MISCHIE c. ROUMANIE
MISCHIE c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
Secțiunea a treia Cerere nr. 59133/09 Alexandru Marian MISCHIE împotriva României introdusă la 29 octombrie 2009 EXPOSAT DE FAPT, recurentul, dl Alexandru Marian Mischie, este un resortisant român, născut în 1970 și rezident în Târgu-Jiu. Circumstanțele speței Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 24 mai 2004, consiliul de administrație al spitalului juvenil Târgu-Jiu l-a numit pe reclamant în funcția de director al acestui spital pentru un mandat de patru ani. Legea nr. 95/2006 privind reforma sistemului sanitar prevedea că funcția de conducere a spitalelor publice era supusă unui concurs. 576/2006, ministrul sănătății a revocat consiliile de administrație ale spitalelor și, în așteptarea organizării concursurilor, a numit directori interimari.
Prin decizia din 30 mai 2006, directorul spitalului județ l-a revocat pe reclamant din funcția sa și i-a atribuit un post echivalent celui ocupat înainte de numirea sa la conducerea departamentului. Reclamantul a contestat decizia de revocare în fața tribunalului departamental din Gorj. Acesta a susținut că ordinul ministrului și decizia de revocare erau ilegale și a solicitat reintegrarea acestuia în postul de director, precum și plata diferenței salariale corespunzătoare postului de director, care i-ar fi fost datorată pentru perioada cuprinsă între revocarea sa și încheierea mandatului său. Tribunalul a trimis dosarul la tribunalul din București pentru ca acesta să se pronunțe asupra legalității ordinii ministrului.
Prin hotărârea din 29 ianuarie 2007, instanța de apel a confirmat legalitatea ordinii și a întors cazul tribunalului departamental pentru examinarea fondului cererii. Ulterior, printr-o hotărâre definitivă din 11 iunie 2007 pronunțată într-o cauză similară, Înalta Curte de Casație și Justiție a întâmpinat un director de spital și a considerat că ordinul nr. 576/2006 al ministrului sănătății era contrar Legii nr. 95/2006 și, prin urmare, ilegal. Prin hotărârea din 30 septembrie 2008, tribunalul din Gorj a respins contestația reclamantului. Tribunalul nota că revocarea fusese decisă în conformitate cu ordinul ministrului, a cărui legalitate a fost confirmată de instanța din București. În ceea ce privește hotărârea din 11 iunie 2007, Tribunalul a considerat că încheierea Înaltei Curii nu produce efecte decât între părțile litigiului.
Recurentul a formulat un recurs prin care a invocat o interpretare greșită a efectelor hotărârii din 11 iunie 2007 a Înaltei Cu r ii. Prin hotărârea definitivă din 29 aprilie 2009, Tribunalul din Craiova a acceptat parțial recursul. Ea a acceptat argumentele reclamantului și a concluzionat că hotărârea Înaltei Cu r i care încuviința nulitatea ordinului nr 576/2006 producea efecte erga omnes. Prin urmare, Comisia a anulat decizia de revocare a reclamantului, considerând că aceasta nu are temei juridic. Cu toate acestea, instanța de apel a respins cererea de reintegrare pe motiv că: între timp, postul de director de serviciu a fost ocupat prin intermediul unor concursuri de către o altă persoană și că, prin urmare, reclamantul nu mai putea reintegra acest serviciu.
Ea nu se pronunță asupra cererii de plată a diferenței de salarizare. GRIEF Reclamantul consideră că cauza sa nu a fost ascultată în mod echitabil de către instanța de apel a lui Craiova. Invocând art. 6 din Convenție, se plânge de lipsa unui răspuns la cererea sa privind plata diferenței de salarizare. El consideră că instanța de apel a omis în mod arbitrar să se pronunțe asupra acestei cereri și nu a tras nicio consecință a constatării de revocare. 1 din Convenție, din cauza absenței
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.