CtEDO 26.03.2013 Auto

MÉSZÁROS v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
26.03.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MÉSZÁROS v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 12967/06 Attila MÉSZÁROS împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 26 martie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 30 martie 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 februarie 2010 cere Curtea să elimine aplicarea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Attila Mészáros, este un cetățen maghiar, care s-a născut în 1974 și trăiește în Tököl. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl. Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 24 iunie 1999 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului. La 9 noiembrie 2004, el a fost condamnat pentru fraudă și alte infracțiuni. La 27 mai 2005, Curtea Regională de Budapesta a schimbat caracterizarea infracțiunilor sale și a crescut condamnarea la trei ani și jumătate de închisoare. La 26 ianuarie 2006, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare. Curtea se bazează pe mărturii furnizate de mai mulți martori și pe dovezi documentare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la protracția și nejustificarea procedurii. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că procedura a durat un timp nerazonabil și nu a fost corectă. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 10 februarie 2010, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația furnizată după cum urmează: „Guvernul observă că eforturile pentru asigurarea unei soluții prietenoase a cazului nu au avut succes. În această situație, Guvernul dorește să exprese prin declarație unilaterală recunoașterea sa de lungimea necorespunzătoare a procedurii interne în care reclamantul a fost implicat. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească 1200 (o mie două sute de euro) reclamantului (Dl Attila Mészáros). Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile (inclusiv impozitele pe valoarea adăugată plătite pentru taxele avocaților), va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite suplimentare care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Reclamantul a fost notificat de această declarație, dar nu a prezentat niciun răspuns. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ungariei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze această afirmație, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție (lungimea procedurii) și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; decide să facă parte din aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. restul cererii este inadmisibil. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen vicepreședinte de grefier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă