R.O. v. THE UNITED KINGDOM

Cea de-a doua secțiune Cererea nr. 7849/12 R.O. împotriva Regatului Unit depusă la 6 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul a intrat în Regatul Unit la 17 februarie 2007 cu un pașaport fals și a solicitat azil la sosire. Baza afirmației sale a fost că a fost implicat politic în cauza curdă din Siria și a suferit, ca urmare, probleme cu autoritățile.

Cererea sa de azil a fost refuzată la 19 martie 2007 și apelul său împotriva refuzului de azil a fost respins la 11 mai 2007. El a solicitat reexaminarea hotărârii privind apelul, dar aceaceasta a fost refuzată la 7 noiembrie 2007. El a formulat alte observații la 28 mai 2008, care nu au fost respinse ca fiind o cerere de azil proaspătă la 20 iunie 2008. Reclamantul a părăsit Regatul Unit voluntar și a călătorit în Germania la 23 mai 2009. Se presupune că a revenit ulterior în Regatul Unit, în timp ce a formulat alte observații la 24 iunie 2009, care au fost respinse la 28 iunie 2009. El a făcut observații la 23 iulie 2009, care au fost acceptate ca fiind o cerere proaspătă de azil, dar au refuzat.

Proaspătul său a fost bazat pe afirmația sa că a fost participat la locul sur Activitățile din Regatul Unit, cum ar fi demonstrații în afara Ambasada Sirienă din Londra, și că familia sa din Siria au fost vizate ca urmare. El a susținut că tatăl său a fost interogat de autoritățile și a murit ca urmare a rănilor sale. El a primit dreptul de recurs împotriva refuzului cererii sale. Al doilea recurs al reclamantului a fost ascultat de Tribunalul Primului Tier la 9 aprilie 2010. Judecătorul imigrației a remarcat că conturile reclamantului cu privire la evenimentele anterioare de la plecarea sa din Siria au fost necredințate decisiv de către judecătorul care a respins primul recurs al reclamantului, iar reclamantul nu a avut niciun drept de recurs în ceea ce privește aceste evenimente.

Singurele noi dovezi referitoare la evenimentele care au predat sosirea reclamantului în Regatul Unit au fost mandatele de arestare pe care reclamantul a susținut-o în ceea ce privește activitățile sale anterioare. Cu toate acestea, numai unul dintre două presupuse mandate a fost depus și raportul expert al reclamantului nu a menționat mandatele, mai puțin autentificarea lor, și, prin urmare, judecătorul imigrației nu a considerat că ar putea accepta singurul mandat pe care îl considerase autentic. În ceea ce privește afirmația reclamantului cu privire la faptul că familia sa este vizată ca urmare a activităților sale în Regatul Unit, judecătorul imigrației a constatat că dovezile reclamantului erau vagi și nespecificate și nu existau dovezi independente care să-și susțină cererea.

În ceea ce privește activitățile de suprapunere ale reclamantului, judecătorul a constatat că orice participare de la el la orice demonstrație a fost complet oportunist. Fotografiile prezentate de reclamant nu au demonstrat neapărat că a demonstrat în afara ambasadei siriene din Londra, după cum a afirmat el, și având în vedere concluziile anterioare de credibilitate adverse și concluziile proprii ale judecătorului cu privire la dovezile reclamantului, propriul cuvânt necorroborat nu a putut fi considerat ca determinant. Nu au existat dovezi că reclamantul a fost fotografiat sau filmat de personalul ambasadei. Nu a fost acceptat că ar fi venit la atenția autorităților siriene din cauza locului sur activitățile din Regatul Unit, și s-a constatat anterior că nu avea nici un profil politic existent atunci când a părăsit Siria.

Astfel, el nu a formulat o afirmație de a face față unui risc real la întoarcere. Reclamantul a formulat alte observații 27 mai 2011, care nu au fost respinse ca fiind o cerere proaspătă de azil la 7 iunie 2011. Nu s-a constatat că niciuna dintre informațiile prezentate de reclamant își avansează cererea. El nu a prezentat nicio dovadă care să susțină afirmația de a suferi de depresie și anxietate. Reclamantul a fost luat în detenție pentru imigrație la 19 ianuarie 2012 și au fost stabilite direcții pentru eliminarea sa. Dacă reclamantul ar fi îndepărtat în Siria, ar avea un risc real de tratament contrar articolului 3 din Convenție din cauza situației generale de violență prevalente în această țară în prezent?

Din ce relevanță este faptul că alte state europene, cum ar fi Țările de Jos și Suedia, au suspendat îndepărtarea în Siria?

FOURTH SECTION

Application no. 7849/12 R.O. against the United Kingdom lodged on 6 February 2012

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant entered the United Kingdom on 17 February 2007 with a false passport and claimed asylum upon arrival. The basis of his claim was that he had been politically involved with the Kurdish cause in Syria and had suffered problems with the authorities as a result.

His asylum claim was refused on 19 March 2007 and his appeal against the refusal of asylum was dismissed on 11 May 2007. He sought reconsideration of the appeal determination but this was refused on 7 November 2007. He made further representations on 28 May 2008, which were rejected as not amounting to a fresh asylum claim on 20 June 2008. The applicant left the United Kingdom voluntarily and travelled to Germany on 23 May 2009. It is presumed that he subsequently returned to the United Kingdom, as he made further representations on 24 June 2009, which were rejected on 28 June 2009. He made representations on 23 July 2009, which were accepted as amounting to a fresh asylum claim, but refused.

His fresh claim was based on his claim that he had been participating in sur place activities in the United Kingdom, such as demonstrations outside the Syrian Embassy in London, and that his family in Syria had been targeted as a result. He claimed that his father had been interrogated by the authorities and had died as a result of his injuries. He was granted a right of appeal against the refusal of his claim. The applicant’s second appeal was heard by the First Tier Tribunal on 9 April 2010. The Immigration Judge noted that the applicant’s account of events prior to his departure from Syria had been decisively disbelieved by the judge who had dismissed the applicant’s first appeal, and that the applicant had no appeal rights remaining as regards these events.

The only new evidence relating to events which predated the applicant’s arrival in the United Kingdom was arrest warrants that the applicant claimed had been issued in respect of his previous activities. However, only one of two alleged warrants had been submitted and the applicant’s expert report did not mention the warrants, let alone authenticate them, and the Immigration Judge therefore did not consider that he could accept the one warrant which he had seen as genuine. As to the applicant’s claim about his family being targeted as a result of his activities in the United Kingdom, the Immigration Judge found that the applicant’s evidence was vague and unspecific and there was no independent evidence to support his claim.

The applicant had not stopped his activities in the United Kingdom or become more discreet in order to protect his family. With regard to the applicant’s sur place activities, the judge found that any attendance by him at any demonstration had been entirely opportunistic. Photographs submitted by the applicant did not necessarily show that he had demonstrated outside the Syrian Embassy in London as he claimed, and given the previous adverse credibility findings and the judge’s own conclusions as to the applicant’s evidence, his own uncorroborated word could not be treated as determinative. There was no evidence that the applicant had been photographed or filmed by Embassy staff. It was not accepted that he would have come to the attention of the Syrian authorities by reason of sur place activities in the United Kingdom, and it had been previously found that he had had no existing political profile when he left Syria.

As such, he had not made out a claim to face a real risk upon return. The applicant made further representations 27 May 2011, which were rejected as not amounting to a fresh claim for asylum on 7 June 2011. None of the information submitted by the applicant was found to advance his claim. He had submitted no evidence to support his claim to be suffering from depression and anxiety. The applicant was taken into immigration detention on 19 January 2012 and directions were set for his removal.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Would the applicant, if removed to Syria, face a real risk of treatment contrary to Article 3 of the Convention by reason of the general situation of violence prevailing in that country at the present time? 2. Of what relevance is the fact that other European States, such as the Netherlands and Sweden, have suspended removals to Syria?