H.S. AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
H.S. AND OTHERS v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2010)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 16477/09, de către H.S. și alții împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 octombrie 2010 în calitate de cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, Nicolas Bratza, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 martie 2009, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de către solicitanți, având în vedere observațiile comune prezentate de Acțiunea pentru Familiile Prizoniere și Rețeaua Europeană pentru Copilul Părinților Prizonieri și observațiile prezentate de Fair Trials International, După deliberare, decide după cum urmează: FACTE Primul reclamant, H.S., este un național britanic care s-a născut în 1943. Ceilalți solicitanți sunt soția sa, R.S, și cele două fiice ale lor, T.S. și M.S, care sunt toate cetățenii olandezi și s-au născut în 1968, 1993 și, respectiv, 1994. H.S. este în prezent reținut la HMP Ashwell în Anglia. Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către doamna N. Mole din Centrul AIRE, o organizație neguvernamentală din Londra. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de către solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant, H.S., a rezistat în Țările de Jos din 1989. El s-a căsătorit cu R.S. în 1993. a fost arestat la Bournemouth la 8 august 2004. El a fost condamnat în Regatul Unit la 2 decembrie 2005 pentru importul ilegal de un drog de clasa A. El a fost condamnat la 16 ani și patru luni de închisoare. El nu a apelat condamnarea sau condamnarea sa, ca urmare a sfatului avocaților săi, care să întârzie substanțial orice cerere de transfer în Țările de Jos, în cazul în care el dorește să se reîntoarcă pentru a-și îndeplini condamnarea pentru a fi mai aproape de familia sa. H.S. a solicitat ulterior transferul către Țările de Jos, dar cererea a fost refuzată. El a inițiat procedura de revizuire judiciară la 23 august 2007. Lăsarea cererii de revizuire judiciară a fost acordată la 20 decembrie 2007. După o audiere de fond, Lordul Justiție Dyson a refuzat cererea de revizuire judiciară la 1 mai 2008. La 19 februarie 2009, Curtea de Apel a refuzat permisiunea de recurs în cadrul procedurii de reexaminare judiciară, susținând că hotărârea secretarului de stat este corectă și justificată. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzul continuu de a accepta transferul S.S. de a îndeplini restul condamnării sale în Țările de Jos constituie o interferență injustificabilă cu dreptul lor la respectarea vieții familiale și private și o interferență cu „integritatea morală și fizică”. Reclamanții au susținut, de asemenea, că au existat o interferență nejustificată în ceea ce privește drepturile lor luate în legătură cu art. 14 în timp ce H.S. a fost discriminată din cauza naționalității sale. 10. H.S. a susținut o încălcare a articolului 6 §§ § 1 și 2 în ceea ce privește procedurile judiciare care refuză transferul său din cauza faptului că întârzierea în acest caz a încălcat cerințele de timp rezonabil și că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat de observațiile formulate de judecător în cursul procedurii de condamnare, care au fost repetate în detrimentul său în procedura de transfer. 11. La 15 aprilie 2010, în urma comunicării cererii către Guvernul contestat, Guvernul a informat Curtea că au propus reclamanților să soluționeze cazul pe baza unei angajamente că vor asigura transferul reclamantului către Țările de Jos în anumite condiții specificate în scrisoarea Guvernului. 12. La 19 iulie 2010, reprezentanții reclamanților au informat Curtea că au acceptat propunerea Guvernului și au încheiat o copie a unui deplin completat și au asistat la formularul „Consimțământul prizonierului de transfer din Regatul Unit către Țările de Jos” care confirmă că reclamantul a fost informat cu privire la termenii transferului. 13. În urma solicitării reclamantului de a nu fi exclus din lista Curții înainte de transfer, la 7 septembrie 2010, Guvernul a informat instanța că formularul „Consimțământul de închisoare pentru transferul de la Regatul Unit către Olanda” a fost transmis autorităților olandeze și a fost acum în favoarea lor de a aranja o dată pentru ca o escorta olandeză să călătorească în Regatul Unit pentru a colecta reclamantul și să-l însoțească în Țările de Jos. Guvernul a confirmat că Regatul Unit și-a dat consimțământul la transfer și că această decizie nu va schimba. 14. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, problema a fost rezolvată, în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı Lech Garlicki Președintele