Nasui și Soichin împotriva României

SECȚIA A TREIA

Cererea nr. 42529/08 prezentată de Cristian NASUI și Valeria SOICHIN împotriva României introdusă la 27 august 2008

EXPUNEREA FAPTELOR

ÎN FAPT Reclamanții, dl. Cristian Nasui și dna. Valeria Soichin, sunt resortisanți români, născuți în 1989 și, respectiv, 1956 și având reședința la Arad. Aceștia sunt reprezentați în fața Curții de către dna. A. Purcarescu, avocat în Arad. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Printr-o hotărâre pronunțată în 1984, judecătoria Arad a pus capăt indiviziunii dintre coproprietarii unui imobil și a atribuit acest imobil autorului reclamanților. Ulterior, în temeiul actelor notariale de transmitere succesorală, reclamanții au obținut fiecare dreptul de proprietate asupra unei jumătăți din imobil. În 1997, în urma decesului unei persoane care fusese coproprietar al imobilului înainte de 1984, moștenitorii săi, S.O.

și M.O., au deschis o procedură succesorală în care au inclus imobilul sus-menționat. Printr-o hotărâre din 26 mai 1997, judecătoria Arad a atribuit imobilul lui S.O. și M.O. Întemeindu-se pe această hotărâre, aceștia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. În 1998, reclamanții au cerut înscrierea în cartea funciară a dreptului lor de proprietate. Cererea a fost respinsă din cauza înscrierilor deja efectuate pe numele lui S.O. și M.O. Printr-o acțiune introdusă la 10 aprilie 2006 în fața judecătoriei Arad, reclamanții au cerut recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu și anularea înscrierilor făcute pe numele lui S.O. și M.O. Aceștia au susținut că ultimii nu puteau să moștenească imobilul, din moment ce acesta fusese atribuit autorului lor în 1984. De asemenea, au considerat că, nefiind părți în procedură, hotărârea din 26 mai 1997 pe baza căreia S.O.

și M.O. făcuseră înscrierile nu le era opozabilă. Printr-o hotărâre din 3 decembrie 2007, tribunalul a admis acțiunea, considerând că titlul de proprietate al reclamanților era preferabil. Observând că imobilul fusese atribuit încă din 1984 autorului reclamanților, a concluzionat că, în 1997, acest imobil nu ar fi trebuit să facă parte din masa succesorală a autorului lui S.O. și M.O. La recursul părților pârâte, prin hotărârea definitivă din 15 mai 2008, tribunalul județean Arad a respins acțiunea reclamanților pe motiv că aceștia nu puteau cere în justiție anularea unui titlu de proprietate stabilit pe baza unei hotărâri definitive. A adăugat că o acțiune în rectificarea cărții funciare era de asemenea inadmisibilă, din moment ce înscrierea fusese făcută pe baza acestei hotărâri.

CAPĂT DE CERERE

Invocând articolele 6 § 1 din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții consideră că refuzul tribunalului județean Arad de a recunoaște dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu (pe motiv că, printr-o hotărâre definitivă de care nu avuseseră cunoștință și care nu le era opozabilă, imobilul fusese atribuit unor terți) a fost arbitrar și a adus atingere dreptului lor la respectarea bunurilor.

ÎNTREBARE PĂRȚILOR

A existat o atingere, contrară articolului 1 din Protocolul nr. 1, adusă drepturilor succesorale ale reclamanților din cauza respingerii de către tribunalul județean Arad a acțiunii lor în recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu?

TROISIÈME SECTION

Requête n o 42529/08 présentée par Cristian NASUI et Valeria SOICHIN contre la Roumanie introduite le 27 août 2008

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Les requérants, M. Cristian Nasui et M me Valeria Soichin, sont des ressortissants roumains, nés respectivement en 1989 et 1956 et résidant à Arad. Ils sont représentés devant la Cour par M e A. Purcarescu, avocate à Arad. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Par un jugement rendu en 1984, le tribunal de première instance d’Arad mit fin à l’indivision entre les copropriétaires d’un immeuble et attribua cet immeuble à l’auteur des requérants. Ultérieurement, en vertu des actes notariés de transmission successorale, les requérants obtinrent chacun le droit de propriété sur une moitié de l’immeuble. En 1997, à la suite du décès d’une personne qui avait été copropriétaire de l’immeuble avant 1984, ses héritiers, S.O.

et M.O., ouvrirent une procédure successorale dans laquelle ils inclurent l’immeuble susmentionné. Par un jugement du 26 mai 1997, le tribunal de première instance d’Arad attribua l’immeuble à S.O. et M.O. S’appuyant sur ce jugement, ceux-ci inscrivirent leur droit de propriété sur le livre foncier. En 1998, les requérants demandèrent l’inscription sur le livre foncier de leur droit de propriété. La demande fut rejetée en raison des inscriptions déjà faites au nom de S.O. et de M.O. Par une action introduite le 10 avril 2006 devant le tribunal de première instance d’Arad, les requérants demandèrent la reconnaissance de leur droit de propriété sur l’immeuble litigieux et l’annulation des inscriptions portées au nom de S.O.

et de M.O. Ils alléguèrent que ces derniers ne pouvaient pas hériter de l’immeuble dès lors que ce dernier avait été attribué à leur auteur en 1984. Ils estimèrent également que, n’ayant pas été parties à la procédure, le jugement du 26 mai 1997 sur la base duquel S.O. et M.O. avaient procédé aux inscriptions, ne leur était pas opposable. Par un jugement du 3 décembre 2007, le tribunal accueillit l’action jugeant que le titre de propriété des requérants était préférable. Observant que l’immeuble avait été attribué dès 1984 à l’auteur des requérants, il conclut qu’en 1997, cet immeuble n’aurait pas dû faire partie de la masse successorale de l’auteur de S.O. et de M.O. Sur pourvoi des parties défenderesses, par un arrêt définitif du 15 mai 2008, le tribunal départemental d’Arad rejeta l’action des requérants au motif que ceux-ci ne pouvaient pas demander en justice l’annulation d’un titre de propriété établi sur la base d’un jugement définitif.

Il ajouta qu’une action en rectification du livre foncier était également irrecevable dès lors que l’inscription avait été faite sur la base de ce jugement. GRIEF Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, les requérants considèrent que le refus du tribunal départemental d’Arad de reconnaitre leur droit de propriété sur l’immeuble litigieux (au motif que, par un jugement définitif dont ils n’avaient pas eu connaissance et qui ne leur était pas opposable, l’immeuble avait été attribué à des tiers), était arbitraire et a porté atteinte à leur droit au respect des biens.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte, contraire à l’article 1 du Protocole n o 1, aux droits successoraux des requérants en raison du rejet par le tribunal départemental d’Arad de leur action en reconnaissance de leur droit de propriété sur l’immeuble litigieux ?