Bălășoiu împotriva României (nr. 2)

Cea de-a 1176-a ședință precum 10 iulie 2013 Anexa 17 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)148 Bżlǎșoiu împotriva României (N Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetarea nr. 17232/04, Hotărârea din 20 decembrie 2011, definitivă la 20 martie 2012) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 iulie 2013, cu ocazia celei de-a 1176-a ședințe a Delegaților de Miniștri) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)676 S Punându-se seama că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d . Bilanțul de aciune Cauza Bălășoiu împotriva României (n 2), Cererea nr. 17232/04, Hotărârea din 20 decembrie 2011, definitivă la 20 martie 2012 REZUMAT LA LIFFAR Prezenta cauză se referă la o încălcare a reputației recurentei ca urmare a unui raport din 2000 întocmit de o autoritate administrativă locală care o descrie în termeni neaprobați, depus de doi ofițeri de poliție la dosarul procedurilor penale inițiate de recurentă împotriva acestora (încălcarea articolului 8). În 1993, reclamanta a depus o plângere penală pentru violență împotriva a doi polițiști în urma unui incident care a avut loc la secția de poliție.

În timpul procesului, polițiștii acuzați au depus la dosar un raport intitulat "Descrierea trăsăturilor de caracter" (caracterizare) ale autorității de tutelă și de asistență socială a primăriei, raport în care reclamanta a fost descrisă în termeni foarte puțin favorabili. La încheierea procedurii, în noiembrie 2002, instanțele interne au constatat că prescrierea răspunderii penale a avut loc, însă au acordat reclamantului despăgubiri pentru neplăcerile cauzate de durata procedurii judiciare. La 24 iunie 2002, recurenta a depus o plângere împotriva autorilor raportului șefilor de calomnie și falsi, acuzându-i că au întocmit raportul pentru a o denigra și pentru a o desconsidera în procesul privind relele tratamente la care a fost supusă secției de poliție.

În noiembrie 2003, plângerea recurentei a fost respinsă în ultimă instanță, reținându-se că cuvintele în cauză nu prezentau o dovadă a faptului că autoritatea administrativă nu aduce atingere reputației recurentei și că acestea nu prezentau un caracter public. Curtea a statuat că raportul a fost utilizat de poliție ca element de probă care pune în discuție credibilitatea reclamantei și că a putut afecta rezultatul procedurii interne inițiate de reclamantă împotriva acestora. Având în vedere gravitatea afirmațiilor membrilor comisiei și consecințele pe care ancheta și raportul le-au avut pentru reclamantă, Curtea a considerat că aceasta a suferit o interferență în dreptul său la respectarea vieții sale private, interferență atât arbitrară, cât și disproporționată.

Prin urmare, Curtea Europeană a statuat că a fost încălcată reputația reclamantei și încălcarea articolului 8 din Convenție. II. MĂSURI INDIVIDUALE Documentele de plată transmise Serviciului pentru executarea hotărârilor și deciziilor Curții la 15 mai 2012 atestă plata la 8 mai 2012 a sumei de 2 000 EUR a satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană cu titlu de prejudiciu moral. În ceea ce privește raportul din 30 ianuarie 2000, care se află la baza încălcării constatate de Curte, acesta este atașat la dosarul penal al cauzei, care va fi distrus ca urmare a expirării termenului de păstrare de către instanța judecătorească din noiembrie 2013. În ceea ce privește accesul public la dosar, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu legislația internă, pentru a primi dreptul de a consulta un dosar, persoana interesată trebuie să justifice un interes în cauză.

În plus, din informațiile furnizate de către instană reiese că nimeni nu a solicitat acces la dosarul recurentei de la data pronunțării hotărârii de către Curte. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în această cauză. III. MĂSURILE GENERALE Originea încălcării Curtea a reținut că instanțele interne au considerat că comisia a acționat în mod legal în limitele prerogativelor sale. Cu toate acestea, anumite expresii incluse în raport, prin caracterul lor abuziv și degradant, nu au fost necesare pentru a fi luate în considerare de către instanțele de comportament ale recurentei și nu pot în niciun caz să figureze într-un raport oficial al autorităților administrative.

Prin urmare, ingerința în dreptul recurentei de a-și respecta viața privată nu era necesară într-o societate democratică (a se vedea § 37, 39 și 41 din hotărâre). Având în vedere aspectele menționate mai sus și, de asemenea, caracterul foarte specific al încălcării constatate în speță, în special din cauza modalităților în care autoritatea administrativă a prezentat raportul, guvernul a informat deja autoritatea implicată în cauza cu privire la constatările Curții în ceea ce privește aspectul adus reputației reclamantei și necesitatea de a respecta garanțiile prevăzute în art. 8 din Convenție. Pentru a preveni încălcări similare, guvernul a considerat că traducerea, publicarea și difuzarea pe scară largă a hotărârii CEDO în fața tuturor celorlalte instanțe interne este în măsură să prevină încălcări similare.

Prin urmare, hotărârea a fost publicată pe site-ul internet al Consiliului Magistraturei și a fost trimisă la cursurile de apel naționale, la fel cum a fost trimisă Parchetului în apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiie, la: Inspecția Generală a Poliției Române și Agenției Naționale a Funcționarilor Publice pentru transmiterea către toate instanțele prezente în circumscripția și unitățile lor subordonate. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, guvernul concluzionează că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție și invită Comitetul de Miniștri să închidă supravegherea cazului.

1176e réunion – 10 juillet 2013 Annexe 17 (Point H46-1) Résolution CM/ResDH(2013)148 Bǎlǎșoiu contre Roumanie (n o 2) Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 17232/04, arrêt du 20 décembre 2011, définitif le 20 mars 2012) (adoptée par le Comité des Ministres le 10 juillet 2013, lors de la 1176e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2013)676 ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Bilan d’action Affaire Bălășoiu contre Roumanie (n o 2), Requête n o 17232/04, arrêt du 20 décembre 2011, définitif le 20 mars 2012 I.

RESUME DE L’AFFAIRE

La présente affaire porte sur une atteinte à la réputation de la requérante en raison d’un rapport de 2000 rédigé par une autorité administrative locale qui la décrivait dans des termes peu favorables, versé par deux policiers au dossier des poursuites pénales engagés par la requérante à leur encontre (violation de l’article 8). En 1993, la requérante déposa une plainte pénale pour violences contre deux policiers à la suite d’un incident qui avait eu lieu au poste de police. Pendant le procès, les policiers inculpés versèrent au dossier un rapport intitulé « Description des traits de caractère » (caracterizare) dressé par l’autorité de tutelle et d’assistance sociale de la mairie, rapport dans lequel la requérante était décrite dans des termes très peu favorables.

A l’issue de la procédure, en novembre 2002, les juridictions internes constatèrent que la prescription de la responsabilité pénale était intervenue, mais octroyèrent à la requérante des dommages et intérêts pour les désagréments provoqués par la durée de la procédure judiciaire. Le 24 juin 2002, la requérante porta plainte contre les auteurs du rapport des chefs de calomnie et faux, les accusant d’avoir rédigé le rapport afin de la dénigrer et de la décrédibiliser dans le procès concernant les mauvais traitements auxquels elle avait été soumise au poste de police. En novembre 2003, la plainte de la requérante fut rejetée en dernier ressort, retenant que les propos en question ne démontraient pas l’intention de l’autorité administrative de porter atteinte à la réputation de la requérante et qu’ils ne présentaient pas un caractère public.

La Cour a jugé que le rapport a été utilisé par les policiers comme élément de preuve mettant en cause la crédibilité de la requérante et qu’il a pu influer sur l’issue de la procédure interne initiée par la requérante contre ceux-ci. Compte tenu de la gravité des allégations des membres de la commission et des conséquences que l’enquête et le rapport ont eu pour la requérante, la Cour a considéré que celle-ci a subi une ingérence dans son droit au respect de sa vie privée, ingérence à la fois arbitraire et disproportionnée. Dès lors, la Cour européenne a jugé qu’il y a eu atteinte à la réputation de la requérante et violation de l’article 8 de la Convention. II.

MESURES INDIVIDUELLES

Les documents de paiement transmis au Service de l’exécution des arrêts et des décisions de la Cour le 15 mai 2012 attestent le paiement le 8 mai 2012 du montant de 2 000 euros de la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne au titre du préjudice moral. En ce qui concerne le rapport du 30 janvier 2000 se trouvant à la base de la violation constatée par la Cour, celui-ci est attaché au dossier pénal de l’affaire, qui sera détruit suite à l’expiration du délai de garde par l’archive de l’instance en novembre 2013. Pour ce qui est de l’accès du public au dossier, il est à noter que, conformément à la législation interne, pour se voir accorder le droit de consulter un dossier, la personne intéressée doit justifier un intérêt en cause.

De surcroît, il ressort des informations fournies par l’instance que personne n’a demandé d’accéder au dossier de la requérante depuis la date du prononcé de l’arrêt par la Cour. Etant donné ce qui précède, le gouvernement considère qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire. III.

MESURES GENERALES

a) Origine de la violation La Cour a retenu que les tribunaux internes avaient jugé que la commission avait agi légalement dans les limites de ses prérogatives. Toutefois, certains expressions incluses dans le rapport, par leur caractère outrancier et dégradant, n’étaient pas nécessaires pour l’appréciation par les tribunaux du comportement de la requérante et ne sauraient en aucun cas figurer dans un rapport officiel des autorités administratives. Par conséquent, l’ingérence dans le droit de la requérante au respect de sa vie privée n’était pas nécessaire dans une société démocratique (voir §§ 37, 39 et 41 de l’arrêt).

b) Mesures prises Ayant en vue les aspects mentionnés ci-dessus et aussi le caractère très spécifique de la violation constatée en l’espèce, notamment à cause des modalités selon lesquelles l’autorité administrative a dressé le rapport, le gouvernement a déjà informé l’autorité impliquée dans l’affaire des constats de la Cour en ce qui concerne l’atteinte apportée à la réputation de la requérante et de la nécessité de respecter les garanties prévues par l’article 8 de la Convention. Afin d’empêcher des violations similaires, le gouvernement a estimé que la traduction, la publication et la large diffusion de l’arrêt de la CEDH auprès de toutes les autres juridictions internes est en mesure de prévenir des violations similaires.

Ainsi, l’arrêt a été publié sur le site internet du Conseil de la Magistrature et envoyé aux cours d’appel nationales, de même qu’au Parquet près de la Haute Cour de Cassation et de Justice, à l’Inspection générale de la Police roumaine et à l’Agence nationale des fonctionnaires publics pour transmission à toutes les juridictions présentes dans leur circonscription et unités subordonnées. c) Conclusion A la lumière de ce qui précède, le gouvernement conclut que la Roumanie a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1 de la Convention et invite le Comité des Ministres à clore la surveillance de l’affaire.