ARDA v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDA DECIZIE Nr. 2613/05 Hüsnü ARDA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 14 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 decembrie 2004, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Hüsnü Arda, este un cetățean turc născut în 1979 și locuiește în Van. El este reprezentat în fața Curții de dl İ. Kartal și dl F. Polat, avocați care practică în Van. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că decizia instanței interne de a respinge cererea de asistență judiciară a fost ilegală și a încălcat dreptul de acces la instanță. În baza articolului 3 din Convenție, el se plângea de condițiile dificile din armată și de neglijența medicilor militari care au emis rapoarte medicale cu privire la starea sa de sănătate. Reclamarea reclamantului cu privire la dreptul său de acces la instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție a fost comunicată guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 31 august 2011, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 17 ianuarie 2011 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Atenția sa a fost atrasă la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate trage un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Potrivit informațiilor obținute de pe site-ul oficial al Serviciului Poștal turc, la 9 septembrie 2011, această scrisoare a fost „înviată personal destinatarului”. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se excludă cazul din lista. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 2613/05

Hüsnü ARDA

against

Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

February 2012 as a Committee composed of:

Isabelle Berro-Lefèvre,

President,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 December 2004,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Hüsnü Arda, is a Turkish national who was born in 1979 and lives in Van. He is represented before the Court by Mr İ. Kartal and Mr F. Polat, lawyers practising in Van. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the domestic court’s decision to reject his request for legal aid had been unlawful and had violated his right of access to court. Relying upon Article 3 of the Convention, he complained of the difficult conditions in the army and the negligence of the military doctors who had issued medical reports regarding his health condition.

The applicant’s complaint concerning his right of access to court under Article 6 § 1 of the Convention was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 31 August 2011, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 17 January 2011 and that no extension of time had been requested. His attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. According to the information obtained from the official website of the Turkish Postal Service, on 9 September 2011 this letter was “delivered to the addressee personally”. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Deputy Registrar

President