Dinu împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 23057/07 Emilian DINU împotriva României introdusă la 15 mai 2007 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Emilian Dinu, este un resortisant român, rezident în California (SUA). Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Botnar, avocată la București. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 august 2004, reclamantul a depus o acțiune în culpă a unui teren situat în București împotriva societății comerciale R. În cursul procedurii, a solicitat extinderea acțiunii împotriva societății comerciale A. la care societatea R. a vândut terenul în litigiu. Societatea A. a depus o cerere de garanție împotriva vânzătorului.

Printr-o decizie din 27 martie 2006, Tribunalul de Primă Instanță din cel de-al cincilea district București a respins cererea reclamantului ca fiind lipsită de temei, dat fiind că terenul În cadrul deciziei, s-a menționat că părțile erau în dreptul de a face apel împotriva acestei decizii în termen de 15 zile de la comunicarea sa către părți. La 23 iunie 2006, reclamantul a solicitat decizia din 27 iunie 2006 Martie 2006 în fața tribunalului județ din București. El a menționat că mijloacele de recurs vor fi produse, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează recursul, cu ocazia primei ședințe stabilite de această instanță. În timpul primei audieri ținute de tribunalul departamental la data de 6 În octombrie 2006, reclamantul și-a pus la dispoziie mijloacele de recurs.

Tribunalul departamental notaifia aceste mijloace părilor pârâte și a arbitrat instana pentru ca acestea din urmă să ia cunoștință de acest lucru. În următoarea instană de judecată din 3 noiembrie 2006, pările pârâte au depus memorii în apărare și tribunalul departamental a amânat cauza, astfel încât reclamantul să ia notă de aceasta. În ședința din 17 noiembrie 2006, după audierea concluziilor părților pe această temă, Tribunalul a decis recalificarea căii de atac formulate de reclamant în recurs în recurs în casație pe motiv că, în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, valoarea obiectului în litigiu era de așa natură încât hotărârea pronunțată în primă instanță se înscrie în categoria celor care ar putea fi doar de la un recurs în casație.

În această privință, Tribunalul a remarcat că valoarea terenului fusese stabilită în cadrul cererii de garanție depuse de societatea comercială A. În urma recalificării, Tribunalul a notat că mijloacele de recurs nu au fost depuse în termenul special prevăzut de Codul de procedură civilă (în același timp cu formularea cererii de recurs în casație sau în termen de 15 zile). Prin urmare, Tribunalul a anulat recursul ca fiind întârziat. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, având în vedere recalificarea recursului formulat împotriva deciziei din 27 martie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din cel de-al cincilea district București și anularea sa pentru întârzieri.

Reclamantul menționează, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție fără alte precizări. ÎNTREBARE PĂRȚIĂRȚIĂRȚI , Contestația privind drepturile de caracter civil ale reclamantului a fost ascultată în mod echitabil, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere anularea recursului formulat împotriva deciziei Tribunalului de Primă Instanță din cel de-al cincilea raionul București din 27 martie 2006, după recalificarea sa, pe motiv că motivele sale de recurs au fost depuse fără întârziere

TROISIÈME SECTION

Requête n o 23057/07 Emilian DINU contre la Roumanie introduite le 15 mai 2007

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Emilian Dinu, est un ressortissant roumain, résidant en Californie (États-Unis). Il est représenté devant la Cour par M e G. Botnar, avocate à Bucarest. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 17 août 2004, le requérant déposa une action en revendication d’un terrain sis à Bucarest à l’encontre de la société commerciale R. Au cours de la procédure, il demanda l’extension de l’action contre la société commerciale A. à laquelle la société R. avait vendu le terrain litigieux. La société A. déposa une demande en garantie contre le vendeur. Par une décision du 27 mars 2006, le tribunal de première instance du cinquième arrondissement de Bucarest rejeta la demande du requérant comme étant dénuée de fondement, étant donné que le terrain litigieux n’appartenait plus à la société R. Il rejeta en outre la demande de la société A. comme dépourvue d’objet.

Dans le dispositif de la décision, il était mentionné que les parties étaient en droit d’interjeter appel contre cette décision dans les quinze jours à compter de sa communication aux parties. Le 23 juin 2006, le requérant interjeta appel de la décision du 27 mars 2006 devant le tribunal départemental de Bucarest. Il mentionna que les moyens d’appel seraient produits, conformément aux dispositions légales régissant l’appel, lors de la première audience fixée par ce tribunal. Lors de la première audience tenue par le tribunal départemental le 6 octobre 2006, le requérant déposa ses moyens d’appel. Le tribunal départemental notifia ces moyens aux parties défenderesses et ajourna l’instance afin que celles-ci en prennent connaissance.

Lors de l’audience suivante tenue le 3 novembre 2006, les parties défenderesses déposèrent des mémoires en défense et le tribunal départemental ajourna l’affaire afin que le requérant en prenne connaissance. Lors de l’audience du 17 novembre 2006, après avoir entendu les conclusions des parties à ce sujet, le tribunal décida la requalification de la voie de recours formée par le requérant en pourvoi en cassation au motif que, selon les dispositions du code de procédure civile, la valeur de l’objet en litige était telle que la décision rendue en première instance s’inscrivait dans la catégorie de celles susceptibles uniquement d’un pourvoi en cassation.

Il nota à cet égard que la valeur du terrain avait été établie dans le cadre de la demande de garantie déposée par la société commerciale A. Suite à la requalification, le tribunal nota que les moyens de pourvoi n’avaient pas été déposés dans le délai spécial prescrit par le code de procédure civile (en même temps que la formulation de la demande de pourvoi en cassation ou dans un délai de quinze jours). En conséquence, il annula le pourvoi comme étant tardif. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable eu égard à la requalification du recours formé contre la décision du 27 mars 2006 du tribunal de première instance du cinquième arrondissement de Bucarest et à son annulation pour tardivité.

2. Le requérant cité également l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention sans autre précision.

QUESTION AUX PARTIES

La contestation sur les droits de caractère civil du requérant a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard à l’annulation de son pourvoi formé contre la décision du tribunal de première instance du cinquième arrondissement de Bucarest du 27 mars 2006, après sa requalification, au motif que ses moyens de pourvoi ont été déposés hors délai ?