LANTOS AND OTHERS v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
LANTOS AND OTHERS v. HUNGARY (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 41734/06 Gábor LANTOS și alții împotriva Ungariei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 9 aprilie 2013 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 25 septembrie 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 8 noiembrie 2011 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Gábor Lantos, dl György Kutas și dna György Kutas Magdolna Kutas, sunt resortisanți maghiari născuți în 1949, 1954, 1941 și, respectiv, 1946 și locuiesc în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamanții se plângeau de durata procedurilor civile la care erau partide. Ei se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție. August 2011 Președintele secțiunii a doua a hotărât să anunțe cererea guvernului. După negocierile de aprobare a unui acord prietenos nesfârșit, prin scrisoare datată 8 Noiembrie 2011, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul observă că eforturile pentru a asigura o soluționare prietenoasă a cazului nu au avut succes. În această situație, Guvernul dorește să exprime prin prezenta declarație unilaterală recunoașterea sa de lungimea rezonabilă a procedurii interne în care reclamanții au fost implicați. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească următoarele sume reclamanților: 3.200 (3 mii două sute) de euro domnului Gábor Lantos și doamna Gáborné Lantos, în comun, 3.200 (3 mii două sute) de euro domnului György Kutas și doamna Magdolna Kutas. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile (inclusiv taxele pe valoarea adăugată plătite pentru taxele avocatului), vor fi convertite în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și vor fi libere de orice impozite suplimentare care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care aceste sume nu se plătesc în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor și sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” Într-o scrisoare din 6 decembrie 2011, reclamanții au exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ungariei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Váraljai c. Ungaria , nr. 31172/07, § 8, 15 iunie 2010, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului interimar