CASE OF BIGEA v. MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
CASE OF BIGEA v. MOLDOVA (CtEDO, 2012)
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 21867/09 Ionel BIGEA împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 24 ianuarie 2012 în calitate de Čhamber compus din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 27 aprilie 2009, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Ionel Bigea, reclamant, este un național român care s-a născut în 1969 și trăiește în Bârlad. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Postică, avocat practicant în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este preot în Biserica Metropolitană de Bessarabia și a fost repartizat Bisericii din satul Vadul lui Isac, în sud-ul Moldovei, în ultimii șaisprezece ani. În 2007, președintele Moldovei Vladimir Voronin a declarat că nu a recunoscut Bisericii Metropolitane de Bessarabia. După aceea, autoritățile au încercat fără succes să expuldeze reclamantul din Moldova și au creat numeroase obstacole în activitatea sa de preot. În urma procedurilor judiciare, în 2008 reclamantul a obținut un permis de ședere și un permis de lucru valabil până în august 2009. La 9 aprilie 2009, autoritățile moldovenești au introdus un regim de vize cu România. La 11 aprilie 2009, reclamantul a încercat să se călătorească din România în Moldova cu permisul de reședință, dar a fost refuzat intrarea pe teritoriul moldovenesc pe motiv că nu are viză. Reclamantul a contestat refuzul în fața Curții de Apel Chișinău și, la 24 aprilie 2009, a obținut o hotărâre finală de pronunțare a refuzului ilegal și a obligat poliția de frontieră să permită reclamantului să intre pe teritoriul moldovei pe baza permisului său de ședere. În aceeași dată, reclamantul a făcut o încercare eșuată de a intra în Moldova pe baza permisului său de ședere și a hotărârii judecătorești. Poliția de frontieră a refuzat să respecte hotărârea și a insistat că reclamantul are nevoie de o viză. Reclamantul a repetat încercarea sa la 25 aprilie 2009, dar a fost din nou eșuat. Datorită refuzului autorităților de a lăsa reclamantul să intre în Moldova, el nu a putut fi cu congregația sa pentru Paște, un eveniment religios foarte important în Moldova. Reclamantul s-a plâns că refuzul autorităților de a se conforma hotărârii Curții de Apel din 24 aprilie 2009 a constituit o încălcare a drepturilor sale garantate de articolele 6, 8, 9 și 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție. HOTĂRÂREA La 29 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei se oferă să plătească domnului Ionel Bigea, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, 2.500 (doi mii de cinci sute de euro) pentru a acoperi orice și toate prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 15 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Eu, Alexandru Postica, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, reține că Guvernul Moldovei este pregătit să plătească domnului Ionel Bigea, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pește în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, 2.500 (doi mii de cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului