Ungvary și Irodalom KFT. împotriva Ungariei

Secțiunea nr. 64520/10 Krisztián UNGVARY și Irodalom Kft împotriva Ungariei depusă la 31 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant, dl Krisztián Ungváry, este un național maghiar care s-a născut în 1969 și locuiește în Budapesta. Al doilea reclamant, Irodalom Lap es Könyvkiadó Kulturális Szolgáltató Kft („Irodalom Kft”) este o companie ungară de răspundere limitată, cu scaunul său în Budapesta. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna A. Csapó, un avocat practicant în Budapesta. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: dl Ungváry este un istoric specializat în istoria maghiară a secolului 20, inclusiv securitatea statului sub regimul comunist.

Irodalom Kft este editorul săptămânalului Élet és Irodalom, în care un studiu (intificat Geneza de procedură – Dialógus în Pécs ) scris de dl Ungváry a fost publicat la 18 mai 2007. Acest articol – a cărui versiune completă a constituit anterior un capitol într-o carte de referință, co-autorizat de dl Ungváry și dezvăluind istoria securității statului comunist – a abordat acțiunile serviciului de securitate împotriva unei mișcări spontanești („Dialógus”) active în Pécs în anii 1980. Prezentarea acestui articol a subliniat faptul că recentele scandale care expun fostii agenți care acționează pentru sistemul de securitate al statului-partid au acoperit faptul că majoritatea raportărilor pentru acest sistem au fost efectuate prin intermediul contactelor sociale, accidentale sau oficiale (așa cum a fost cazul cu un dl K., un judecător al Curții Constituționale la momentul material), mai degrabă decât de agenți reali.

au fost activi în informarea serviciilor de securitate și în care au solicitat politici intransigente și au avut contacte colegiale cu securitatea statului, fără a fi un agent. În articolul, dl Ungváry a invocat, printre altele, privind materialul arhivat de serviciul de securitate ca un „plan de acțiune strict confidențial”, care a descris rolul jucat de liderii Universității Pécs – inclusiv dl K., secretar adjunct al comitetului de partid local între 1983 și 1988 – în sprijinirea operațiunilor de securitate. Dl Ungváry a caracterizat atitudinea dlui K. în Dialógus Pentru a ilustra această etichetă, dl Ungváry a amintit că dl K. a ordonat îndepărtarea posterului Dialógus, care spune că „n-avea nevoie de o astfel de organizație”, că a reproșat un candidat în alegerile organizației comuniste pentru tineret, fiind susținut de Dialógus.

; în plus, în opinia dlui Ungváry, poziția dlui K. a fost demonstrată prin stilul notițelor de informare elaborate de dl K. pentru serviciile de securitate. Dl K. a depus o plângere penală împotriva dlui Ungváry pentru acuzații de libelă. Cu toate acestea, aceasta din urmă a fost achitată la 25 februarie 2010. Între timp, dl K. a depus, de asemenea, o acțiune de difamare împotriva ambelor reclamante. La 9 februarie 2009, Curtea Regională de Budapesta a constatat în favoarea lui. La apel, la 13 octombrie 2009, Curtea de Apel din Budapesta a anulat această hotărâre și a respins acțiunea dlui K., susținând că declarațiile impugnate despre el erau judecători de valoare cu suficiente fonduri de fapt.

În ceea ce privește petiția de reexaminare a dlui K., la 2 iunie 2010, Curtea Supremă a anulat decizia de a doua instanță și a revenit la hotărârea Curții Regionale. Acesta a constatat pentru dl K., susținând că drepturile sale de personalitate au fost încălcate de impresia falsă, dată de articolul în cauză, că a fost un agent de securitate și un infiltrat în timpul epocii comuniste, a colaborat cu agențiile de securitate și rapoarte scrise pentru ei, a contracarat alegerea oficialului organizației tinere menționate mai sus cu privire la inspirația serviciului secret și a solicitat politici în mod durat în 1983. Reclamanții, în comun și mai multe, au fost obligați să plătească daune în valoare de aproximativ 7.100 euro (EUR), în timp ce dl Ungváry a trebuit să plătească încă 3.500 EUR.

Costurile juridice care trebuie suportate de solicitanți au constituit aproximativ 3.300 EUR, fără a include cheltuielile proprii ale reclamanților. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 10 din Convenție, că concluzia instanțelor maghiare împotriva acestora a constituit o încălcare a dreptului lor la libertate de exprimare, în special având în vedere faptul că publicul în cauză a fost un eseu privind chestiunile importante ale istoriei contemporane, a avut ca obiect situația unui oficial public de rang înalt și a conținut declarații de fapt, care nu sunt susceptibile de a-și dovedi veracitatea și că sancțiunile impuse au fost disproporționat grele.

Întrebarea părților Având în vedere jurisprudența recentă a Curții privind acest subiect (a se vedea AxelSpringer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, 7 februarie 2012; Von Hannover c. Germania (n. 2) [GC], nr. 40660/08 și 60641/08, 7 februarie 2012), a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de exprimare, în încălcarea articolului 10?

SECOND SECTION

Application no. 64520/10 Krisztián UNGVÁRY and Irodalom Kft against Hungary lodged on 31 October 2010

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The first applicant, Mr Krisztián Ungváry, is a Hungarian national who was born in 1969 and lives in Budapest. The second applicant, Irodalom Lap és Könyvkiadó Kulturális Szolgáltató Kft (“Irodalom Kft”) is a Hungarian limited liability company, with its seat in Budapest. They are represented before the Court by Ms A. Csapó, a lawyer practising in Budapest. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. Mr Ungváry is a historian specialised in 20 th century Hungarian history including State security under the Communist regime.

Irodalom Kft is the publisher of the weekly Élet és Irodalom , in which a study (entitled The Genesis of a Procedure – Dialógus in Pécs ) written by Mr Ungváry was published on 18 May 2007. This article – whose full version had previously constituted a chapter in a reference book, co-authored by Mr Ungváry and outlining the history of the Communist State security – dealt with the actions of the security service against a spontaneous student movement (“ Dialógus ”) active in Pécs in the 1980s. The lead of this article pointed out that the recent scandals exposing former agents acting for the party-State’s security system covered up the fact that most reporting for that system had been done through social, accidental or official contacts (as had been the case with a Mr K., a judge of the Constitutional Court at the material time), rather than by actual agents.

It was argued that Mr K. had been active in informing the security service and demanding intransigent policies and had had collegial contacts with State security, without being an agent. In the article, Mr Ungváry relied inter alia on material archived by the security service as a “strictly confidential action plan”, which described the role played by leaders of Pécs University – including Mr K., deputy secretary of the local party committee between 1983 and 1988 – in assisting the security operations. Mr Ungváry characterised Mr K.’s attitude in the Dialógus case as that of a ‘hardliner’, in comparison to other senior staff.

To illustrate this label, Mr Ungváry recalled that Mr K. had ordered the removal of Dialógus ’s poster saying that “the country needed no such organisation”, that he had reproached a candidate in the Communist youth organisation’s elections having been supported by Dialógus ; moreover, in Mr Ungváry’s view, Mr K.’s hardline stance was proved by the style of the information notes drafted by Mr K. for the security services. Mr K. filed a criminal complaint against Mr Ungváry on charges of libel. However, the latter was acquitted on 25 February 2010. Meanwhile, Mr K. also filed a defamation action against both applicants. On 9 February 2009 the Budapest Regional Court found for him. On appeal, on 13 October 2009 the Budapest Court of Appeal reversed this judgment and dismissed Mr.

K.’s action, holding that the impugned statements about him were value-judgments with sufficient factual background. On Mr K.’s petition for review, on 2 June 2010 the Supreme Court reversed the second-instance decision and reverted to the Regional Court’s judgment. It found for Mr K., holding that his personality rights were violated by the false impression, given by the article in question, that he had been a security agent and an infiltrator during Communist times, collaborated with the security agencies and written reports for them, countered the above-mentioned youth organisation official’s election on the secret service’s inspiration and demanded hardline policies in 1983. The applicants, jointly and severally, were obliged to pay damages in the amount of some 7,100 euros (EUR), whereas Mr Ungváry had to pay another EUR 3,500.

The legal costs to be borne by the applicants amounted to approximately EUR 3,300, not including the applicants’ own legal expenses. COMPLAINT The applicants complain under Article 10 of the Convention that the Hungarian courts’ finding against them amounted to a violation of their right to freedom of expression, especially in view of the facts that the publication in question was an essay on important questions of contemporary history, concerned the background of a senior public official, and contained value-laden statements of fact, not susceptible to proving their truthfulness, and that the sanction imposed was disproportionately burdensome.

QUESTION TO THE PARTIES

In view of the Court’s recent case-law on the subject (see AxelSpringer AG v. Germany [GC], no. 39954/08, 7 February 2012; Von Hannover v. Germany (no. 2) [GC], nos. 40660/08 and 60641/08, 7 February 2012), has there been a violation of the applicants’ right to freedom of expression, in breach of Article 10?