A DOUA SECȚIUNE DE DECIZIE a cererii nr. 58820/11 Sami Kanat AKTAȘ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se înscrie la 31 ianuarie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 25 august 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, dl Sami Kanat Aktaș, este un resortisant turc, născut în 1971 și rezident în Zonguldak. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, subofițer de profesie, pot fi rezumate după cum urmează: La 15 martie 2008, ca urmare a unui accident rutier, reclamantul a fost dus prin ambulanță la spitalul de traume Sakarya Toyotasa. În urma unui prim examen medical, a fost exmatriculat din cauza statutului său de subofițer al jandarmeriei, la spitalul militar Haydarpașa Gülhane, în care l Cu toate acestea, aceasta nu a putut fi efectuată imediat din cauza unei întârzieri în aprovizionarea cu proteză chirurgicală a tractului chirurgical aferent; nu este necesar ca, la 8 aprilie 2008, reclamantul să fie supus intervenției chirurgicale, a cărei întârziere a dus la un handicap de 21% din brațul său drept. La 31 august 2010, în urma plângerii de neglijență medicală a reclamantului, Comandamentul Statului Major a decis că personalul medical al spitalului în cauză nu a comis o eroare medicală. GRIEFS Invocând, pe fond, art. 13 din Convenție, reclamantul susține că justiția nu se face decât celor care au un anumit venit și că, prin urmare, mijloacele financiare limitate nu îi permit să facă recurs împotriva medicilor care au intervenit cu întârziere. În plus, argüe, în general, de o lipsă de independență și de imparțialitate a instanțelor militare. Pe de altă parte, invocând art. 14, el denunță un tratament discriminatoriu al jurisdicțiilor menționate anterior, el s-ar teme de gradul său militar de nivel scăzut. În speță, la aproximativ doi ani de la intervenția chirurgicală în litigiu, reclamantul pare să fie limitat la adresa autorităților militare administrative o formă de plângere la fața locului a corpului medical al spitalului Gülhane. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne. Având în vedere argumentele reclamantului, Curtea amintește că simpla hrănire a îndoielilor cu privire la perspectivele de succes ale unei acțiuni date nu constituie un motiv întemeiat pentru a nu împrumuta ( Brusco c. Italia (dec.), nr 69789/01, CEDH 2001 IX; Stihi-Boos c. România (dec.), 7823/06, CEDH 11 octombrie 2011). Prin urmare, se consideră că cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre Grefier Adjunct Președinte
de la requête n
o
58820/11
Sami Kanat AKTAȘ
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2012 en un Comité composé de
:
Isabelle Berro-Lefèvre,
présidente,
Guido Raimondi,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 25 août 2011,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Sami Kanat Aktaș, est un ressortissant turc, né en 1971 et résidant à Zonguldak.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, sous-officier de profession, peuvent se résumer comme suit.
Le 15 mars 2008, suite à un accident de la route, le requérant fut amené par ambulance à l’hôpital de traumatologie de Sakarya Toyotasa. Suivant un premier examen médical, il fut renvoyé du fait de son statut de sous-officier de la gendarmerie, à l’hôpital militaire de Haydarpașa Gülhane, où l’on diagnostiqua une fracture multiple au niveau de l’épaule droit. Il s’avéra qu’une opération chirurgicale était nécessaire. Celle-ci ne put cependant être réalisée immédiatement en raison d’un retard dans l’approvisionnement de la prothèse chirurgicale afférente. Ce n’est que le 8 avril 2008 que le requérant subit l’intervention, dont la tardiveté entraîna un handicap de 21% de son bras droit.
Le 31 août 2010, suite à la plainte pour négligence médicale adressée par le requérant, le commandement de l’état major décida que le personnel médical de l’hôpital en question n’avait pas commis d’erreur médicale.
Invoquant, en substance, l’article 13 de la Convention, le requérant soutient que la justice n’est rendue qu’à ceux qui disposent d’un certain revenu et que, par conséquent, ses moyens financiers limités ne lui permettent pas de former un recours à l’encontre des médecins qui sont intervenus tardivement. En outre, il argüe généralement d’un manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions militaires.
D’autre part, invoquant l’article 14, il dénonce un traitement discriminatoire desdites juridictions qu’il craindrait du fait de son grade militaire de bas niveau.
En l’espèce, environ deux ans après l’intervention chirurgicale litigieuse, le requérant semble s’être limité à adresser aux autorités militaires administratives une forme de plainte à l’endroit du corps médical de l’hôpital de Gülhane. Le requérant, n’ayant usé d’aucune des voies de recours judiciaires disponibles en droit turc (civiles, administratives ou pénales), la requête doit donc être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes. Au vu des arguments du requérant, la Cour rappelle que le simple fait de nourrir des doutes quant aux perspectives de succès d’un recours donné ne constitue pas une raison valable pour ne pas l’emprunter (
Brusco c. Italie
(déc.), n
o
‑
IX ;
Stihi-Boos c.
Roumanie
(déc.), n
o
7823/06, CEDH 11 octobre 2011). Il s’ensuit que la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Françoise Elens-Passos
Isabelle Berro-Lefèvre
Greffière adjointe
Présidente