Raguz împotriva Serbiei

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 8182/07 Vinko RAGUŽ împotriva Serbiei depusă la 8 februarie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Vinko Raguž, este un național croat născut în 1940, care locuiește în Dubrovnik, Croația. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. A. Circumstanțele cazului La 28 august 2003, Curtea Municipală din Gornji Milanovac („Curtea Municipală”) a acordat reclamantului compensarea pentru daune împotriva unei terțe părți private. Această decizie a devenit finală la 5 septembrie 2003. La 23 octombrie 2003, Curtea Municipală a ordonat executarea hotărârii prin confiscarea și vânzarea proprietății debitorului hotărârii. La 21 decembrie 2004, Curtea Municipală a informat reclamantul că executarea prin confiscarea și vânzarea proprietății debitorului hotărârii era imposibilă.

La 13 iulie 2005, Curtea Municipală a încheiat procedura. La 24 octombrie 2005, Curtea Municipală a acceptat obiecția reclamantului, a anulat decizia din 13 iulie 2005 și a ordonat continuarea executării. La 11 octombrie 2007, Curtea Municipală a suspendat procedura de executare din cauza decesului debitorului hotărârii. Se pare că reclamantul nu a interzis această decizie, care a fost depusă la el la 19 octombrie 2007. La 3 iunie 2008, reclamantul a depus o cerere de continuare a procedurii de executare. La 20 iunie 2008, Curtea Municipală a respins cererea reclamantului. La 27 martie 2009, Curtea Municipală, în apel, a anulat decizia din 20 iunie 2008 și a remis cazul de reexaminare. La 16 aprilie 2009 și 8 iunie 2009, Curtea Municipală a solicitat reclamantului să identifice moștenitorii și subiectul executării și să depună un avans pentru costurile de numire a unui reprezentant special pentru moștenitori, respectiv.

Se pare că reclamantul nu a respectat cererile. La 27 august 2009, Curtea Municipală a respins cererea reclamantului de continuare a procedurii de executare în calitate de neconsolidată. La 13 octombrie 2009, Curtea Municipală a respins recursul reclamantului. Se pare că nu s-ar fi evoluat în cadrul procedurii de aplicare a legii interne relevante Legea privind procedura de aplicare a legii interne 2000 ( Zakon o izvršnom postupku; publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Federale Iugoslavia – OG SRY nos. 28/00, 73/00 și 71/01 art. 32 § 1 prevede că instanța va informa părțile și moștenitorii, dacă este cunoscut, că procedurile de executare sunt suspendate din cauza decesului unei părți la procedură.

art. 32 § 2 prevede, de asemenea, că, în cazul în care moștenitorii sau adresele lor nu sunt cunoscute de instanță, instanța va numi un reprezentant special pentru ei, fără mai mult timp. art. 33 prevede că costurile procedurii de executare scade asupra debitorului hotărârii, cu excepția cererilor de executare nefondate sau, în cazul retragerii cererilor de executare, atunci când costurile se naște de către creditor al hotărârii. Articolele 14 și 263 prevăd aplicarea subsidiară a Legii de procedură civilă, cu excepția cererilor de suspendare a procedurii. Actul de procedură civilă 2004 (Zacon parničnom postupku; publicat în Gazetteul Oficial al Republicii Serbiei – OG RS nr. 125/04) art. 214 § 1 prevede suspendarea procedurii din cauza, printre altele, decesului unei părți la procedură.

art. 217 §§ 1 și 2 prevede continuarea procedurii atunci când alte proceduri relevante sunt în cele din urmă soluționate sau instanța constată că nu există motive suplimentare de așteptare pentru a fi soluționate în cele din urmă. art. 163 prevede că părțile în cadrul procedurii suportă inițial costurile de asigurare a probelor, inclusiv costurile unui reprezentant special desemnat. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 al acestuia cu privire la neexecuția hotărârii interne finale dictate în favoarea sa.

1. A existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecuția hotărârii interne finale din favoarea reclamantului în perioada cuprinsă între 3 martie 2004 și 19 octombrie 2007? A existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește neexecuția hotărârii interne finale rendue în favoarea reclamantului în perioada 19 octombrie 2007 până în prezent? În special, este statul responsabil pentru întârzierea după moartea debitorului hotărârii, în special având în vedere complexitatea cazului, comportamentul reclamantului și obligațiile statului, astfel cum se prevede la art. 32 § 2 din Actul de procedură de aplicare 2000 și art. 217 § 2 din Actul de procedură civilă 2004

SECOND SECTION

Application no. 8182/07 Vinko RAGUŽ against Serbia lodged on 8 February 2007

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicant, Mr Vinko Raguž is a Croatian national born in 1940 who lives in Dubrovnik, Croatia. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. A. The circumstances of the case On 28 August 2003 the Municipal Court in Gornji Milanovac (“the Municipal Court”) awarded the applicant compensation for damages against a third private party. This decision became final on 5 September 2003. On 23 October 2003 the Municipal Court ordered the enforcement of the judgment by seizure and sale of the judgment debtor’s property. On 21 December 2004 the Municipal Court informed the applicant that the enforcement by seizure and sale of the judgment debtor’s property was impossible.

On 13 July 2005 the Municipal Court terminated the proceedings. On 24 October 2005 the Municipal Court accepted the applicant’s objection, quashed the decision of 13 July 2005 and ordered continuation of the enforcement. On 11 October 2007 the Municipal Court suspended the enforcement proceedings due to the death of the judgment debtor. It appears that the applicant did not appeal against this decision, which was served on him on 19 October 2007. On 3 June 2008 the applicant filed a request for continuation of the enforcement proceedings. On 20 June 2008 the Municipal Court dismissed the applicant’s request. On 27 March 2009 the Municipal Court, on appeal, quashed the decision of 20 June 2008 and remitted the case for reconsideration.

On 16 April 2009 and 8 June 2009, the Municipal Court requested the applicant to identify the heirs and the subject of enforcement, and to deposit an advance for the costs of appointing a special representative for the heirs, respectively. It appears that the applicant failed to comply with the requests. On 27 August 2009 the Municipal Court rejected the applicant’s request for continuation of the enforcement proceedings as unsubstantiated. On 13 October 2009 the Municipal Court rejected the applicant’s appeal. There would appear to have been no developments in the proceedings since then. B. Relevant domestic law Enforcement Procedure Act 2000 ( Zakon o izvršnom postupku; published in the Official Gazette of the Federal Republic of Yugoslavia – OG SRY nos.

28/00, 73/00 and 71/01 ) Article 32 § 1 provides that the courts will inform the parties and the heirs, if known, that the enforcement proceedings are suspended for the reason of the death of a party to the proceedings. Article 32 § 2 further provides that in the event that the heirs or their addresses are not known to the court, the court will, without further ado, appoint a special representative for them. Article 33 provides that the costs of the enforcement proceedings fall upon the judgment debtor, except for unfounded enforcement requests or, in cases of withdrawal of enforcement requests, when the costs are born by the judgment creditor. Articles 14 and 263 provide for subsidiary application of the Civil Procedure Act, except with respect to requests for suspension of the proceedings.

Civil Procedure Act 2004 ( Zakon parničnom postupku; published in the Official Gazette of the Republic of Serbia – OG RS no. 125/04) Article 214 § 1 provides for the suspension of the proceedings for the reason of, inter alia , the death of a party to the proceedings. Article 217 §§ 1 and 2 provides for the continuation of the proceedings when other relevant proceedings are finally resolved, or the court finds that there are no further reasons to wait for them to be finally resolved. Article 163 provides that parties to the proceedings initially bear the costs of securing evidence, including the costs of a specially appointed representative. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention, and Article 1 of Protocol No. 1 thereto, about the non-enforcement of the final domestic judgment rendered in his favour.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 thereto with respect to the non-enforcement of the final domestic judgment rendered in the applicant’s favour in the period from 3 March 2004 to 19 October 2007? 2. Has there been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 thereto with respect to the non-enforcement of the final domestic judgment rendered in the applicant’s favour in the period from 19 October 2007 to date? In particular, is the State responsible for the delay following the judgment debtor’s death, especially in view of the complexity of the case, the conduct of the applicant, and the obligations of the State as prescribed by Article 32 § 2 of the Enforcement Procedure Act 2000 and Article 217 § 2 of the Civil Procedure Act 2004 ?