Calmuc împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 2547/06 Cristian Calmuc împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 martie 2012 într-un comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 6 iunie 2006, După ce a intenționat, ia următoarea decizie: De fapt, reclamantul, dl Cristian Calmuc, este un cetățean român, născut în 1971 și rezident în Tecuci. El a fost reprezentat în fața Curții de către Mătneanu, avocată la București. Guvernul român ( Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul, jurnalist, susținea că condamnarea sa pentru calomnie de către instanțele interne constituie o ingerință disproporționată în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare în raport cu ceea ce este necesar într-o societate democratică.

Argumentul menționat anterior a fost comunicat guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns. Prin faxul din 12 august 2011, avocatul reclamantului a solicitat prelungirea termenului acordat pentru prezentarea observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia cererii, precum și a cererilor de satisfacție echitabilă ale reclamantului, pe motiv că nu i-a fost posibil să ia legătura cu clientul său. Președintele Secțiunii, care a acceptat această cerere, termenul limită a fost amânat. Prin faxul din 15 septembrie 2011, avocatul reclamantului și-a reiterat cererea de prelungire din același motiv ca și cel prezentat în faxul său din 12 august 2011. Președintele Secțiunii și-a redobândit dreptul la această cerere.

Printr-o scrisoare din 15 noiembrie 2011, avocatul reclamantului a informat în scris că, în septembrie 2011, aceasta a putut contacta clientul său care i-a indicat că a intentat să-și continue cererea în fața Curții. Cu toate acestea, având în vedere faptul că reclamantul nu i-a transmis documentele care i-ar fi permis să redacteze observațiile solicitate de Curte și că nu a reușit să contacteze reclamantul de atunci, aceasta nu ar mai reprezenta reclamantul în prezenta cerere.

Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 21 noiembrie 2011, copie a scrisorii avocatului a fost trimisă reclamantului pentru informare, iar Curtea a atras atenția asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, aceasta a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea putea să șteargă o cerere din rol atunci când, ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea. Scrisoarea a ajuns bine la reclamant la 2 decembrie 2011, dar acesta nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Marialena Tsirli Egbert Myjer modulière Președinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 25177/06 Cristian CALMUC contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2012 en un comité composé de : Egbert Myjer, président, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 6 juin 2006, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Cristian Calmuc, est un ressortissant roumain, né en 1971 et résidant à Tecuci. Il a été représenté devant la Cour par M e D. Hătneanu, avocate à Bucarest. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me I. Cambrea, du ministère des Affaires étrangères.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant, journaliste, alléguait que sa condamnation pour diffamation par les tribunaux internes constituait une ingérence disproportionnée dans l’exercice de son droit à la liberté d’expression par rapport à ce qui est nécessaire dans une société démocratique. Le grief susmentionné a été communiqué au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes en réponse. Par une télécopie du 12 août 2011, l’avocate du requérant a demandé la prolongation du délai imparti pour la présentation des observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête ainsi que des demandes de satisfaction équitable du requérant, au motif qu’il lui avait été impossible de prendre contact avec son client.

Le Président de la Section ayant fait droit à cette demande, l’échéance du délai fut reportée. Par télécopie du 15 septembre 2011, l’avocate du requérant a réitéré sa demande de prolongation pour la même raison que celle exposée dans sa télécopie du 12 août 2011. Le Président de la Section fit à nouveau droit à cette demande. Par une lettre du 15 novembre 2011, l’avocate du requérant a informé le Greffe qu’en septembre 2011, elle avait pu contacter son client qui lui avait indiqué qu’il entendait poursuivre sa requête devant la Cour. Toutefois, compte tenu du fait que le requérant ne lui avait pas transmis les documents qui lui auraient permis de rédiger les observations demandées par la Cour et qu’elle n’avait pas réussi à le contacter depuis, elle ne représenterait plus le requérant dans la présente requête.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 21 novembre 2011, copie de la lettre de l’avocate a été envoyée au requérant pour information et la Cour a attiré l’attention de celui-ci sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir sa requête. La lettre est bien parvenue au requérant, le 2 décembre 2011, mais celui-ci n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Egbert Myjer Greffière adjointe Président