- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 martie 2013
- Stat pârât
- GBR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Anirah împotriva Regatului Unit
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 21697/07 Anslem O. ANIRAH împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 26 martie 2013 ca Camera compusă din: Ineta Ziemele, Președintele, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 22 mai 2007, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dl Anslem O. Anirah, este un național nigerian care s-a născut în 1960 și locuiește în Strathaven. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna T. Christou, Centrul Aere, o organizație neguvernamentală din Londra.
Guvernul Regatului Unit („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Grainger CMG al Oficiului de Externe și Commonwealth. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Regatul Unit în 1988 ca vizitator. În mai 1994 a primit concediu nedefinit pentru a rămâne pe baza căsătoriei sale cu un cetățean britanic. El are patru copii din această căsătorie născut între martie 1988 și ianuarie 1992. În martie 2001, reclamantul a fost condamnat de o Curtea de Curtea de Curtea de Curtea de Curte pentru a evita interzicerea cocainei și, la o dată neespecificată, a fost condamnat la 10 ani de închisoare.
Nu a fost pronunțată nici o ordonanță de deportare. La 18 februarie 2005, soția reclamantului a depus o cerere de divorț. În aceeași dată, secretarul de stat a anunțat reclamantului intenția sa de a pronunța un ordin de deportare împotriva acestuia. El a fost astfel reținut în ceea ce privește procedura de deportare. La 26 mai 2005, reclamantul a apelat la decizia Secretarului de stat de a pronunța o ordonanță de deportare în fața Tribunalului de Azil și Immigrație („AIT”). El a susținut că deportarea sa ar constitui o ingerință disproporționată cu drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție. La 11 iulie 2005, apelul său a fost refuzat de către AIT. La 13 decembrie 2006, cu privire la reconsiderarea apelului, un judecător superior al imigrației a considerat că decizia inițială ar trebui să existe.
La 22 iunie 2007, reclamantul a primit indicații de eliminare pentru 5 Iulie 2007 la 10:15 ore (ora Regatului Unit). Cu toate acestea, datorită procedurii interne în curs, reclamantul nu a fost eliminat din Regatul Unit. 10. Plăcerile reclamantului au fost comunicate guvernului Regatului Unit de către președintele interimar la 2 iulie 2007. La 31 iulie 2007, Guvernul a informat Curtea că a fost prezentată Curtea de Sesiuni din Scoția, în numele reclamantului, o cerere care a făcut referire la argumentele făcute în numele reclamantului la Secretarul de Stat pentru Departamentul de Apropiere, la care nu s-a primit niciun răspuns și a contestat faptul că nu a răspuns. Având în vedere aceste informații, acest caz a fost suspendat de către Camera la 23 octombrie 2007. 11. La 8 noiembrie 2007, petiția a fost respinsă pe baza unui acord că secretarul de stat va răspunde la reprezentanții.
12. La 19 noiembrie 2007, secretarul de stat a respins rapoartele și indicațiile de înlăturare au fost stabilite pentru 29 decembrie 2007. Orientările de înlăturare au fost anulate atunci când reclamantul a prezentat o nouă cerere de reexaminare judiciară. 13. Hotărârea de reexaminare judiciară de fond a avut loc la 18 aprilie 2008 și hotărârea a fost eliberată la 23 mai 2008. Cererea de reexaminare judiciară a fost respinsă. Reclamantul a primit permisiunea de a face recurs. Chestiunea în fața Curții de Apel a fost de a face sau nu o „nouă” cerere de azil îndreptată reclamantului la un drept de recurs în țara respectivă. 14. La 26 februarie 2009, Curtea de Apel a permis apelul reclamantului.
Guvernul, totuși, a primit permisiunea de a apela la Camera Lordilor. La 26 noiembrie 2009, Camera Lordilor a respins acest recurs. 15. După decizia respectivă, reclamantul a solicitat revocarea ordinului de deportare. Această cerere a fost respinsă la 15 decembrie 2010. Reclamantul a apelat la Tribunalul din Primul Tier (Asilum and Immigration Chamber). La 23 martie 2011, Tribunalul a permis apelul reclamantului din motive ale drepturilor omului și a revocat ordonanța de deportare. În septembrie 2011, reclamantul a primit șase luni de concediu pentru a rămâne. 16. La 14 noiembrie 2011, reprezentantul reclamantului a scris Agenției de Frontieră a Regatului Unit cerând să reconsidere decizia de a-i acorda permisiunea discrețională de a rămâne timp de șase luni în loc de trei ani.
La 16 noiembrie 2011, Guvernul a refuzat această cerere. 17. Într-o scrisoare din 16 noiembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că „Este important să menționăm că reclamantul nu va fi luat în considerare pentru înlăturarea din Regatul Unit în timp ce circumstanțele sale actuale rămân; adică, în timp ce își menține viața de familie cu copiii săi în Regatul Unit. În cazul în care circumstanțele reclamantului se schimbă, fie pozitiv, fie negativ, ar fi făcută o analiză detaliată a statutului reclamantului. Orice decizie de înlăturare a reclamantului ar fi supusă provocării juridice interne de către solicitant.” 18. Înainte de expirarea concediului reclamantului la 26 martie 2012, el a solicitat un concediu discrețional de trei ani sau o concediu nedefinită pentru a rămâne.
19. La 28 decembrie 2012, Oficiul Intern a refuzat să modifice concediul reclamantului pentru a rămâne. La 7 ianuarie 2013, reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii. COMPLAINT 20. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție că decizia de deportare a acestuia a constituit o interferență nejustificată cu dreptul său la respectarea vieții sale private și de familie. Prezenta cerere a fost suspendată timp de cinci ani și jumătate până la rezultatul procedurii interne care nu au fost încă rezolvate. Reclamantul este în prezent în apel la Tribunalul Primului Târ (Asilum și Camera de Immigrație) împotriva refuzului Secretarului de Stat de a varia concediul pentru a rămâne.
În cazul în care acest recurs nu are succes, el ar putea apela la Tribunalul Superior (Asylum și Camera de Immigrație) și de acolo la Curtea de Apel. Prin urmare, nu există motive de a crede că procedura internă va fi rezolvată în curând. 22. În plus, nu există dovezi în fața Curții care ar sugera că reclamantul se confruntă cu îndepărtarea iminentă. De fapt, la 16 decembrie 2011, Guvernul a indicat Curții că nu va fi eliminat în timp ce relația sa cu copiii săi a rămas neschimbată și, în orice caz, orice decizie de înlăturare a acestuia ar fi supus unei provocări juridice interne. Nici o parte nu a indicat că a existat o modificare a relației reclamantului cu copiii săi și, prin urmare, nu pare să existe o perspectiva iminentă de înlăturare a acestuia.
23. Prin urmare, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. 24. În plus , în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită examinarea continuă a cazului. 25. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă, fără a aduce atingere dreptului reclamantului de a reintroduce cererile sale la Curte, în rezoluția procedurii interne. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista cazurilor sale.
Președintele grefierului Lawrence Ineta Ziemele
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 21697/07 Anslem O. ANIRAH against the United Kingdom The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 26 March 2013 as a Chamber composed of: Ineta Ziemele, President, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judges, and Lawrence Early, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 May 2007, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Mr Anslem O. Anirah, is a Nigerian national who was born in 1960 and lives in Strathaven. He was represented before the Court by Ms T. Christou of the Aire Centre, a non-Governmental organisation based in London.
The United Kingdom Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Grainger CMG of the Foreign and Commonwealth Office. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant arrived in the United Kingdom in 1988 as a visitor. In May 1994 he was granted indefinite leave to remain on the basis of his marriage to a British citizen. He has four children of this marriage born between March 1988 and January 1992.
In March 2001 the applicant was convicted by a Crown Court of conspiracy to evade the prohibition of cocaine and, on an unspecified date, he was sentenced to ten years’ imprisonment. No order recommending deportation was made.
On 18 February 2005 the applicant’s wife filed a petition for divorce.
The applicant was released on parole on 20 May 2005. On the same date the Secretary of State gave the applicant notice of his intention to make a deportation order against him. He was thus detained in relation to the deportation proceedings. On 26 May 2005 the applicant appealed the Secretary of State’s decision to make a deportation order to the Asylum and Immigration Tribunal (“AIT”). He argued that his deportation would constitute a disproportionate interference with his rights under Article 8 of the Convention.
On 11 July 2005 his appeal was refused by the AIT. On 13 December 2006, on reconsideration of the appeal, a Senior Immigration Judge considered that the original decision should stand.
On 22 June 2007, the applicant was given removal directions for 5 July 2007 at 10:15 hrs (UK time). However, due to ongoing domestic proceedings the applicant was not removed from the United Kingdom.
The applicant’s complaints were communicated to the Government of the United Kingdom by the Acting President on 2 July 2007. On 31 July 2007 the Government informed the Court that a petition for judicial review had been presented to the Court of Sessions in Scotland on behalf of the applicant. The petition referred to submissions that had been made on behalf of the applicant to the Secretary of State for the Home Department to which no response had been received and challenged the failure to respond. In light of this information, the case was adjourned by the Chamber on 23 October 2007.
On 8 November 2007 the petition was dismissed on the basis of an agreement that the Secretary of State would respond to the representations.
On 19 November 2007 the Secretary of State rejected the representations and removal directions were set for 29 December 2007. The removal directions were cancelled when the applicant submitted a further claim for judicial review.
The substantive judicial review hearing took place on 18 April 2008 and judgment was issued on 23 May 2008. The claim for judicial review was dismissed. The applicant was granted permission to appeal. The issue before the Court of Appeal was whether or not the making of a “fresh” claim for asylum entitled the applicant to an in-country right of appeal.
On 26 February 2009 the Court of Appeal allowed the applicant’s appeal. The Government, however, were granted leave to appeal to the House of Lords. On 26 November 2009 the House of Lords dismissed that appeal.
Following that decision, the applicant applied for the revocation of the deportation order. That application was dismissed on 15 December 2010. The applicant appealed to the First-Tier Tribunal (Asylum and Immigration Chamber). On 23 March 2011 the Tribunal allowed the applicant’s appeal on human rights grounds and revoked the deportation order. In September 2011 the applicant was granted six months’ leave to remain.
On 14 November 2011 the applicant’s representative wrote to the United Kingdom Border Agency asking that they reconsider the decision to grant him discretionary leave to remain for six months instead of three years. On 16 November 2011 the Government refused that request.
In a letter dated 16 November 2011 the Government informed the Court that “It is important to note that the applicant will not be considered for removal from the United Kingdom whilst his current circumstances remain; that is, whilst he maintains family life with his children in the United Kingdom. Should the applicant’s circumstances change, either positively or negatively, a detailed consideration of the applicant’s status would then be made. Any decision to remove the applicant would be subject to domestic legal challenge by the applicant.”
Prior to the expiry of the applicant’s leave on 26 March 2012, he applied for a further three years’ discretionary leave or indefinite leave to remain.
On 28 December 2012 the Home Office refused to vary the applicant’s leave to remain. On 7 January 2013 the applicant lodged an appeal against this decision. COMPLAINT
The applicant complains under Article 8 of the Convention that the decision to deport him constituted an unjustified interference with his right to respect for his private and family life. THE LAW
The present application has been adjourned for five and a half years pending the outcome of domestic proceedings which have not yet resolved. The applicant is currently appealing to the First-Tier Tribunal (Asylum and Immigration Chamber) against the Secretary of State’s refusal to vary his leave to remain. If that he appeal is unsuccessful, he might appeal to the Upper Tribunal (Asylum and Immigration Chamber) and from there to the Court of Appeal. There is therefore no reason to believe that the domestic proceedings will soon be resolved.
Moreover, there is no evidence before the Court which would suggest that the applicant faces imminent removal. In fact, on 16 December 2011 the Government indicated to the Court that he would not be removed while his relationship with his children remained unchanged and, in any case, any decision to remove him would be subject to domestic legal challenge. Neither party has indicated that there has been any change in the applicant’s relationship with his children and there does not, therefore, appear to be any imminent prospect of his removal.
Consequently, the Court considers that, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, it is no longer justified to continue its examination of the application.
Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list, without prejudice to the applicant’s right to reintroduce his application to the Court upon resolution of the domestic proceedings. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Ineta Ziemele Registrar President