Bauer împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 32760/10 Zoltán BAUER împotriva Ungariei depusă la 8 iunie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Zoltán Bauer, este un național român care s-a născut în Szatmárneti și trăiește în Szombathely, Ungaria. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 martie 2005, reclamantul a fost condamnat pentru falsificare de documente și condamnat la închisoarea de un an. El nu a raportat voluntar penitenciarului pentru a începe condamnarea pedepsei. La 10 ianuarie 2006 a fost eliberat un mandat de arestare.

El a fost arestat la 15 septembrie 2009. Pe baza unei modificări la art. 47 alineatul (4) litera (e) din Codul penal, adoptat la 9 august 2009, conform căreia condamnații care au fost absuși din serviciul sentinței nu mai au fost eligibili la eliberare condiționată, la 29 septembrie 2009, Curtea regională de Budapesta a hotărât să excludă reclamantul de la posibilitatea eliberarii condiționate. Reclamantul s-a plâns la Departamentul de Supraveghere Penitenciară al Procurorului General că această măsură constituie o sancțiune penală retroactivă, deoarece atunci când a fost absușit de a-și îndeplini condamnarea, consecințele pierderii eligibilității eliberate cu eliberare condiționată nu au fost încă pronunțate.

În urma plângerii, la 31 martie 2010, Biroul Președintelui Procurorului Vas a depus o propunere la Curtea Regională de Conturi Vas, susținând plângerea reclamantului. Procurorul a reamintit că, între timp, Curtea Supremă a emis o liniuță directivă cu privire la această chestiune, conform căreia amendamentul în cauză se aplică numai în cazurile în care convocarea condamnatului la începerea sentinței includea un avertisment privind riscul de pierdere a eligibilității eliberate condiționate – care nu era așa în cazul reclamantului. La 12 aprilie 2010, judecătorul penitenciar al Curții Regionale de la Vas County a susținut excluderea reclamantului la eliberare condiționată, aplicând reglementarea modificată.

În esență, argumentul susținut că abscondarea de la sentința a constituit o culpabilitate de partea reclamantului și ca atare a fost unul dintre elementele care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează dacă comportamentul condamnatului a câștigat eliberarea sa pe eliberare condiționată; în acest sens, modificarea în cauză nu a constituit o legislație penală retroactivă. Prin recurs, la 14 mai 2010, comitetul Curții Regionale a susținut excluderea reclamantului de la eliberare condiționată (Bkf.145/2010/2). Cererea reclamantului de reexaminare la Curtea Supremă nu a fost de folos. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că a fost victimă de aplicarea retroactivă a dreptului penal.

El invocă articolele 6, 7, 13 și 14. A fost impusă unei sancțiuni mai grele reclamantului decât cea care era aplicabilă la momentul comisionării infracțiunii în acest caz, astfel cum a fost pronunțată de art. 7 din Convenție, având în vedere faptul că el a fost exclus de la eliberare condiționată pentru abscinderea de la începerea serviciului pedepsei sale, dar sancțiunile conexe au fost pronunțate numai ani mai târziu?

SECOND SECTION

Application no. 32760/10 Zoltán BAUER against Hungary lodged on 8 June 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Zoltán Bauer, is a Romanian national who was born in Szatmárnémeti and lives in Szombathely, Hungary. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 30 March 2005 the applicant was convicted of forgery of documents and sentenced to one year’s imprisonment. He did not report voluntarily to the penitentiary to start serving the sentence. On 10 January 2006 an arrest warrant was issued. He was apprehended on 15 September 2009. On the basis of an amendment to section 47(4)e) of the Criminal Code, enacted on 9 August 2009, according to which those convicts who had absconded from the service of the sentence were no longer eligible for parole, on 29 September 2009 the Budapest Regional Court decided to exclude the applicant from the possibility of parole.

The applicant complained to the Attorney General’s Penitentiary Supervisory Department that this measure amounted to a retroactive criminal sanction since when he had absconded from serving his sentence, the consequence of forfeiting parole eligibility had not yet been enacted. In pursuit of the complaint, on 31 March 2010 the Vas Department Chief Prosecutor’s Office filed a motion with the Vas County Regional Court, endorsing the applicant’s complaint. The prosecutor recalled that the Supreme Court had meanwhile issued a guideline on the issue, according to which the amendment in question was only applicable in cases where the convict’s convocation to the commencement of the sentence included a warning about the risk of losing parole eligibility – which was not so in the applicant’s case.

On 12 April 2010 the Vas County Regional Court’s penitentiary judge upheld the applicant’s exclusion from parole, applying the amended rule. It argued in essence that the absconding from the sentence amounted to culpability on the applicant’s side and as such was one of the elements to be taken into account when assessing if the convict’s conduct earned his release on parole; in this light, the amendment in question did not amount to retroactive criminal legislation. On appeal, on 14 May 2010 the Regional Court’s panel upheld the applicant’s exclusion from parole (Bkf.145/2010/2). The applicant’s petition for review to the Supreme Court was to no avail. COMPLAINT The applicant complains that he was the victim of retroactive application of the criminal law.

He invokes Articles 6, 7, 13 and 14.

QUESTION TO THE PARTIES

Was a heavier penalty imposed on the applicant than the one which was applicable at the time of the commission of the offence in the present case, as proscribed by Article 7 of the Convention, given the fact that he was excluded from parole for his absconding from starting the service of his sentence, but the related sanction was enacted only years later?