CtEDO 20.02.2012 Auto

GUTAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.02.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GUTAN v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 1051/07 Damian GUȚAN împotriva României depusă la 15 decembrie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Damian Guțan, este un cetățen român care s-a născut în 1926 și trăiește în Ocnița. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 februarie 2005, reclamantul a depus o acțiune împotriva P.E., în căutarea de a obține returnarea banilor pe care celălalt i-a împrumutat. P.E. a susținut că a plătit împrumutul. În acest sens, ea a propus ca dovezi de transcriere a unei conversații înregistrate între soțul ei și reclamantul, în care acesta din urmă a recunoscut că împrumutul a fost plătit înapoi. Instanța de primă instanță a permis-o ca probă. La 21 octombrie 2005, Curtea de District Moreni a respins cererea reclamantului, susținând că P.E. și-a plătit datoria, pe baza hotărârii sale pe mărturiile martorilor propuse de P.E. și a conversației înregistrate. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, susținând că P.E. nu a dovedit că împrumutul a fost plătit. El a adăugat că conversația înregistrată nu ar fi trebuit să fie permisă ca dovezi, deoarece era ilegală. Prin o decizie pronunțată la 4 aprilie 2006 Curtea județului Dâmbovița a permis recursul asupra punctelor de drept și a anulat hotărârea primului județ Curtea de District Moreni și-a bazat hotărârea în principal pe o înregistrare ilegală a unei conversații private fără a ține seama de dovezile aprobate de reclamant. La 22 iunie 2006, Curtea de județul Dâmbovița a permis apelul extraordinar („concursatie în Anulare „) depusă de P.E., anulează decizia din 4 aprilie 2006 și menține hotărârea instanței de primă instanță, pe baza hotărârii sale pe art. 318 din Codul de Procedură Civilă din România, care prevede că deciziile adoptate de o instanță de apel pot fi invocate atunci când raționarea lor se bazează pe o eroare importantă. Acesta a considerat că Curtea județului Dâmbovița a permis recursul pe teme de drept, și anume evaluarea greșită a probelor de către instanța de primă instanță, care nu se încadrează în motivele exhaustive prevăzute de art. 304 din Codul de Procedură Civilă pentru a permite recursul pe puncte de drept. 1 din Codul de Procedură Civilă prevede că instanța de ultima instanță poate analiza cazul fără a fi limitată la motivele prevăzute de art. 304 în cazul în care un recurs asupra punctelor de drept este interzis împotriva deciziei pronunțate de instanța de primă instanță. În temeiul articolului 318 din Codul de Procedură Civilă, se poate depune un recurs extraordinar împotriva deciziilor finale în care raționarea s-a bazat pe o greșeală de fapt. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că decizia pronunțată de Curtea județului Dâmbovița în procedura de recurs extraordinar a fost ilegală și arbitrară. El susține că, prin interpretarea în mod echitabilă a dispozițiilor Codului de Procedură Civilă din România, instanța de ultima instanță a anulat o decizie finală care a permis acțiunei pe care le-a depus-o. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, el se plânge în continuare că rezultatul procedurii de recurs extraordinar a încălcat dreptul său la bucuria pașnică a bunurilor sale, constă dintr-o cerere pecuniară permisă prin o decizie finală. Hotărârea din 22 iunie 2006 a Tribunalului județului Dâmbovița de a anula hotărârea finală din 4 aprilie 2006 a afectat echitatea procedurii, astfel cum este garantată de art. 6 § 1 din Convenție? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 sau, dacă este cazul, interferența a fost proporțională în impactul său asupra dreptului reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă