Secțiunea a cincea Cerere nr. 9815/10 Zdeněk ČEPEK împotriva Republicii Cehe introdusă la 4 februarie 2010 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Zdeněk Čepek, este un cetățean ceh, născut în 1954 și rezident în Praga. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P. řehák, avocat la Praga. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La originea cererii se află la adresa reclamantului de către Fondul național de mediu al Republicii Cehe, în vederea plății CZK 160 292 (EUR 1 310 683) [1] . Fondul acordase societății S un împrumut în valoare de 37 500 000 EUR (EUR 1 482 213). în cazul în care reclamantul a fost, de asemenea, un organism statutar. Deoarece fondul nu reușește, ca urmare a deschiderii unei proceduri colective în privința societății, să redobândească o parte a creanței sale, s-a întors împotriva recurentului care pretindea că a fost garant.
La 30 aprilie 2007, Tribunalul Districtual Praga 1 a intrat parțial în acțiune și l-a invitat pe reclamant să plătească în numele instanței cheltuielile de procedură pentru CZK 1 000 000 (EUR 39 526). La 28 ianuarie 2008, tribunalul de district a primit o parte din cererea sa. Reclamantul a fost exonerat de plata a șapte zecimi din această sumă și a fost obligat să plătească CZK 300 000 (EUR 858). La 12 februarie 2009, Tribunalul Municipal din Praga a modificat decizia pronunțată și a respins acțiunea ca rețetă și a anulat condamnarea reclamantului la plata CZK 1 000 000 (EUR 39 526) pentru cheltuielile de procedură. În conformitate cu art. 150 din Codul de procedură civilă (CPC), instanța a decis că nu era necesar ca fondul să fie condamnat la plata cheltuielilor de judecată.
Într-adevăr, având în vedere faptul că reclamantul a fost, de asemenea, organ statutar al societății S. care a obținut din partea statului o sumă de mai multe zeci de milioane de coroane cehe, dintre care statul na . a avut … Recurentul a atacat decizia Tribunalului Municipal privind cheltuielile de judecată printr-o acțiune constituțională. Invocând dreptul la un proces echitabil, acesta a contestat aprecierea Tribunalului Municipal. Referindu-se la hotărârile constituționale II. ÚS 828/06, III. ÚS 1378/07 și IV. ÚS 215/09, se plângea că tribunalul municipal a fost privat de posibilitatea de a se exprima în privința aplicării articolului 150 din CPC. La 13 august 2009, Curtea Constituțională a respins, fără a adresa problema privării reclamantului de posibilitatea de a se exprima în fața articolului 150 din CPC, acțiunea sa constituțională și a confirmat motivarea deciziei de recurs.
Decizia a ajuns la reclamant la 20 august 2009. La art. 142 alineatul (1) prevede că instanța acordă părții care a obținut câștig de cauză plata cheltuielilor necesare pentru a-și exercita sau apăra drepturile efectiv împotriva părții care nu a obținut câștig de cauză. În temeiul articolului 150, instanța nu este, în mod excepțional, obligată să acorde plata cheltuielilor atunci când acest lucru este justificat de motive care merită o atenție specială (d.vody hodné zvlážního zřetele Hotărârea n II. ÚS 828/06 din 6 februarie 2007, I. ÚS 800/06 din 7 august 2007, III. ÚS 1378/07 din 31 octombrie 2007, IV.
ÚS 215/09 din 3 martie 2009 a Curții Constituționale În aceste hotărâri, Curtea Constituțională a decis că dreptul la un proces echitabil impunea ca instanțele, atunci când consideră aplicarea articolului 150 din Codul de procedură civilă, să ofere părților un spațiu care să permită să se exprime în privința unei eventuale aplicări a acestei dispoziții, să-și prezinte observațiile sau să propună probe susceptibile de a le afecta. În hotărârile nr. II. ÚS 828/06, III. ÚS 1378/07 și IV. ÚS 215/09, Curtea Supremă a constatat că respectarea acestei obligații era deosebit de importantă în cadrul procedurilor de recurs, deoarece părțile nu mai aveau posibilitatea de a contesta aplicarea acestei dispoziții în cadrul unei acțiuni ordinare.
GRIFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul susține că instanța de apel nu ar fi trebuit să aplice art. 150 din CPC, care, în opinia sa, trebuie să fie utilizat în mod excepțional ca ultima raport în cazul în care suportarea cheltuielilor este imposibilă. Or, în speță, partea pârâtă a fost o autoritate de stat și acțiunea sa împotriva reclamantului a fost în mod evident condamnată la eșec din cauza prescripției. De asemenea, în ceea ce privește art. 6 din convenție, recurentul se plânge că hotărârea instanței de apel era arbitrară și că acesta din urmă nu putea contesta aplicarea articolului 150 din CPC (a se vedea hotărârile Curții Constituționale nr. II. ÚS 828/06, III. 1378/07 și IV.
ÚS 215/09). În cele din urmă, reclamantul se plânge că procedura a fost respinsă de Curtea Constituțională în contradicție cu jurisprudența sa constantă. Prin urmare, principiul stabilității și al stabilității jurisprudenței ar fi fost ignorat. De fapt, în ciuda faptului că reclamantul a obținut câștig de cauză, a suferit un prejudiciu corespunzător CZK 300 000 (EUR 11 858) pentru cheltuielile de judecată, CZK 1 327 180 (EUR 52 458) pentru cheltuielile de judecată și CZK 327 180 (EUR 52 458) pentru cheltuielile de avocat în fața tribunalului pendinte. Întrebări cu privire la părți A fost ascultată în mod echitabil contestația privind drepturile și obligațiile de caracter civil ale reclamantului, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție?
În special, instanța de apel a oferit reclamantului o oportunitate adecvată de a formula observații și de a prezenta dovezi privind aprecierea cheltuielilor de judecată? A fost respectat principiul contradictoriei? Decizia instanței de apel a fost Ö arbitrară Õ A examinat Curtea Constituțională în mod corect și echitabil toate obiecțiunile formulate de reclamant în acțiunea sa constituțională? Poate fi considerată decizia sa ca fiind Ö darbitrară și suficient de motivată în lumina jurisprudenței sale anterioare [1] 1 EUR = 25,3 CZK
Requête n o 9815/10 Zdeněk ČEPEK contre la République tchèque introduite le 4 février 2010
EN FAIT Le requérant, M. Zdeněk Čepek, est un ressortissant tchèque, né en 1954 et résidant à Prague. Il a été représenté devant la Cour par M e P. Řehák, avocat à Prague. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. A l’origine de la requête se trouve l’assignation du requérant par le Fonds national d’environnement de la République tchèque en paiement de CZK 33 160 292 (EUR 1 310 683) [1] . Le Fonds avait consenti un prêt s’élevant à CZK 37 500 000 (EUR 1 482 213) à la société S. dont le requérant était également organe statutaire. Comme le fonds ne réussit, suite à l’ouverture d’une procédure collective à l’égard de la société, à recouvrer qu’une partie de sa créance, il se retourna contre le requérant alléguant qu’il s’était porté garant.
Le 30 avril 2007, le tribunal de district de Prague 1 accéda partiellement à l’action et enjoignit au requérant de verser sur le compte du tribunal les frais de procédure s’élevant à CZK 1 000 000 (EUR 39 526). Le requérant interjeta appel. Le 8 juin 2007, il fut sommé de payer CZK 1 000 000 (EUR 39 526) au titre des frais d’appel. Le requérant réagit en demandant d’être exonéré du paiement des frais d’appel en raison de sa situation financière. Le 28 janvier 2008, le tribunal de district accéda partiellement à sa demande. Le requérant fut exonéré du paiement des sept dixièmes de ce montant et fut ainsi obligé à verser CZK 300 000 (EUR 11 858). Le 12 février 2009, le tribunal municipal de Prague modifia la décision d’instance et rejeta l’action pour prescription.
Il annula également la condamnation du requérant au paiement de CZK 1 000 000 (EUR 39 526) au titre des frais de procédure. En application de l’article 150 du Code de procédure civile (CPC), le tribunal décida qu’il n’y avait toutefois pas lieu de condamner le Fonds aux dépens. En effet, compte tenu du fait que le requérant était également organe statutaire de la société S. qui avait obtenu de la part de l’État un montant de plusieurs dizaines de millions de couronnes tchèques dont l’État n’avait recouvré qu’une partie négligeable dans le cadre de la procédure collective, il serait contraire aux bonnes mœurs de condamner le Fonds aux dépens. Le requérant attaqua la décision du tribunal municipal concernant les dépens par un recours constitutionnel.
Invoquant le droit à un procès équitable, il contestait l’appréciation du tribunal municipal. Faisant référence aux arrêts constitutionnels II. ÚS 828/06, III. ÚS 1378/07 et IV. ÚS 215/09, il se plaignait que le tribunal municipal l’avait privé de la possibilité de s’exprimer à l’égard de l’application de l’article 150 du CPC. Le 13 août 2009, la Cour constitutionnelle rejeta, sans adresser la question de la privation du requérant de la possibilité de s’exprimer à l’égard de l’article 150 du CPC, son recours constitutionnel et confirma la motivation de la décision d’appel. La décision parvint au requérant le 20 août 2009. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Code de procédure civile L’article 142 § 1 dispose que le tribunal accorde à la partie ayant obtenu gain de cause la prise en charge des frais nécessaires pour faire valoir ou défendre ses droits de manière effective contre la partie n’ayant pas obtenu gain de cause.
En vertu de l’article 150, le tribunal n’est exceptionnellement pas tenu d’accorder la prise en charge des frais lorsque cela est justifié par des raisons méritant une attention particulière ( důvody hodné zvláštního zřetele ). 2. Arrêts n o II. ÚS 828/06 du 6 février 2007, I. ÚS 800/06 du 7 août 2007, III. ÚS 1378/07 du 31 octobre 2007, IV. ÚS 215/09 du 3 mars 2009 de la Cour constitutionnelle Dans ces arrêts, la Cour constitutionnelle décida que le droit à un procès équitable commandait que les tribunaux, lorsqu’ils considèrent l’application de l’article 150 du Code de procédure civile, offrent aux parties un espace permettant de s’exprimer à l’égard de l’application éventuelle de cette disposition, présenter leurs observations ou proposer des preuves susceptibles de l’influencer.
Dans les arrêts n o II. ÚS 828/06, III. ÚS 1378/07 et IV. ÚS 215/09, la haute juridiction nota que le respect de cette obligation était particulièrement important dans les procédures d’appel car les parties n’avaient plus la possibilité de contester l’application de cette disposition dans le cadre d’un recours ordinaire. GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant allègue que le tribunal d’appel n’aurait pas dû appliquer l’article 150 du CPC qui, selon lui, doit être utilisé de manière tout à fait exceptionnelle comme ultima ratio lorsque la prise en charge des frais est impossible. Or, en l’espèce, la partie adverse était une autorité d’État et son action contre le requérant était dès le départ manifestement vouée à l’échec en raison de la prescription.
Toujours sous l’angle de l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint que la décision du tribunal d’appel était arbitraire et que ce dernier l’a privé de la possibilité de contester l’application de l’article 150 du CPC (voir les arrêts de la Cour constitutionnelle n o II. ÚS 828/06, III. ÚS 1378/07 et IV. ÚS 215/09). Il ne pouvait pas prévoir que le tribunal allait appliquer cette disposition et a été empêché de formuler des observations et de proposer des preuves. Enfin, le requérant se plaint de l’iniquité de la procédure du fait que la Cour constitutionnelle a rejeté son recours en contradiction avec sa jurisprudence constante. Le principe d’unicité et de stabilité de la jurisprudence aurait donc été méconnu.
En fait, malgré le fait que le requérant a obtenu gain de cause, il a souffert un préjudice correspondant à CZK 300 000 (EUR 11 858) pour les frais d’appel, CZK 1 327 180 (EUR 52 458) pour les frais d’avocat devant le tribunal d’instance et CZK 1 327 180 (EUR 52 458) pour les frais d’avocat devant le tribunal d’appel.
1. La contestation sur les droits et obligations de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le tribunal d’appel a-t-il offert au requérant une occasion adéquate de formuler des observations et de proposer des preuves concernant l’appréciation des dépens ? Le principe du contradictoire a-t-il été respecté ? La décision du tribunal d’appel a-t-elle été dépourvue d’arbitraire ? 2. La Cour constitutionnelle a-t-elle dûment et équitablement examiné l’ensemble des griefs formulés par le requérant dans son recours constitutionnel ? Sa décision peut-elle être regardée comme étant dépourvue d’arbitraire et suffisamment motivée au regard de sa jurisprudence antérieure ? [1] 1 EUR = 25,3 CZK