Secțiunea a treia Cerere nr. 59133/09 Alexandru Marian MISCHIE împotriva României introdusă la 29 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, dl Alexandru Marian Mischie, este un resortisant român, născut în 1970 și rezident în Târgu-Jiu. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 24 mai 2004, consiliul de administrație al spitalului juvenil Târgu-Jiu l-a numit pe reclamant în funcția de director al acestui spital pentru un mandat de patru ani. Legea nr. 95/2006 privind reforma sistemului sanitar prevedea că funcția de conducere a spitalelor publice era supusă unui concurs. 576/2006, ministrul sănătății a revocat consiliile de administrație ale spitalelor și, în așteptarea organizării concursurilor, a numit directori interimari. Prin decizia din 30 mai 2006, directorul spitalului județ l-a revocat pe reclamant din funcția sa și i-a atribuit un post echivalent celui ocupat înainte de numirea sa la conducerea departamentului. Reclamantul a contestat decizia de revocare în fața tribunalului departamental din Gorj. Acesta a susținut că ordinul ministrului și decizia de revocare erau ilegale și a solicitat reintegrarea acestuia în postul de director, precum și plata diferenței salariale corespunzătoare postului de director, care i-ar fi fost datorată pentru perioada cuprinsă între revocarea sa și încheierea mandatului său. Tribunalul a trimis dosarul la tribunalul din București pentru ca acesta să se pronunțe asupra legalității ordinii ministrului. Prin hotărârea din 29 ianuarie 2007, instanța de apel a confirmat legalitatea ordinii și a întors cazul tribunalului departamental pentru examinarea fondului cererii. Ulterior, printr-o hotărâre definitivă din 11 iunie 2007 pronunțată într-o cauză similară, Înalta Curte de Casație și Justiție a întâmpinat un director de spital și a considerat că ordinul nr. 576/2006 al ministrului sănătății era contrar Legii nr. 95/2006 și, prin urmare, ilegal. Prin hotărârea din 30 septembrie 2008, tribunalul din Gorj a respins contestația reclamantului. Tribunalul nota că revocarea fusese decisă în conformitate cu ordinul ministrului, a cărui legalitate a fost confirmată de instanța din București. În ceea ce privește hotărârea din 11 iunie 2007, Tribunalul a considerat că încheierea Înaltei Curii nu produce efecte decât între părțile litigiului. Recurentul a formulat un recurs prin care a invocat o interpretare greșită a efectelor hotărârii din 11 iunie 2007 a Înaltei Cu r ii. Prin hotărârea definitivă din 29 aprilie 2009, Tribunalul din Craiova a acceptat parțial recursul. Ea a acceptat argumentele reclamantului și a concluzionat că hotărârea Înaltei Cu r i care încuviința nulitatea ordinului nr 576/2006 producea efecte erga omnes. Prin urmare, Comisia a anulat decizia de revocare a reclamantului, considerând că aceasta nu are temei juridic. Cu toate acestea, instanța de apel a respins cererea de reintegrare pe motiv că: între timp, postul de director de serviciu a fost ocupat prin intermediul unor concursuri de către o altă persoană și că, prin urmare, reclamantul nu mai putea reintegra acest serviciu. Ea nu se pronunță asupra cererii de plată a diferenței de salarizare. GRIEF Reclamantul consideră că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de către instanța de apel a lui Craiova. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge de lipsa unui răspuns la cererea sa privind plata diferenței de salarizare. El consideră că instanța de apel a omis în mod arbitrar să se pronunțe asupra acestei cereri și nu a tras nicio consecință a constatării de revocare. 1 din Convenție, din cauza absenței
Requête n
o
59133/09
Alexandru Marian MISCHIE
contre la Roumanie
introduite le 29 octobre 2009
Le requérant, M. Alexandru Marian Mischie, est un ressortissant roumain, né en 1970 et résidant à Târgu-Jiu.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 24 mai 2004, le conseil d’administration de l’hôpital départemental de Târgu-Jiu nomma le requérant au poste de directeur d’un service de cet hôpital pour un mandat de quatre ans.
La loi n
o
95/2006 concernant la réforme du système sanitaire prévoyait que l’occupation des fonctions de direction des hôpitaux publics était soumise à un concours. Par l’ordre n
o
576/2006, le ministre de la Santé révoqua les conseils d’administration des hôpitaux et, en attendant l’organisation des concours, nomma des directeurs intérimaires.
Par une décision du 30 mai 2006, le directeur de l’hôpital départemental révoqua le requérant de sa fonction et lui attribua un poste équivalent à celui occupé avant sa nomination à la direction du service.
Le requérant contesta la décision de révocation devant le tribunal départemental de Gorj. Il soutint que l’ordre du ministre et la décision de révocation étaient illégaux et demanda sa réintégration sur le poste de directeur, ainsi que le paiement de la différence des salaires correspondant au poste de directeur, qui lui aurait été due pour la période comprise entre sa révocation et la fin de son mandat.
Le tribunal renvoya le dossier à la cour d’appel de Bucarest pour que cette dernière se prononce sur la légalité de l’ordre du ministre. Par un jugement du 29 janvier 2007, la cour d’appel confirma la légalité de l’ordre et retourna le dossier au tribunal départemental pour l’examen du fond de la demande.
Par la suite, par un arrêt définitif du 11 juin 2007 rendu dans une affaire similaire, la Haute Cour de cassation et de Justice accueillit la contestation d’un directeur d’hôpital et jugea que l’ordre n
o
576/2006 du ministre de la Santé était contraire à la loi n
o
95/2006 et, par conséquent, illégal.
Par un jugement du 30 septembre 2008, le tribunal de Gorj rejeta la contestation du requérant. Le tribunal nota que la révocation avait été décidée en application de l’ordre du ministre, dont la légalité a été confirmée par la cour d’appel de Bucarest. Quant à l’arrêt du 11 juin 2007, le tribunal estima que la conclusion de la Haute Cour ne produisait d’effets qu’entre les parties du litige.
Le requérant forma un pourvoi alléguant une mauvaise interprétation des effets de l’arrêt du 11 juin 2007 de la Haute Cour.
Par un arrêt définitif du 29 avril 2009, la cour d’appel de Craiova accueillit partiellement le pourvoi. Elle fit droit aux arguments du requérant et conclut que l’arrêt de la Haute Cour constatant la nullité de l’ordre n
o
576/2006 produisait des effets
erga omnes.
Par conséquent, elle annula la décision de révocation du requérant estimant que celle-ci manquait de base légale.
Cependant, la cour d’appel rejeta la demande de réintégration au motif qu’entre temps, le poste de directeur de service avait été occupé par voie de concours par une autre personne et que, par conséquent, le requérant ne pouvait plus réintégrer ce service. Elle ne se prononça pas sur la demande concernant le versement de la différence des salaires.
GRIEF
Le requérant estime que sa cause n’a pas été entendue équitablement par la cour d’appel de Craiova. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint de l’absence de réponse à sa demande concernant le versement de la différence des salaires. Il estime que la cour d’appel a arbitrairement omis de se prononcer sur cette demande et n’a tiré aucune conséquence du constat d’illégalité de la révocation.
Y a-t-il eu atteinte au droit à un procès équitable, au sens de l’article 6 §
1 de la Convention, en raison de l’absence alléguée d’examen de la part de la cour d’appel de la demande du requérant visant le versement de la différence des salaires
?