ZARAFIM v. ROMANIA

Reclamantul, dl Gheorghe Moșoi Zarafim, este un cetățean român care s-a născut în 1970 și înaintea arestării sale trăise în Craiova. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Andreea Livia Troanță-Rebeleș Turculeanu, avocat practicant în Craiova. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 februarie 1999, reclamantul a fost prins de poliție pe suspectul de a fi comis mai multe crime violente. În aceeași dată a fost plasat în detenție anterioară prin ordinul procurorului. În primele etape ale procedurii, reclamantul a depus mai multe plângeri procurorului cu privire la maltratarea de către investigatori, reclamațiile sale au fost respinse ca nefondate sau vexative. În special procurorul a considerat că dovezile din dosar nu susțin afirmațiile reclamantului. Reclamantul a fost informat cu privire la deciziile procurorului în scrisorile din 5 octombrie 1999, 24 noiembrie 1999, 4 și 29 decembrie 1999. Procedura s-a desfășurat în fața Tribunalului Județean Olt. Reclamantul a fost reprezentat la toate audierile de un avocat numit de instanță. La 4 decembrie 2001, Curtea județului a condamnat reclamantul și l-a condamnat la 25 de ani de închisoare pentru infracțiuni de crimă agravată, a încercat o crimă agravată, a provocat prejudicii corporale și a încălcat. Judecătorul care a pronunțat hotărârea nu a auzit reclamantul și martorii la o audiere anterioară. Atât reclamantul și procurorul au apelat împotriva hotărârii. Reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale procedurale de către instanța de primă instanță și de rezultatul procedurii. Procurorul a contestat clasificarea legală a unora dintre infracțiuni. Curtea de Apel a anulat hotărârea din 4 decembrie 2001 și a decis să reexamineze cazul pe fonduri. Într-o hotărâre din 4 iulie 2002, aceasta a schimbat clasificarea juridică a crimelor comise de către reclamant. Pedeapsa a rămas nemodificată. Curtea a respins în continuare recursul reclamantului ca fiind nefondat fără a da motive. Atât reclamantul, cât și procurorul au prezentat apeluri asupra punctelor de drept (recurs) împotriva hotărârii. Reclamantul și-a invocat nevinovăția și a solicitat o sentință mai puțin severă. Într-o decizie finală din 8 mai 2003, Curtea Supremă de Justiție a susținut decizia anterioară. Acesta a respins recursul reclamantului, deoarece a considerat că sentința dictată a fost adecvată, ținând seama de activitatea sa penală anterioară și de intelectul său inferior. Reclamantul a fost încarcerat continuu începând cu 22 februarie 1999, inițial în detenție pre-trail și ulterior în timpul îndeplinirii condamnării sale. El este în prezent în închisoarea Craiova. 10. În timpul detenției, reclamantul a fost transferat de douăzeci și trei de ori între închisoarele din Iași, București, Jilava și Craiova. Guvernul a prezentat un dosar detaliat de închisoare care descrie condițiile de detenție ale reclamantului până în prezent. 11. Reclamantul a fost reprimat în mai multe ocazii pentru încălcarea normelor de închisoare (facând sau menținend obiecte sau substanțe interzise, menținând un dispozitiv ilegal de prelucrare a alcoolului în celulă, magistrați insultați care se ocupă de cazul său, violență față de personalul închisorii sau deținuții și distrugând proprietatea închisorii). Reclamantul a exercitat dreptul de a face apel împotriva reprimarilor și plângerile sale au fost examinate cu privire la meritul și respinse de către instanțe sau procuror. 12. Reclamantul a fost înregistrat ca „clinic sănătos” în cartea medicală redactată la arestarea sa. La 7 mai 1999, el a fost admis la Spitalul Penitenciarului Jilava pentru un examen psihiatric. El a fost diagnosticat cu o tulburare de personalitate și expunerea comportamentului antisocial. 13. Potrivit dosarului medical al închisorii, reclamantul a fost admis în mai multe ocazii la spitalele de închisoare, a fost supus examinărilor experte, a fost luat în mod regulat pentru verificări medicale și a primit tratament. El a fost diagnosticat cu hipertensiune arterială, discinezie de biliard, un ulcer duodenal și o infecție fungală a unghiei, obezitate de tip 2, o fractură veche a gulserului, plexus brachial superior paresis, o infecție urinară și boli respiratorii. Potrivit cartierului medical de închisoare, el a primit tratament pentru afecțiunile sale. De asemenea, se pare că în mai multe ocazii în aprilie 2005, reclamantul a refuzat să fie examinat de către medicii închisori. 14. Reclamantul susține că problemele sale de sănătate au fost cauzate și, ulterior, agravate de condițiile de detenție inumane și de lipsa unui tratament medical adecvat la închisoarele Iași, Jilava și Craiova. În 2005 și 2006, reclamantul a depus numeroase plângeri în această privință, la Administrația Națională a Penitenciarilor și la alte autorități. La 27 decembrie 2005 și 8 februarie 2006, administrația Națională a Penitenciarilor a răspuns că, în conformitate cu dosarul său medical din închisoare, reclamantul a primit un tratament medical adecvat și, prin urmare, plângerile sale nu au fost susținute de probe. 15. În 2006, reclamantul a depus, de asemenea, o plângere penală pentru abuzuri și abuzuri împotriva O.C. și B.A., medicii de la închisoarea Iași. La 1 septembrie 2006, Biroul Procuror al Curții de Apel Iași a respins plângerea din cauza faptului că nu există dovezi de infracțiune. Reclamantul a intrat în mai multe lupte cu alți deținuți sau cu personalul penitenciar. Fiecare incident a fost raportat și investigat și reclamantul a fost dus la infirmerie și la spitale închisoare sau civile pentru examene și/sau tratament suplimentare. Rapoarte de experți au fost redactate cu privire la orice leziuni suferite și la numărul de zile necesare pentru recuperare. În cel puțin ocazie, doctorii din închisoare au informat autoritățile cu privire la acest incident. 17. De asemenea, reclamantul s-a plâns o dată în temeiul Legii nr. 275/2006 cu privire la executarea condamnărilor („Legea nr. 275”) că a fost victimă de un atac de deținuți și gardieni, iar medicii din închisoare au refuzat să-i acorde asistență medicală. La 8 aprilie 2008, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor a respins această plângere. El a constatat că reclamantul a fost dus la infirmerie și a acordat asistență și de acolo a fost dus la un spital civil pentru teste suplimentare. Infirmeria închisorii i-a dat ulterior tratamentul prescris de medicii civili. În plus, medicii de la închisoare au informat reclamantul că ar putea solicita o examinare medicală suplimentară într-un spital civil. 18. În mai multe cazuri, reclamantul a solicitat plicuri și timbre pentru a trimite scrisori, precum și fotocopie de documente din dosarul său de la închisoare. În majoritatea cazurilor cererile sale au fost îndeplinite de autoritățile de la închisoare. Atunci când aceste cereri au fost refuzate, reclamantul a depus plângeri la judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor și cu instanța judecătorească în temeiul Legii nr. 275. Acțiunile sale au fost examinate în fond și respinse, cu excepția unei plângeri că un plic adresat lui a fost deschis de directorul închisoarei Iași, care a condus la o decizie din 25 ianuarie 2008 recunoaștend o încălcare a dreptului său la corespondență. La 3 iulie 2007, în timp ce el a fost încarcerat în închisoarea Iași, reclamantul a depus o cerere oficială de a primi un plic pentru a trimite documentele solicitate de Curte. El a afirmat că această cerere nu a fost respinsă fără motive. 19. Legislația internă privind executarea condamnărilor, în special Legea nr. 23/1969, Ordinul de urgență nr. 56/2003 („Ordinitatea nr. 56”), și Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor, este descrisă în Petrea c. România, nr. 4792/03, §§ 21-23, 29 aprilie 2008.