COTOI c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 18987/05 Solomon COTOI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 martie 2012 într-un comitet compus din: Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea prezentată anterior la 12 mai 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie: ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Solomon Coltoi, este un resortisant român, născut în 1938 și rezident în Piatra Neamț. Guvernul român (adică la mai mult de o dată pe an) a fost reprezentat de agentul său, dl Carmen Ciuta, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plângea de o diferență de tratament bazată pe sex în ceea ce privește modul de calcul al dreptului la pensie legală. Cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 21 septembrie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost prelungit începând cu 7 iulie 2011 și că nu a solicitat prelungirea acestuia. În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Marialena Tsirli Egbert Myjer modulière Președinte adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

18987/05

Solomon COTOI

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2012 en un comité composé de :

Egbert Myjer,

président,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

EN FAIT

1.

Le requérant, M. Solomon Cotoi, est un ressortissant roumain, né en 1938 et résidant à Piatra Neamț. Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

Carmen Ciută, du ministère des Affaires étrangères.

2.

Invoquant l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, le requérant se plaignait d’une différence de traitement fondée sur le sexe quant à la modalité de calcul du droit à la pension légale de retraite.

3.

La requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

4.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 21 septembre 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 7 juillet 2011 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Marialena Tsirli

Egbert Myjer

Greffière adjointe

Président