AFFAIRE BĂLĂȘOIU CONTRE ROUMANIE (N° 2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE BĂLĂȘOIU CONTRE ROUMANIE (N° 2) (CtEDO, 2013)
Cea de-a 1176-a ședință precum 10 iulie 2013 Anexa 17 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)148 Bżlǎșoiu împotriva României (N Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetarea nr. 17232/04, Hotărârea din 20 decembrie 2011, definitivă la 20 martie 2012) (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 iulie 2013, cu ocazia celei de-a 1176-a ședințe a Delegaților de Miniștri) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare care au invitat guvernul din statul pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)676 S Punându-se seama că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d . Bilanțul de aciune Cauza Bălășoiu împotriva României (n 2), Cererea nr. 17232/04, Hotărârea din 20 decembrie 2011, definitivă la 20 martie 2012 REZUMAT LA LIFFAR Prezenta cauză se referă la o încălcare a reputației recurentei ca urmare a unui raport din 2000 întocmit de o autoritate administrativă locală care o descrie în termeni neaprobați, depus de doi ofițeri de poliție la dosarul procedurilor penale inițiate de recurentă împotriva acestora (încălcarea articolului 8). În 1993, reclamanta a depus o plângere penală pentru violență împotriva a doi polițiști în urma unui incident care a avut loc la secția de poliție. În timpul procesului, polițiștii acuzați au depus la dosar un raport intitulat "Descrierea trăsăturilor de caracter" (caracterizare) ale autorității de tutelă și de asistență socială a primăriei, raport în care reclamanta a fost descrisă în termeni foarte puțin favorabili. La încheierea procedurii, în noiembrie 2002, instanțele interne au constatat că prescrierea răspunderii penale a avut loc, însă au acordat reclamantului despăgubiri pentru neplăcerile cauzate de durata procedurii judiciare. La 24 iunie 2002, recurenta a depus o plângere împotriva autorilor raportului șefilor de calomnie și falsi, acuzându-i că au întocmit raportul pentru a o denigra și pentru a o desconsidera în procesul privind relele tratamente la care a fost supusă secției de poliție. În noiembrie 2003, plângerea recurentei a fost respinsă în ultimă instanță, reținându-se că cuvintele în cauză nu prezentau o dovadă a faptului că autoritatea administrativă nu aduce atingere reputației recurentei și că acestea nu prezentau un caracter public. Curtea a statuat că raportul a fost utilizat de poliție ca element de probă care pune în discuție credibilitatea reclamantei și că a putut afecta rezultatul procedurii interne inițiate de reclamantă împotriva acestora. Având în vedere gravitatea afirmațiilor membrilor comisiei și consecințele pe care ancheta și raportul le-au avut pentru reclamantă, Curtea a considerat că aceasta a suferit o interferență în dreptul său la respectarea vieții sale private, interferență atât arbitrară, cât și disproporționată. Prin urmare, Curtea Europeană a statuat că a fost încălcată reputația reclamantei și încălcarea articolului 8 din Convenție. II. MĂSURI INDIVIDUALE Documentele de plată transmise Serviciului pentru executarea hotărârilor și deciziilor Curții la 15 mai 2012 atestă plata la 8 mai 2012 a sumei de 2 000 EUR a satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană cu titlu de prejudiciu moral. În ceea ce privește raportul din 30 ianuarie 2000, care se află la baza încălcării constatate de Curte, acesta este atașat la dosarul penal al cauzei, care va fi distrus ca urmare a expirării termenului de păstrare de către instanța judecătorească din noiembrie 2013. În ceea ce privește accesul public la dosar, trebuie remarcat faptul că, în conformitate cu legislația internă, pentru a primi dreptul de a consulta un dosar, persoana interesată trebuie să justifice un interes în cauză. În plus, din informațiile furnizate de către instană reiese că nimeni nu a solicitat acces la dosarul recurentei de la data pronunțării hotărârii de către Curte. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în această cauză. III. MĂSURILE GENERALE Originea încălcării Curtea a reținut că instanțele interne au considerat că comisia a acționat în mod legal în limitele prerogativelor sale. Cu toate acestea, anumite expresii incluse în raport, prin caracterul lor abuziv și degradant, nu au fost necesare pentru a fi luate în considerare de către instanțele de comportament ale recurentei și nu pot în niciun caz să figureze într-un raport oficial al autorităților administrative. Prin urmare, ingerința în dreptul recurentei de a-și respecta viața privată nu era necesară într-o societate democratică (a se vedea § 37, 39 și 41 din hotărâre). Având în vedere aspectele menționate mai sus și, de asemenea, caracterul foarte specific al încălcării constatate în speță, în special din cauza modalităților în care autoritatea administrativă a prezentat raportul, guvernul a informat deja autoritatea implicată în cauza cu privire la constatările Curții în ceea ce privește aspectul adus reputației reclamantei și necesitatea de a respecta garanțiile prevăzute în art. 8 din Convenție. Pentru a preveni încălcări similare, guvernul a considerat că traducerea, publicarea și difuzarea pe scară largă a hotărârii CEDO în fața tuturor celorlalte instanțe interne este în măsură să prevină încălcări similare. Prin urmare, hotărârea a fost publicată pe site-ul internet al Consiliului Magistraturei și a fost trimisă la cursurile de apel naționale, la fel cum a fost trimisă Parchetului în apropierea Înaltei Curți de Casație și Justiie, la: Inspecția Generală a Poliției Române și Agenției Naționale a Funcționarilor Publice pentru transmiterea către toate instanțele prezente în circumscripția și unitățile lor subordonate. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, guvernul concluzionează că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție și invită Comitetul de Miniștri să închidă supravegherea cazului.