BINGOL v. THE NETHERLANDS

Reclamantul, dl Murat Bingöl, este un național turc născut în 1966 și locuiește în Haga. El a fost reprezentat inițial în fața Curții de către dl N.J.F. Snoek, un avocat practicant în Ulvenhout (mai târziu în Amstelveen), și ulterior de dl A. Verbruggen, un avocat practicant în Haga. Guvernul turc, deși a informat grefierul dreptului lor în temeiul articolului 36 § 1 din Convenție de a participa la proceduri, nu a indicat că doresc să facă acest lucru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un om de afaceri cu o serie de proiecte la Haga. În 2001 mai multe dintre proprietățile sale au fost expropriate pentru a face loc la proiectele de dezvoltare planificate de municipiul (gemeente). Ca compensare pentru proprietățile expropriate reclamantului a fost oferită închirierea unei noi clădiri cu termeni favorabili, pe care a indicat ulterior ar fi utilizat ca centru de partid (partitcentrum – o locație în care spațiul este disponibil pentru evenimente sociale private, de obicei cu oferta de catering) și facilitatea sportivă. Prin scrisoarea din 12 decembrie 2001, municipalitatea a notificat reclamantului că este responsabilitatea sa de a obține licențele necesare. La sfârșitul anului 2002, reclamantul a primit posesia centrului partidului și a fost deschis pentru afaceri în cursul anului 2003. Hotărârea de închiriere între solicitant și municipalitatea a fost semnat în octombrie 2003. Reclamantul a depus, printre altele, o cerere de licență de operare (exploitatievergunning) Burgomaster (Burgemeester) din Haga la 8 ianuarie 2004, după ce a fost amintită de municipiu. Întrucât reclamantul a fost refuzat anterior o licență în temeiul Actului de licență și catering (drank-en horecavergunning) în 2001 pentru o altă dintre întreprinderile sale din cauza condamnărilor penale, inclusiv pentru angajarea unor extratereștri ilegale, Burgomaster a solicitat consiliere în temeiul articolului 7 § 3 din Actul de administrație publică (Probity Screening) (Wet bevordinging integriteitsbeoordelingen ușă het openbaar bestuur – menționat în continuare prin acronimul său „BIBB Act”). La 2 decembrie 2004, Agenția Națională pentru Administrație Publică Probity Screening (buroullandijk pentru a obține integritateabeoodelingen ușă het openbaar bestuur – „agenția BIBOB”) a înregistrat în raportul său folul datorând „criminalități și comportament suspect”: angajarea resortisanților străini fără permisul de muncă necesar; furnizarea de locuințe pentru străini ilegali; condamnarea, penalitățile de decontare (transacții), rapoarte oficiale (procesare verbaal) și notații privind incidentele (mutații) privind infracțiunile legate de igienă și mediu minore (supraînregistrare); probleme cu reglementările de securitate în mai multe clădiri reclamantului au închiriat sau lăsat; o tranzacție neobișnuită de 5.000 EUR înregistrată în numele reclamantului. În consecință, Agenția BIBOB a informat Burgomaster că există un pericol grav ca reclamantul să utilizeze licența solicitată fie pentru a profita de venitul infracțiunii, fie pentru a comite infracțiunile. La 22 decembrie 2004, Burgomaster a informat reclamantul cu privire la intenția sa (voornemen) de a respinge cererea de licență de operare și a permis reclamantului să prezinte observații scrise (zienswijze) cu privire la propunerea sa decizie. 10. În observațiile sale scrise, reclamantul a explicat că a fost condamnat că a angajat brutarele turce ilegale în bruterie. Nu mai era nimeni disponibil la momentul în care ar fi fost capabil de această lucrare tradițională și el ar fi mers faliment dacă el nu le-ar fi angajat. Problema a fost rezolvată de când și ultima sa condamnare a fost în 2000. El a afirmat, de asemenea, că el nu a fost conștient că extratereștrii ilegali locuiesc în casele sale (în special din moment ce unele dintre case erau deținute în comun de fratele său și mama lui, precum și de el însuși) și tot ce făcea a fost să le lase sau să le submit la terțe părți, fără a cunoaște cine locuia în ele. Crimele legate de igienă și mediu au implicat aspecte cum ar fi faptul că nu se utilizează proporția corectă de apă în aluzia de pâine, un sistem de evacuare defectuos și un sistem de eliminare a deșeurilor defectuoase și au fost cauzate de personalul neexperimentat și au implicat infracțiuni foarte minore. Infracțiunile reglementărilor privind siguranța au avut loc, de asemenea, cu câțiva ani înainte și, în principal, s-au referit la probleme minore, cum ar fi cablurile defectuoase cauzate de persoanele care își închiriau apartamentele încercând să instaleze cabluri radio și televizoare. Într-adevăr, tranzacția presupusă neobișnuită a avut în vedere un unchi din Turcia care a lucrat pentru el și banii au fost în ceea ce privește prestațiile de pensii primite unchiului său în Țările de Jos. În cele din urmă, reclamantul a susținut că niciuna dintre chestiunile menționate nu va apărea în centrul partidului, deoarece ar furniza clienților doar o cameră de închiriere și, prin urmare, nu ar utiliza personalul său, deoarece clienții vor fi responsabili de curățare a sediilor. 11. La 8 aprilie 2005, Burgomaster a respins observațiile scrise ale reclamantului și a refuzat să-i acorde o licență de operare. El a ordonat, de asemenea, închiderea centrului partidului. 12. La 26 aprilie 2005, reclamantul a depus o obiecție (bezwaar) împotriva deciziei Burgomasterului. În opoziția sa, el a susținut că condamnările sale anterioare pentru angajarea unor extratereștri ilegali au apărut din necesitatea imediată a brutarelor turci să își mențină brutarea în afaceri. După cum a indicat deja, această problemă a fost rezolvată. În plus, orice supuși beneficii financiare pe care le-a recoltat nu au avut nicio influență asupra funcționării actuale a centrului partidului. El a susținut, de asemenea, că este nedrept să-i impute evenimente cum ar fi subletarea extratereștrilor ilegali, cele care fiind tranzacții care au avut loc în apartamente operate de fratele său și partenerul de afaceri al acestuia Y și despre care el nu a știut nimic. Nici, în acest caz, ar fi putut fi conștienți de ceea ce a făcut chiriașii săi atunci când nu a fost acolo. În plus, reclamantul a susținut că, în mod evident, un centru de partid nu va fi utilizat pentru locuința extratereștrilor ilegali. 13. La 1 august 2005, Burgomaster a respins obiecția reclamantului. El a considerat că, având în vedere istoricul său și în conformitate cu legea BIBOB, există un pericol serios că reclamantul va folosi licența solicitată pentru a se bucura de venitul infracțiunii sau pentru a comite infracțiuni penale. El a constatat că raportul Agenției BIBOB a arătat că reclamantul a furnizat în mod sistematic, pe o perioadă lungă de timp, locuințe și lucrări pentru extratereștrii ilegali și astfel a obținut răsplată financiară. Prin urmare, există motive rezonabile să se tem că reclamantul va utiliza centrul partidului în același scop. 14. La 14 septembrie 2005, reclamantul a depus un recurs la Curtea Regională (rechtbank) din Haga împotriva hotărârii Burgomasterului. El a susținut că dispozițiile Legii BIBOB au încălcat art. 6 § 2 din Convenție, deoarece cererea sa de licență de operare a fost respinsă în mare măsură pe baza faptelor și a suspiciunilor care nu au condus niciodată la o condamnare penală. În special, reclamantul a susținut că, deși nu a fost niciodată condamnat pentru locuințe ilegale extratereștri, sugestiile pe care le-a făcut-o au fost un factor important în decizia Burgomaster de a respinge cererea de licență. În plus, extratereștrii fuseseu adăpostiți de chiriași care subplataseră apartamentele fără cunoașterea lui și a pus capăt practicii de îndată ce fusese informat de aceasta. El a afirmat, de asemenea, că nu putea fi reținut responsabil pentru evenimentele care aveau loc în apartamentele aparținând fratelui său. În cele din urmă, el a susținut că Burgomaster a luat, de asemenea, în considerare tip-off anonim de la extratereștrii ilegali care vizitează centrul partidului, chiar dacă aceste informații nu au condus la nicio arestare, mai puțin o condamnare. 15. La 3 martie 2006, Curtea regională a respins apelul reclamantului. Acesta a considerat că pericolul grav menționat de Agenția BIBOB în raportul său se bazează în principal pe comisia infracțiunilor penale și pe utilizarea produsului acestor infracțiuni, alocată doar o importanță minoră infracțiunilor legate de mediu și siguranță. Prin urmare, instanța a considerat că ar fi fost rezonabil ca Burgomaster să concludă că licența solicitată va fi utilizată de solicitant fie pentru a profita de venitul infracțiunii, fie pentru a comite infracțiunile. Acesta a susținut că, având în vedere sfatul Agenției BIBOB, existau motive suficiente pentru a concluziona că reclamantul și fratele său au colaborat atât de strâns, încât să fie legitim să țină reclamantul responsabil pentru activitățile fratelui său. De asemenea, s-a constatat că extratereștrii ilegali au fost prezenti în clădirile de mai sus sau lângă o clădire deținută de reclamantul și a fost frecvent vizitată, astfel încât ar fi fost puțin probabil ca el să fi fost ignorat de prezența lor. Curtea a respins argumentul reclamantului potrivit căruia aceste evenimente anterioare nu ar avea nici o influență asupra activităților pentru care reclamantul a solicitat licența, deoarece a considerat că Burgomaster a presupus corect că licența ar fi folosită pur și simplu pentru a permite reclamantului să continue așa cum a fost înainte. Faptul că majoritatea infracțiunilor au fost comise cu câțiva ani anterior nu a fost relevant, deoarece reclamantul a fost un recidivist. În cele din urmă, instanța a considerat că dispozițiile din Legea BIBOB nu au încălcat art. 6 § 2 deoarece nu au implicat nici o procedură penală în scopul stabilirii vinovăției unei persoane pentru o infracțiune penală. Prin urmare, Burgomaster a fost rezonabil să refuze reclamantului licența solicitată. 16. În conformitate cu hotărârea Curții Regionale, Burgomaster a notificat reclamantului la 13 martie 2006 că centrul partidului va fi închis în conformitate cu scrisoarea sa din 8 aprilie 2005. 17. La 18 aprilie 2006, reclamantul a depus un recurs la instanța de apel finală: Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat (Afeling bestuursrechtspraak van de Raad van State; „Divizia de Jurisdicție Administrativă”). În recursul său, el a susținut, printre altele, că refuzul unei licențe are caracter punitiv în sensul articolului 6 din Convenție, deoarece, chiar dacă nu a fost condamnat pentru infracțiuni penale de câțiva ani, el nu a fost autorizat să continue cu activitățile sale de afaceri. Întrucât el nu a fost încă acuzat de o serie de infracțiuni menționate în rapoartele agenției BIBOB și Burgomaster, evenimentele anterioare ar putea fi în practică împotriva lui timp de ani de urmă; în consecință, dispozițiile articolului 6 și, în special, presupunerea inocenției, au fost încălcate în prezentare. În special, el nu avea niciun drept al apărării menționat în art. 6 și era interzis să își desfășoare activitatea pe tot parcursul vieții. Reclamantul a remarcat că nu s-a comis vreodată nicio infracțiune penală în centrul partidului. De asemenea, el susține că faptul că a avut un parteneriat de afaceri cu fratele său nu ar putea însemna că toate actele fratelui său ( chiar și cele efectuate în afara parteneriatului) au fost atribuite și reclamantului. De asemenea, reclamantul a prezentat argumente suplimentare cu privire la motivul pentru care nu ar putea exista nici un pericol grav că licența solicitată ar putea duce la angajarea unor extratereștri ilegali, deoarece întreaga idee a centrului partidului a fost că clienții își vor organiza propriile festivități. 18. La 22 noiembrie 2006, Divizia Jurisdicțională Administrativă a respins apelul reclamantului. [Reclamantul] susține, de asemenea, declarația sa că legea BIBOB contravine presupunerii de nevinovăție garantate de art. 6 § 2 din convenție ... 2.4.1. Curtea regională a reținut în mod corect, referindu-se la istoricul de redactare [al Legii BIBOB], că art. 6 § 2 din Convenție se aplică numai procedurilor penale sau comparabile și că instrumentele oferite de Actul BIBOB nu sunt în sfera de aplicare a acesteia, deja deoarece consilierea în temeiul Legii BIBOB și decizia pe care organismul guvernamental în cauză trebuie să o bazeze, printre altele, pe care nu se presupune să se stabilească vinovăția oricui pentru o infracțiune penală. Conform standardelor elaborate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a stabili dacă există o „acuzație penală” în sensul articolului 6 din Convenție natura normei încălcate, cercul persoanelor la care se adresează normei și scopul, natura și gravitatea sancțiunii riscate prin încălcare. De asemenea, este relevant dacă aplicarea normei încălcate a fost etichetate penală în dreptul intern. Aplicarea motivelor de refuz prevăzute în secțiunea 3 din Legea BIBOB este menită să împiedice organele guvernamentale să faciliteze activitățile penale prin eliberarea de licențe nevoluntare și nevoluntar, furnizarea de subvenții și acordarea de contracte guvernamentale. Renunța [a unei licențe] nu are drept scop impunerea suferinței pentru a încuraja comportamentul în conformitate cu normele. Prin urmare, nu este în cauză o sancțiune punitivă. Acesta nu face diferență în acest sens că [ reclamantul] percepe refuzul licenței în acest sens. Trebuie constatat, după cum a făcut Curtea Regională, că nici o acuzație penală nu este în cauză și că presupunerea de nevinovăție este irelevantă pentru cazul. În punerea în aplicare a articolului 3 din Legea BIBOB Burgomaster are o responsabilitate a sa în temeiul legii administrative, care nu este legată de responsabilitatea organismelor guvernamentale acuzate de urmărire și pedeapsă. ...” Divizia de Jurisdicție Administrativă a continuat să respingă argumentul reclamantului că infracțiunile în cauză au fost comise în trecut îndepărtat și ar fi trebuit să nu aibă nicio influență asupra cererii de licență de operare. De asemenea, a remarcat importanța acțiunilor de prevenire a ocupării forței de muncă ilegale. Divizia Jurisdicției administrative a remarcat că Curtea Regională a interpretat corect parteneriatul de afaceri al reclamantului și al fratelui său, precum și consecințele parteneriatului pentru solicitant. În cele din urmă, a concluzionat că ar fi fost rezonabil ca Burgomaster să concludă că infracțiunile penale au fost comise în exercitarea activităților care ar putea fi exploatate, de asemenea, în cazul în care permisul a fost eliberat. 19. Actul BIBOB a intrat în vigoare la 1 iunie 2003. Potrivit memorandumului explicativ al proiectului de lege (Memorie van Toelichting; Camera de Reprezentanți, nr. 26, 883, sesiunea 1999-2000, nr. 3), scopul principal al acesteia este crearea unui instrument eficace pentru a ajuta organismele administrative să nu faciliteze fără îndoială activitățile criminale, cum ar fi transportul ilegal de mărfuri. 20. În conformitate cu art. 3 din Legea BIBOB, un organism administrativ poate refuza o cerere de licență sau poate revoca o licență acordată anterior dacă există un pericol grav că licența va fi utilizată fie pentru comiterea infracțiunilor sau pentru a beneficia de venitul infracțiunii. 21. Secțiunea 3 din Legea BIBOB spune: „1. În măsura în care autoritățile administrative au dobândit o astfel de putere de către sau în conformitate cu o lege a Parlamentului, acestea pot refuza să ia o decizie solicitată sau pot anula o decizie care a fost luată în cazul în care există un pericol serios că decizia ar putea fi utilizată, printre altele: (a) să se bucure de veniturile obținute sau încă să fie obținute din infracțiuni penale comise sau (b) să comite infracțiuni penale. În ceea ce privește pericolul grav menționat la alineatul (1), cuvintele de deschidere și literele (a), gradul de pericol trebuie determinat pe baza: (a) fapte și circumstanțe care indică sau provoacă o suspiciune rezonabilă că persoana în cauză este legată de infracțiunile penale menționate la alineatul (1) litera (a); (b) în cazul suspiciunilor, nivelul acestora; (c) natura conexiunii; și (d) cantitatea veniturilor obținute sau care urmează să fie obținute. În ceea ce privește pericolul grav menționat la alineatul (1), cuvintele de deschidere și literele (b), gradul de pericol trebuie determinat pe baza: (a) fapte și circumstanțe care indică sau provoacă o suspiciune rezonabilă că persoana în cauză este legată de infracțiunile care au fost comise în cursul activităților care corespund sau sunt legate de activitățile pentru care a fost solicitată sau dată de decizie; (b) în caz de suspiciune, nivelul acestora; (c) natura conexiunii; și (d) numărul infracțiunilor comise. Persoana în cauză este considerată a fi legată de infracțiunile penale menționate la paragrafele 2 și 3 în cazul în care: (a) el însuși a comis aceste infracțiuni penale; (b) este sau a fost responsabil direct sau indirect de, a avut sau a avut control asupra sau a furnizat sau a furnizat capital unei entități juridice în sensul articolului 51 din Codul Penal (Wetboek van Strafrecht) [i.e. un organism care deține personalitate juridică, un parteneriat, etc.] care a comis aceste infracțiuni penale; sau (c) o altă persoană a comis aceste infracțiuni penale, iar această persoană este sau a fost responsabilă direct sau indirect de, a avut sau a avut control asupra sau a furnizat sau a furnizat capital persoanei în cauză sau este într-o afacere comună cu el. Refuzul sau anularea menționat la alineatul (1) se efectuează numai dacă acest lucru este proporțional cu: (a) gradul de pericol și (b) în ceea ce privește pericolul grav menționat la alineatul (1) litera (b), gravitatea infracțiunilor. Autoritățile administrative au aceeași putere de refuz sau anulare menționată la alineatul (1) în cazul în care faptele și circumstanțele indică sau suspiciunile rezonabile că o infracțiune penală a fost comisă pentru a obține decizia solicitată sau luată. Refuzul sau anularea se efectuează numai dacă este cel puțin proporțional, în cazul suspiciunilor, la nivelul acestora și la gravitatea infracțiunii. Dacă nu există niciun pericol grav, astfel cum se menționează la alineatul (1), autoritatea administrativă poate, în cazul unui nivel mai mic de pericol, atașa condițiile deciziei. În conformitate cu capitolul 3 din Legea BIBOB, procedura de mai sus este executată de către o agenție separată, Agenția BIBOB, la cererea unui organism administrativ, consultând o serie de baze de date publice și clasificate, precum și înregistrările penale ale persoanei care solicită licență. 23. În memorandumul explicativ al Actului BIBOB, se face trimitere expresă la dispozițiile articolului 6 din Convenție. S-a considerat că orice persoană a cărei cerere de licență a fost respinsă sau a cărei licență a fost revocată în temeiul legii BIBOB are voiele normale de recurs disponibile în temeiul legii administrative generale (Legea Algemene wet bestuursrecht), și că aceasta a respectat dispozițiile articolului 6 § 1. De asemenea, memorandumul a afirmat că art. 6 § 2 nu se aplică procedurilor de la BIBOB, deoarece se aplică numai cazurilor în care o persoană ar putea avea acuzații penale împotriva lui și a trebuit să fie considerată nevinovățită până la dovedirea vinovăției în conformitate cu lege, în timp ce concluziile Agenției BIBOB și deciziile ulterioare ale organismului administrativ nu sunt destinate să stabilească vina cuiva pentru o infracțiune penală. 24. Hotărârea Diviziei de Competență Administrativă a Consiliului de Stat cu privire la prezenta cerere a fost prima decizie cu privire la aplicarea Legii BIBOB.