AFFAIRE BOCK ET PALADE CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2013)71 Bock și Palada împotriva României Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 21740/02, Hotărârea (în acțiunea principală) din 15 februarie 2007, definitivă la 15 mai 2007 și Hotărârea (satisfacerea echitabilă) din 21 februarie 2008, definitivă la 21 mai 2008 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2013, cu ocazia celei de-a 1169-a ședințe a Delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)80F S DECLARĂ că Ö și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d Õn Õ rejudecare.

Bilanțul d a ci un ea Bock și Palada împotriva României (solicitarea nr. 21740/02, Hotărârea din 15/02/2007, definitivă la 15/005/2007 (fond) și Hotărârea din 21/02/2008, definitivă la 21/05/2008 (satisfacere echitabilă)))) Această cauză se referă la încălcarea dreptului reclamanților la respectarea proprietăților lor ca urmare a transferului parțial al proprietății lor către consiliul municipal, în 2001, bazat pe o aplicare eronată de către instanțele interne a principiului jurprudențial al dreptului de suprafață 1). În această privință, părinții reclamanților erau proprietari ai unei clădiri, alcătuită din 18 apartamente, precum și terenul aferent. Clădirea a fost distrusă în mare parte în timpul celui de-al doilea război mondial.

L naționaliza proprietatea în 1950, fără a-și înscrie totuși dreptul de proprietate în cartea de proprietate. În cele din urmă, clădirea a fost reconstruită de un organism public și transferată în patrimoniul consiliului municipal. În 1994, reclamanții și-au înregistrat dreptul de proprietate în registrul funciar, în calitate de comoștenitori, și au început să plătească impozitele. Curtea Europeană a considerat că reclamanții aveau un bun pe care l-au moștenit de la părinții lor și că ingerința în dreptul lor nu avea un temei juridic în dreptul intern. Într-adevăr, printr-o hotărâre definitivă, Curtea Supremă stabilise că consiliul municipal dobândise dreptul de suprafață în virtutea unei situații de fapt care nu este dorită sau cunoscută de cei interesați.

Or, potrivit jurisprudenței române, simplul fapt de a demonta construcții pe teren nu este suficient nici chiar în bună credință pentru a constitui un drept de suprafață în beneficiul constructorului (§63). Curtea Europeană a concluzionat că autoritățile române trebuie să restituie reclamanților cota de 83,33% din construcție și să șteargă utilizarea terenului aferent, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă. În lipsa unei astfel de restituiri, autoritățile române vor trebui să plătească în comun reclamanților, în aceleași trei luni, 750 La 18 august 2008, autoritatea competentă a restituit reclamantului proprietatea de 2 000 EUR. Suma de 2 000 EUR a fost plătită la 31 ianuarie 2008 în condiții care nu au fost contestate de solicitanți.

În consecință, guvernul consideră că o altă măsură individuală nu este necesară în această cauză. Măsuri generale Astfel cum s-a menționat anterior, cauza în cauză vizează încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor din cauza transferului parțial al proprietății lor către consiliul municipal, în 2001, întemeiat pe o aplicare eronată de către instanțele interne a principiului juridic al dreptului de suprafață 1). Curtea a hotărât că, potrivit jurisprudenței române, simplul fapt de a demonta construcții pe teren nu este suficient nici măcar în bună credință pentru a constitui un drept de suprafață în beneficiul constructorului (§63). Constatarea încălcării dreptului de proprietate.

a dus la această cauză de fapt că, printr-o hotărâre definitivă, Curtea Supremă a stabilit că consiliul municipal a dobândit dreptul de suprafață în temeiul unei situații de fapt care nu este dorită sau cunoscută de cei interesați și care permite intrarea în vigoare a aspectului de drept Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că încălcarea constatată de Curte în cauza Bock și Palada c. România nu se datorează legii interne, unei contradicții între aceasta și Convenție, dar își găsește originea în recunoașterea unui drept prin hotărârea pronunțată de instanța națională în cazul de față, drept care nu are temei legal în legislație sau în practica internă.

Având în vedere aspectele menționate mai sus și, de asemenea, caracterul foarte specific al încălcării constatate în speță, guvernul a informat Consiliul Superior cu privire la Magistrature, la toate cursurile de apel, la Înalta Curte de Casație și Justiție și la consiliul municipal vizat de prezenta cauză cu privire la principiile care decurg din jurisprudența Curții și din necesitatea de a respecta dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție.

Guvernul ar dori să menționeze, de asemenea, că hotărârea a fost tradusă în română și publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (www.csm1909.ro De asemenea, a fost publicat în limba franceză pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție (http://www.scj.ro/ Având în vedere efectul direct al dispozițiilor Convenției și jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern românesc, conform art. 20 din Constituție, guvernul consideră că traducerea și difuzarea pe scară largă a hotărârii CEDO pe lângă toate instanțele interne sunt apte și suficiente pentru a exclude o potențială încălcare a Convenției. Luând în considerare aspectele menționate mai sus, din avizul guvernului nu se poate lua nicio altă măsură generală în acest caz.

IV. Concluzia Guvernul consideră că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție și solicită cu respect Comitetului de Miniștri închiderea examinării acestei cauze.

Résolution CM/ResDH(2013)71 Bock et Palade contre Roumanie Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 21740/02, arrêt (au principal) du 15 février 2007, définitif le 15 mai 2007 et arrêt (satisfaction équitable) du 21 février 2008, définitif le 21 mai 2008) (adoptée par le Comité de Ministres le 30 avril 2013, lors de la 1169e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ;

et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2013)80F ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Bilan d’action Bock et Palade contre Roumanie (Requête n o 21740/02, arrêts du 15/02/2007, définitif le 15/05/2007 (fond) et du 21/02/2008, définitif le 21/05/2008 (satisfaction équitable)) Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la violation du droit des requérants au respect de leurs biens en raison du transfert partiel de leur propriété au conseil municipal, en 2001, fondé sur une application erronée par les tribunaux internes du principe jurisprudentiel du « droit de superficie » permettant dans certaines conditions à une personne de devenir propriétaire des constructions qu’elle érige sur le terrain d’autrui (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). A cet égard, les parents des requérants étaient propriétaires d’un immeuble, composé de 18 appartements, ainsi que le terrain afférent.

Le bâtiment fut en grande partie détruit pendant la seconde guerre mondiale. L’Etat nationalisa le bien en 1950 sans toutefois inscrire son droit de propriété au livre foncier. Ultérieurement, l’immeuble fut reconstruit par un organisme public et transféré dans le patrimoine du conseil municipal. En 1994, les requérants firent inscrire leur droit de propriété dans le registre foncier, en tant que cohéritiers, et commencèrent à payer les impôts y afférant. La Cour européenne a estimé que les requérants avaient un bien qu’ils avaient hérité de leurs parents et que l’ingérence dans leur droit n’avait pas de base légale en droit interne.

En effet, par un arrêt définitif, la Cour suprême avait établi que le conseil municipal avait acquis le droit de superficie en vertu d’une « situation de fait qui n’est pas voulue ou connue par les intéressés » et qui permet de donner effet à « l’apparence de droit ». Or, selon la jurisprudence roumaine, le simple fait d’ériger des constructions sur le terrain d’autrui, même en toute bonne foi, ne suffit pas à constituer un droit de superficie au bénéfice du constructeur (§63). Mesures individuelles La Cour européenne a conclu que les autorités roumaines devaient restituer aux requérants le quota de 83,33 % de la construction, et cesser d’utiliser le terrain afférent, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif.

A défaut d’une telle restitution, les autorités roumaines devront verser conjointement aux requérants, dans les mêmes trois mois, 750 000 EUR pour dommage matériel. La Cour a octroyé aux requérants la somme de 2 000 EUR au titre des frais et dépens. Le 18 août 2008, l’autorité compétente a restitué le bien aux requérants. La somme de 2 000 EUR a été payée le 31 janvier 2008 dans des conditions qui n’ont pas été contestées par les requérants. En conséquence, le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire.

Mesures générales Tout comme indiqué auparavant, l’affaire concernée vise la violation du droit des requérants au respect de leurs biens en raison du transfert partiel de leur propriété au conseil municipal, en 2001, fondé sur une application erronée par les tribunaux internes du principe jurisprudentiel du « droit de superficie » permettant dans certaines conditions à une personne de devenir propriétaire des constructions qu’elle érige sur le terrain d’autrui (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). La Cour a statué que, selon la jurisprudence roumaine, le simple fait d’ériger des constructions sur le terrain d’autrui, même en toute bonne foi, ne suffit pas à constituer un droit de superficie au bénéfice du constructeur (§63).

Le constat de la violation du droit de propriété a résulté dans la présente affaire de fait que, par un arrêt définitif, la Cour suprême avait établi que le conseil municipal avait acquis le droit de superficie en vertu d’une « situation de fait qui n’est pas voulue ou connue par les intéressés » et qui permet de donner effet à « l’apparence de droit ». Compte tenu de ce qui précède, le gouvernement est d’avis que la violation constatée par la Cour dans l’affaire Bock et Palade c. Roumanie n’est pas due à la loi interne, à une contradiction entre celle-ci et la Convention, mais elle trouve son origine dans la reconnaissance d`un droit par l’arrêt rendu par la juridiction nationale dans le cas d’espèce, droit qui n`avait pas de base légale dans la législation ou la pratique interne.

Ayant en vue les aspects mentionnés ci-dessus et aussi le caractère très spécifique de la violation constatée en l’espèce, le gouvernement a informé le Conseil supérieur de la Magistrature, toutes les cours d’appel, la Haute Cour de cassation et de justice et le conseil municipal concerné par la présente affaire sur les principes qui découlent de la jurisprudence de la Cour et sur la nécessité de respecter les dispositions de l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention.

Le gouvernement aimerait mentionner également que l’arrêt a été traduit en roumain et publié sur le site internet du Conseil supérieur de la Magistrature ( www.csm1909.ro ). Il a été aussi publié en français sur le site internet de la Haute Cour de cassation et de justice ( http://www.scj.ro/ ). Ayant en vue l’effet direct des dispositions de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne dans le droit interne roumain, selon l’article 20 de la Constitution, le gouvernement considère que la traduction et la large diffusion de l’arrêt de la CEDH auprès de toutes les juridictions internes sont aptes et suffisantes afin d’exclure une potentielle future violation de la Convention. Prenant en considération les aspects mentionnés ci-dessus, de l’avis du gouvernement aucune autre mesure générale ne saurait être prise en l’espèce.

IV. Conclusion Le gouvernement considère que la Roumanie a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention et sollicite respectueusement au Comité des Ministres la clôture de l’examen de cette affaire.