JUBIRCA v. MOLDOVA

Decizia nr. 54255/08 Ruslan JUBIRCA împotriva Moldovei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 februarie 2012 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 5 noiembrie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, deliberat, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Ruslan Jubirca este un național moldovenesc născut în 1973 și locuiește în Bălți. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Malic și dl I. Oancea, avocații practicanți în Chișinău. Guvernul Moldovei (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. În momentul evenimentelor, reclamantul a fost managerul unei companii de construcții. În octombrie 2005 reclamantul a fost acuzat de infracțiunile de încălcare a normelor de securitate a forței de muncă care au condus la moartea unei persoane. În special, el a fost acuzat că unul dintre lucrătorii angajati de compania sa, P.P., a căzut de la etajul al doilea al unei clădiri și a murit. Potrivit acuzării, lucrătorul în cauză nu a fost echipat cu nici un echipament de securitate. Reclamantul a contestat acuzația și a susținut că niciun lucrător numit P.P. a lucrat pentru compania sa și nici un accident nu a avut loc în niciunul dintre siturile de construcție ale companiei. La 13 decembrie 2006, Curtea de District Bălți a achitat reclamantul. După ședința acuzației și a martorilor apărării, a ajuns la concluzia că nu există dovezi fiabile că P.P. a fost angajată de societatea reclamantului și că accidentul care implică P.P. a avut loc pe site-ul de construcție al societății reclamante. La 13 decembrie 2008, Curtea de Apel Bălți a susținut recursul depus de Oficiul Procurorului și a anulat hotărârea instanței de primă instanță. În acest sens, Curtea de Apel nu a auzit din nou martorii, ci s-a bazat doar pe argumentele lor înregistrate de instanța inferioră. Reclamantul a fost considerat vinovat ca fiind acuzat și condamnat la închisoarea de doi ani suspendată timp de un an. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva acestei hotărâri și a susținut, printre altele , că Curtea de Apel nu a examinat dovezile și să audă martorii înainte de a ajunge la concluzia sa. La 7 mai 2008, Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul reclamantului inadmisibil. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 §§ § 1 și 3 din Convenție că procedura era nedreaptă deoarece Curtea de Apel Bălți l-a condamnat fără să examineze dovezile și să audă martorii. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în conformitate cu art. 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 6 din Convenție, că a fost victimă de discriminare, deoarece Curtea Supremă a stat diferit în alte cazuri similare. Reclamantul a furnizat mai multe exemple de cazuri în care Curtea Supremă a susținut că o persoană nu poate fi condamnată pentru prima dată la recurs fără reexaminarea deplină a probelor. HOTĂRÂREA La 29 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Vladimir Grosu, agent al Guvernului Republicii Moldova, declar că Guvernul Moldovei acceptă că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și propune să plătească dlui Ruslan Jubirca, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, 4000 (patru mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitant. Această sumă va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 21 noiembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Gheorghe Malic, reprezentantul reclamantului în cazul de mai sus, remarcă că Guvernul Moldovei acceptă că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție și sunt dispuși să plătească dlui Ruslan Jubirca, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 4000 (4000 euro) pentru a acoperi oricare și toate pecuniare și neîntregire prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. Această sumă va fi convertită în lei moldoveni la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Moldovei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 54255/08

Ruslan JUBIRCA

against

Moldova

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

February 2012 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Corneliu Bîrsan,

Egbert Myjer,

Ján Šikuta,

Ineta Ziemele,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 5 November 2008,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Ruslan Jubirca, is a Moldovan national who was born in 1973 and lives in Bălți. He was represented before the Court by Mr

G.

Malic and Mr I. Oancea, lawyers practising in Chișinău. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu.

At the time of the events the applicant was the manager of a construction company. In October 2005 the applicant was charged with the offence of breach of rules of labour security leading to the death of a person. In particular, he was accused that one of the workers employed by his company, P.P., fell down from the second floor of a building and died. According to the accusation, the worker in question had not been equipped with any security equipment. The applicant disputed the accusation and argued that no worker named P.P. had worked for his company and no accidents had taken place at any of the company’s construction sites.

On 13 December 2006 the Bălți District Court acquitted the applicant. After hearing the accusation and the defence witnesses, it came to the conclusion that there was no reliable evidence that P.P. had been employed by the applicant’s company and that the accident involving P.P. had taken place on the applicant’s company’s construction site.

On 13 December 2008 the Bălți Court of Appeal upheld the appeal lodged by the Prosecutor’s Office and reversed the judgment of the first instance court. In so doing, the Court of Appeal did not hear anew the witnesses but merely relied on their submissions as recorded by the inferior court. The applicant was found guilty as charged and sentenced to two years’ imprisonment suspended for one year. The applicant lodged an appeal on points of law against this judgment and argued,

inter alia

, that the Court of Appeal had failed to examine the evidence and to hear the witnesses before reaching its conclusion.

On 7 May 2008 the Supreme Court of Justice declared the applicant’s appeal inadmissible.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 §§ 1 and 3 of the Convention that the proceedings had been unfair because the Bălți Court of Appeal had convicted him without examining the evidence and hearing the witnesses.

2.

The applicant also complained under Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 6 of the Convention that he had been a victim of discrimination in that the Supreme Court had ruled differently in other similar cases. Namely the applicant gave several examples of cases in which the Supreme Court had held that a person could not be convicted for the first time on appeal without a full re-examination of the evidence.

THE LAW

On 29 November 2011 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Vladimir Grosu, Agent for the Government of Republic of Moldova, declare that the Government of Moldova accept that there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention and offer to pay to Mr Ruslan Jubirca,

with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 4,000

(four thousand euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to

the applicant.

This sum will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 21 November 2011 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Gheorghe Malic, the applicant’s representative in the above case, note that the Government of Moldova accept that there has been a breach of Article 6 § 1 of the Convention and are prepared to pay to Mr Ruslan Jubirca, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 4,000 (four thousand euros) to cover any and all pecuniary and non

‑

pecuniary damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to to the applicant.

This sum will be converted into Moldovan lei at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Moldova in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President