amiabilă au eșuat, printr-o scrisoare din 8 mai 2019, guvernul a informat Curtea că propunea să formuleze o declarație privind soluționarea întrebărilor ridicate de respondență. I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant Mr Yusuf Kenan Baysan, the amount of 1,125 (one thousand one hundred and twenty five) euro in respect of the aplication reglemented under no. 31264/10. Acest sum, which is considered to be aptate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and moraly damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be plata within three months from the data of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government considers that in the present case, the remedy available to the aplicant to challenge the lawfulness of his detention on remand was not in acordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standard enshrined in Article 5 of the European Convention on Human Rights (Altinok v. Turkey , nr. 31610/08, 29 November 2011). The Government respectfully invitas the Court to declaration that it is not justited anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in acordance with Article 37 of the Convention. L Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele duc la una dintre concluziile enunțate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) de la articolul respectiv. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl consideră existența sa, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii. Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o moțiune a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Având în vedere natura concesiunilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma propusă a despăgubirii, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea (articolul in fine 13. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 5 alin. (4) din Convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să șteargă cererea de rol în aplicarea art. (c) din Convenție. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 21 noiembrie 2019. Hasan Bak
Requête n
o
31264/10
Yusuf Kenan BAYSAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 22 octobre 2019 en un comité composé de
:
Valeriu Grițco,
président,
Egidijus Kūris,
Darian Pavli,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 7 avril 2010,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 8 mai 2019 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que l’absence de réponse de la partie requérante
à cette déclaration,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Yusuf Kenan Baysan, est un ressortissant turc né en
1976 et résidant à Elazığ. Il a été représenté devant la Cour par M
e
Ü.
Kılınç, avocat exerçant à Strasbourg.
2.
Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent.
3.
Invoquant l’article 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaignait de la légalité de sa détention provisoire ainsi que de l’impossibilité de contester efficacement son maintien en détention.
4.
Le 23 janvier 2012, la requête avait été communiquée au Gouvernement.
5.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 8
mai 2019, le Gouvernement a informé la Cour qu’il proposait de formuler une déclaration visant à la résolution des questions soulevées par la requête.
6.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay to the applicant Mr Yusuf Kenan Baysan, the amount of 1,125 (one thousand one hundred and twenty five) euros in respect of the application registered under no.
31264/10.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the remedy available to the applicant to challenge the lawfulness of his detention on remand was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standards enshrined in Article 5
§
4 of the European Convention on Human Rights (
Altinok v. Turkey
, no. 31610/08, 29 November 2011). The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article
37 of the Convention.
»
7.
L’avocat de la partie requérante n’a présenté aucun commentaire sur la déclaration du Gouvernement du 8
mai
2019.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37
§
1
c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête».
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar
(
Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI,
WAZA Sp. z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.), n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
11.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
12.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37
§
1
in fine
).
13.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 5 § 4 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la requête du rôle en application de l’article
37
§
1
c) de la Convention.
Fait en français puis communiqué par écrit le 21
novembre
2019.
Hasan Bakırcı
Valeriu Grițco
Greffier adjoint
Président