BAUER v. HUNGARY

Decizia nr. 32760/10 Zoltán BAUER împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 12 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 8 iunie 2010, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Zoltán Bauer, este un național român, care s-a născut în 1969 și locuiește în Mesztegnyő, Ungaria. Când a depus cererea, el a îndeplinit o condamnare la închisoarea Szombathely. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 martie 2005, reclamantul a fost condamnat pentru falsificare de documente și condamnat la închisoarea de un an. El nu a raportat voluntar penitenciarului pentru a începe condamnarea pedepsei. La 10 ianuarie 2006 a fost eliberat un mandat de arestare. El a fost prins la 15 septembrie 2009. Pe baza unei modificări la punctul 47(4)e) din Codul Penal, adoptat la 9 În august 2009, în conformitate cu care condamnații care au fost excluși din serviciul condamnării nu mai erau eligibili la eliberare condiționată, Tribunalul Regional din Budapesta a hotărât, la 29 septembrie 2009, să excludă reclamantul din posibilitatea de eliberare condiționată. Reclamantul s-a plâns la Departamentul de Supraveghere Penitenciară al Procurorului General că această măsură constituie o sancțiune penală retroactivă, deoarece atunci când a fost absușit de a-și îndeplini condamnarea, consecințele pierderii eligibilității eliberate cu eliberare condiționată nu au fost încă pronunțate. În urma plângerii, la 31 martie 2010, Biroul Președintelui Procurorului Vas a depus o propunere la Curtea Regională de Conturi Vas, susținând plângerea reclamantului. Procurorul a reamintit că, între timp, Curtea Supremă a emis o liniuță directivă cu privire la această chestiune, conform căreia amendamentul în cauză se aplică numai în cazurile în care convocarea condamnatului la începerea sentinței includea un avertisment privind riscul de pierdere a eligibilității eliberate condiționate – care nu era așa în cazul reclamantului. La 12 aprilie 2010, judecătorul penitenciar al Curții Regionale de la Vas County a susținut excluderea reclamantului la eliberare condiționată, aplicând reglementarea modificată. În esență, argumentul susținut că abscondarea de la sentința a constituit o culpabilitate de partea reclamantului și ca atare a fost unul dintre elementele care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează dacă comportamentul condamnatului a câștigat eliberarea sa pe eliberare condiționată; în acest sens, modificarea în cauză nu a constituit o legislație penală retroactivă. Prin recurs, la 14 mai 2010, comitetul Curții Regionale a susținut excluderea reclamantului de la eliberare condiționată (Bkf.145/2010/2). Cererea reclamantului de reexaminare în fața Curții Supreme nu a fost de folos. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns că a fost victimă de aplicarea retroactivă a dreptului penal. El invocă articolele 6, 7, 13 și 14. PROCEDURA La 13 martie 2012, Curtea a anunțat depunerea cererii guvernului maghiar. La 9 iulie 2012, Guvernul a prezentat observațiile cu privire la acest caz. La 27 iulie 2012, observațiile au fost trimise reclamantului (adresa sa temporară și permanentă) care a fost dată până la 7 septembrie 2012 pentru a prezenta observații în răspuns. În lipsa oricărei răspunsuri la aceste comunicări din partea reclamantului, un aviz a fost trimis într-o scrisoare înregistrată la 19 decembrie 2012, avertizând reclamantul cu privire la posibilitatea ca cazul să poată fi eliminat din lista Curții. Această scrisoare a fost trimisă de postul la 11 ianuarie 2013, cu notificarea că reclamantul nu a fost cunoscut la adresa indicată. Ultima comunicare adresată Curții din partea reclamantului din 24 iunie 2010. ITMarkFactsComplicații DELEI Curtea constată că, la 19 decembrie 2012, reclamantul a fost reamintit că perioada permisă pentru prezentarea observațiilor scrise a expirat și că a fost avertizat de posibilitatea ca cazul să fie eliminat din lista Curții. El nu a răspuns Curții. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista sa de cazuri.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 32760/10

Zoltán BAUER

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 12

February 2013 as a committee composed of:

Peer Lorenzen,

President,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 8 June 2010,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Zoltán Bauer, is a Romanian national, who was born in 1969 and lives in Mesztegnyő, Hungary. When introducing the application, he was serving a sentence at Szombathely Prison.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 30 March 2005 the applicant was convicted of forgery of documents and sentenced to one year’s imprisonment. He did not report voluntarily to the penitentiary to start serving the sentence. On 10 January 2006 an arrest warrant was issued. He was apprehended on 15 September 2009.

On the basis of an amendment to section 47(4)e) of the Criminal Code, enacted on 9

August 2009, according to which those convicts who had absconded from the service of the sentence were no longer eligible for parole, on 29 September 2009 the Budapest Regional Court decided to exclude the applicant from the possibility of parole.

The applicant complained to the Attorney General’s Penitentiary Supervisory Department that this measure amounted to a retroactive criminal sanction since when he had absconded from serving his sentence, the consequence of forfeiting parole eligibility had not yet been enacted.

In pursuit of the complaint, on 31 March 2010 the Vas Department Chief Prosecutor’s Office filed a motion with the Vas County Regional Court, endorsing the applicant’s complaint. The prosecutor recalled that the Supreme Court had meanwhile issued a guideline on the issue, according to which the amendment in question was only applicable in cases where the convict’s convocation to the commencement of the sentence included a warning about the risk of losing parole eligibility – which was not so in the applicant’s case.

On 12 April 2010 the Vas County Regional Court’s penitentiary judge upheld the applicant’s exclusion from parole, applying the amended rule. It argued in essence that the absconding from the sentence amounted to culpability on the applicant’s side and as such was one of the elements to be taken into account when assessing if the convict’s conduct earned his release on parole; in this light, the amendment in question did not amount to retroactive criminal legislation.

On appeal, on 14 May 2010 the Regional Court’s panel upheld the applicant’s exclusion from parole (Bkf.145/2010/2). The applicant’s petition for review to the Supreme Court was to no avail.

COMPLAINT

The applicant complained that he had been the victim of retroactive application of the criminal law. He invokes Articles 6, 7, 13 and 14.

PROCEDURE

On 13 March 2012 the Court gave notice of the application to the Hungarian Government.

On 9 July 2012 the Government submitted their observations on the case.

On 27 July 2012 the observations were sent to the applicant (to both his temporary and permanent address) who was given until 7 September 2012 to submit observations in reply.

In the absence of any reply to these communications from the applicant’s side, a reminder was sent in a registered letter on 19 December 2012 warning the applicant of the possibility that the case might be struck out of the Court’s list. This letter was returned by the post on 11 January 2013 with the notice that the applicant was not known at the address indicated.

The last communication reaching the Court from the applicant’s side dated 24 June 2010.

ITMarkFactsComplaintsEND

THE LAW

The Court notes that on 19 December 2012 the applicant was reminded that the period allowed for submission of written observations had expired; and that he was warned of the possibility that the case might be struck out of the Court’s list. He did not reply to the Court.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Peer Lorenzen

Deputy Registrar

President