CtEDO 29.03.2011 Auto

CASE OF IONEL v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
29.03.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IONEL v. MOLDOVA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 2403/08 de către Gheorghe IONEL împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 29 martie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 14 mai 2008, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 1 septembrie 2010, care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Gheorghe Ionel, este un național moldovenesc născut în 1967 și locuiește în Vorniceni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna A. Ursachi și dna A. Balan, avocați care practică în Chișinău. Guvernul moldovenesc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. La momentul evenimentelor, reclamantul a fost primarul satului Vorniceni. La 12 octombrie 2007, el a fost arestat pentru traficul de persoane. Reclamantul a fost plasat în custodie și mandatele de detenție au fost eliberate de instanțe interne pentru o perioadă de patruzeci și șase zile, până la 26 noiembrie 2007, când reclamantul a fost eliberat. Tribunalele interne au respins, fără a da nici un motiv, argumentul reclamantului că nu exista nici o suspiciune rezonabilă că a comis infracțiunea imputată, că arestarea sa a fost motivată politic și că nu există motive relevante și suficiente pentru a-l reține în custodie. Motivele instanțelor pentru deținerea reclamantului au fost faptul că reclamantul a comis o infracțiune gravă pedepsită cu mai mult de doi ani de închisoare, a existat un risc de coluziune cu alte suspecți neidentificați, reclamantul a putut absoarce sau împiedica ancheta și a avut un caz penal. În timpul detenției, reclamantul a fost ținut în izolare în celulă nr. 4 din centrul de detenție al DGCCO. Celula măsura aproximativ 4 metri pătrați, nu avea ferestre și plafonul era atât de scăzut încât o persoană adultă nu putea sta în ea. Nu a existat iluminare artificială și celula era complet întunecată. Reclamantul a cerut în numeroase ocazii ca un bec electric să fie instalat în celulă, dar administrația a refuzat. Nu a existat pat, dar doar un raft de lemn fără nici o bicicletă. Celula a fost foarte rece și nu a existat toaletă în ea. Reclamantul a fost dus la toaletă doar o dată pe zi. Pentru restul timpului el a trebuit să folosească o găleată. Datorită condițiilor de detenție reclamantul a avut probleme grave de sănătate, cu toate acestea, el nu a fost furnizat cu asistență medicală adecvată. La 19 iulie 2009, reclamantul a fost în cele din urmă achitat de Curtea Supremă de Justiție. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că, având în vedere condițiile de detenție slabe, el a fost supus unui tratament inuman și degradant. El se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 5 § 1 litera (c) din Convenție, că nu există suspecte rezonabile de a justifica arestarea și detenția sa. Reclamantul se plânge în cele din urmă în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că instanțele nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția sa. La 6 mai 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Textul scrisorii lor adresate Curții a citit după cum urmează: „Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție, deoarece condițiile din centrul de detenție al DGCCO, în cazul în care reclamantul a fost reținut, au constituit tratamente degradante. În același timp, a existat o încălcare a dreptului reclamantului garantat de art. 5 § 3 din Convenție, deoarece motivele invocate de instanțele interne în hotărârile lor de a deține reclamantul și de a prelungi detenția lui nu erau suficiente... În acest sens, Guvernul consideră că toate faptele menționate supra și în special recunoașterea unei încălcări a dreptului reclamantului ar putea servi, cel puțin la fel de satisfacție parțială... În același timp, Guvernul este gata să propună o anumită sumă de bani ca satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale, precum și pentru costurile și cheltuielile, imediat după ce reclamantul își prezintă observațiile pe prezenta declarație...” Într-o scrisoare primită de Curte la 14 iunie 2010, unul dintre reprezentanții reclamantului a reiterat poziția sa că în acest caz s-a încălcat art. 3 și art. 5 § 3 din Convenție și a solicitat 10.000 euro (EUR) pentru prejudiciu moral și 1,700 EUR pentru costuri și cheltuieli. La 1 septembrie 2010, Guvernul a reiterat declarația lor inițială unilaterală și a propus să plătească reclamantului 6.000 EUR pentru prejudiciu moral și 600 EUR pentru costuri și cheltuieli. Ei au remarcat că reclamantul nu a insistat asupra plângerii sale inițiale în temeiul articolului 5 § 1 din convenție. Reclamantul a fost solicitat în două ocazii, inclusiv o dată prin corespondență înregistrată, să facă comentarii cu privire la sumele propuse de Guvern, dar el nu a reușit să facă acest lucru. Curtea remarcă că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa, în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Curtea constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (ediția preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația unilaterală a Guvernului și cuantumul compensației propuse de Guvern, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus, și Meriakri c. Moldova (denumit în continuare „striking”) nr. 53487/99, 1 martie 2005)). Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 § 1, Curtea constată că reclamantul nu a justificat-o și consideră că plângerea este nefondată. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea cu majoritate ia act de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerile prevăzute la art. 3 și la art. 5 § 3 din Convenție, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă