MIO c. BULGARIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 30057/05 milioane împotriva Bulgariei introdusă la 3 august 2005 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 7 februarie 2012 într-o cameră compusă din Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Arac din secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 3 august 2005, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Tony Mio, este un cetățean nigerian, născut în 1976 și rezident în Sofia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Ovcharov, avocat la Sofia. Guvernul bulgar ( S. Atanasova, de la Ministerul Justiției. Invocând art. 3, 5 alin. (1) lit. (f), 5 alin. (2), 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de detenție în centrul de detenție, de caracterul ilegal al detenției sale în scopul reconversiei la frontieră și de absența unor căi de atac în această privință. Plângerile reclamantului din articolele 3, 5 alineatul (1) litera (f) și 5 alineatul (4) au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 31 mai 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reprezentantului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale era În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reprezentantul reclamantului care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Fatoș Arac

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

30057/05

Mio contre la Bulgarie

introduite le 3 août 2005

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 7 février 2012 en une chambre composée de

:

Lech Garlicki,

président,

David Thór Björgvinsson,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Zdravka Kalaydjieva,

Nebojša Vučinić,

Vincent A. De Gaetano,

juges,

et de Fatoș Aracı,

greffière

adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 3 août 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Tony Mio, est un ressortissants nigérian, né en 1976 et résidant à Sofia. Il a été représenté devant la Cour par M

e

S. Ovcharov, avocat à Sofia. Le gouvernement bulgare («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

S. Atanasova, du ministère de la Justice.

Invoquant les articles 3, 5 § 1 f), 5 § 2, 5 § 4 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de sa détention en centre de rétention, du caractère irrégulier de sa détention aux fins de reconduite à la frontière et de l’absence de voies de recours à cet égard.

Les griefs du requérant tirés des articles 3, 5 § 1 f) et 5 § 4 ont été communiquées au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 31 mai 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du représentant du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait n’en avaient pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au représentant du requérant qui n’y a pas donné suite.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fatoș Aracı

Lech Garlicki

Greffière adjointe

Président