- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 20 martie 2012
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Panfile împotriva României
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Ionel Panfile, este un național român care s-a născut în 1957 și locuiește în Mihail Kog ålniceanu, districtul Constanța. La o dată neespecificată reclamantul a solicitat pensionare anticipată, după ce a lucrat pentru Ministerul Apărării Naționale. Pensiunea sa lunară a constituit 2.880 lei române. Legislația în vigoare la momentul respectiv, și anume Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, a permis retragerilor anticipate din forțele armate să solicite locuri de muncă atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, statutul de pensionat și cel de angajat fiind compatibil. La 4 iunie 2007, reclamantul a fost numit de primarul Mihail Kog ålniceanu, un oraș mic din districtul Constanța, pentru a lucra ca șef de departament în cadrul Serviciului de Poliție Municipală.
Salariul său lunar a fost de 986 lei, pentru care o alocație suplimentară de 25% din salariul său de bază a fost plătită lunar. În noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind raționalizarea cheltuielilor publice, care a introdus anumite condiții pentru primirea concomitentă a unei pensii și a unui salariu plătit de stat (a se vedea punctul 9 mai jos), reclamantul a fost notificat de către angajatorul său că, având în vedere faptul că pensia sa depășește salariul brut mediu național de 1,836 lei (a se vedea, de asemenea, punctul 6 de mai jos), el a fost obligat să aleagă în termen de 15 zile între suspendarea pensiei sale pentru durata contractului său de muncă sau încetarea contractului de muncă.
Reclamantul a refuzat să facă o astfel de alegere, având în vedere că dispozițiile juridice care îl împiedică să primească concomitent o pensie și un salariu nu erau constituționale și în încălcarea legislației europene și a tratatelor privind drepturile omului. Prin urmare, la 9 decembrie 2009, primarul a emis o decizie care a confirmat că, începând cu 10 decembrie 2009, numirea reclamantului ca șef de departament a fost revocată, în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 329/2009. La 18 ianuarie 2010, reclamantul a contestat decizia primarului în fața Curții de District Constanța.
El a cerut să fie reintegrat în postul său anterior și să fie plătit salariile corespunzătoare, retroactiv, pentru perioada din 10 decembrie 2009. Reclamantul a susținut în principal că dispozițiile Legii nr. 329/2009 au încălcat Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece au încălcat dreptul său la muncă și au fost protejate posesiunile sale, și anume venitul lunar. Curtea de District Constanța a respins acțiunile reclamantului la 25 mai 2010. Acesta a remarcat faptul că reclamantul a primit atât o pensie, cât și un salariu de la o instituție publică, chiar dacă pensia sa depășește nivelul salariului mediu brut național, care a fost de 1.836 lei pentru anul 2010. Prin urmare, aceasta a susținut că art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, care era deja declarat constituțional de către Curtea Constituțională, a fost relevant pentru situația sa și a justificat încetarea ocupării forței de muncă într-o instituție publică.
În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului de muncă al reclamantului, instanța a susținut că încă are dreptul de a primi un salariu în cazul în care a fost angajat în sectorul privat; în plus, măsura contestată nu a fost discriminatorie, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se aflau în aceeași situație ca cea descrisă în instrumentul juridic. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva prezentei hotărâri, invocand, de asemenea, încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, art. 14 din Convenția, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția și art. 15 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Avocatul său a fost respins la 14 octombrie 2010 de Curtea de Apel Constanța. Curtea a reiterat că dispozițiile legislației contestate au fost declarate constituționale de Curtea Constituțională, hotărârea sa fiind finală și obligatorie. În măsura în care criticile reclamantei asupra legii au coroborat cu argumentele deja evaluate și luate în considerare de Curtea Constituțională în raționamentul său, instanța a fost obligată să urmeze abordarea Curții Constituționale. A urmat că decizia primarului de a pune capăt ocupării forței de muncă a reclamantului a fost legală și în conformitate cu Constituția.
Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea autorităților publice și instituțiilor, raționalizarea cheltuielilor publice, furnizarea de sprijin pentru domeniul de afaceri și respectarea acordurilor semnate cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, au intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009. Capitolul IV a fost dedicat „Mediile de reglementare a drepturilor la pensie și salarii concomitente, care vizează reducerea cheltuielilor publice”. 1 – Oricine are dreptul să primească o pensie, fie în cadrul schemei de pensii de stat sau al altor scheme de pensii, care are dreptul, de asemenea, să primească un salariu în temeiul unui contract de ocupare a forței de muncă sau al unui act de numire într-o instituție publică, fie națională sau locală ..., este autorizat să combine pensia cu salariul dacă pensia primită este mai mică decât salariul mediu brut național, astfel cum este validat de Legea bugetară.
2 – Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică persoanelor care: (a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol, sunt pensionate și beneficiază de drepturi la pensie și la salariu concomitente (pensionari cumularzi); (b) după intrarea în vigoare a prezentului capitol, încep să beneficieze de drepturi la pensie și la salariu concomitent.
1 – Persoanele care sunt retrase și intră în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alineatul (2) litera (b) și care practică o profesie în temeiul unui contract de ocupare a forței de muncă sau a unui act de numire au obligația, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului capitol, de a exprima în scris alegerea lor între plata pensiei lor suspendate în timp ce practică această profesie sau agenția de ocupare/angajare lor încheiată, în cazul în care suma pensiei lor nete depășește salariul mediu brut național, validat prin Legea bugetară ... Renunțarea la obligația de a exprima o alegere în termenul stabilit în secțiunea 18 ... constituie justificarea încetării ocupării forței de muncă, indiferent dacă aceaceasta a fost bazată pe un contract sau pe un act de numire.
În cazul în care alegerea este exprimată în termenul stabilit în secțiunea 18 ..., plata pensiei se suspendă de la luna următoare. Orice plăți primite în mod necorespunzător sunt recuperate de la pensionare, în conformitate cu normele generale privind statutul de limitări/receptarea negativă. 10. Dispozițiile menționate mai sus din Legea nr. 329/2009 au fost supuse controlului Curții Constituționale, atât înainte de promulgarea sa (reexaminarea prelegislativă) cât și după intrarea în vigoare (reexaminarea postlegislativă), după cum urmează. 11. La 23 septembrie 2009, peste o sută de parlamentari români au sedat Curtea Constituțională a unei cereri de revizuire prelegislativă a constituționalității în ceea ce privește art. 17-22 din Legea nr. 329/2009.
Curtea Constituțională și-a dat hotărârea la 4 noiembrie 2009, constatând că textele juridice impuzate au fost în conformitate cu Constituția Românească. În timp ce se menționează de la început că dispozițiile legii impușite nu se pot aplica persoanelor ale căror mandate au fost prevăzute de Constituție (de exemplu, oficialii de rang înalt), instanța a declarat, în principal, cu privire la problema pensiilor și a drepturilor salariale concomitente, că nicio dispoziție constituțională nu a împiedicat legislatorul să interzică primirea simultană a pensiilor și a salariului, cu condiția ca o astfel de măsură să fie aplicată în mod egal pentru toți cetățeni și că orice posibile diferențe în materie de tratament s-au dovedit a avea un obiectiv legitim.
În același timp, contextul în care a fost luată măsura impușită a fost excepțional, având în vedere criza globală la nivel financiar și economic. Curtea Constituțională a afirmat, de asemenea, că legislația permite, în general, primirea concomitentă a pensiei și a salariului, dacă pensia este mai mică decât un anumit nivel; nivelul luat în considerare este prevăzut în mod expres prin lege și este, prin urmare, previzibil și determinabil, în același timp rezonabil. Excepția de a combina ambele venituri a fost justificată de circumstanțele economice excepționale și s-a aplicat numai celor care au fost angajati sau desemnați în sectorul public, în scopul raționalizării cheltuielilor publice, garantând, în același timp, un anumit nivel de venit – estimat ca rezonabil – pentru toată lumea.
În măsura în care măsura se aplică în mod egal tuturor celor vizate de instrumentul juridic, aceasta nu poate fi considerată discriminatorie. În concluzie, instanța a susținut că legislatorul deține competența deplină de instituire a unor măsuri care să impună un anumit nivel de venit garantat, în măsura în care acestea sunt rezonabile, proporționale și justificate de un interes public. 12. Prin urmare, Curtea Constituțională a fost sesizată mai multe alte plângeri cu privire la presupusa inconstituționalitate a articolelor 17-22 din Legea nr. 229/2009. În deciziile sale din 1 și 22 martie 2011, 7 și 12 aprilie 2011, 17 mai 2011 și 12 iulie 2011, Curtea Constituțională a susținut raționamentul său anterior și a confirmat că legea este în conformitate cu Constituția.
În același timp, instanța a reiterat că măsura nu ar putea fi considerată discriminatorie, în măsura în care angajații din sectorul public nu sunt într-o situație similară cu cei care lucrează pentru angajatorii privați, în principal datorită faptului că veniturile lor depind de bugetul de stat.
1. The applicant, Mr Ionel Panfile, is a Romanian national who was born in 1957 and lives in Mihail Kogǎlniceanu, Constanța District.
On an unspecified date the applicant applied for early retirement, after having worked for the Ministry of National Defence. His monthly pension amounted to 2,880 Romanian lei. The legislation in force at the time, namely Law no. 164/2001 on State military pensions, allowed early retirees from the armed forces to apply for jobs in both the public and private sector, the status of retiree and that of employee being compatible. On 4 June 2007 the applicant was appointed by the mayor of Mihail Kogǎlniceanu, a small town in Constanța District, to work as a head of department within the Municipal Police Service. His monthly salary amounted to 986 lei, to which an additional allowance of 25% of his basic salary was paid on a monthly basis.
In November 2010, following the entry into force of Law no. 329/2009 on rationalisation of public expenditure, which introduced certain conditions for the concurrent receipt of a pension and of a State-paid salary (see paragraph 9 below), the applicant was notified by his employer that in view of the fact that his pension exceeded the national average gross salary of 1,836 lei (see also paragraph 6 below), he was obliged to choose within 15 days between having his pension suspended for the duration of his employment contract, or having the employment contract terminated. The applicant refused to make such a choice, allegedly considering that the legal provisions preventing him from receiving concomitantly a pension and a salary were unconstitutional and in breach of European legislation and of the human rights treaties. Consequently, on 9 December 2009 the mayor issued a decision confirming that from 10 December 2009 onwards the applicant’s appointment as head of department was revoked, pursuant to section 20 of Law no. 329/2009.
On 18 January 2010 the applicant contested the mayor’s decision before the Constanța District Court. He asked to be reinstated in his previous post and to be paid the corresponding salaries, retroactively, for the period since 10 December 2009. The applicant mainly claimed that the provisions of Law no. 329/2009 were in breach of the Romanian Constitution and of the European Convention of Human Rights, as they infringed his right to work and to have his possessions, namely monthly income, protected.
The Constanța District Court dismissed the applicant’s action on 25 May 2010. It noted that the applicant did receive both a pension and a salary from a public institution, even though his pension exceeded the level of the national average gross salary, which was 1,836 lei for the year 2010. Therefore, it held that section 17-22 of Law no 329/2009, which had already been declared constitutional by the Constitutional Court, was relevant to his situation and justified the termination of his employment in a public institution. Concerning the alleged breach of the applicant’s right to work, the court held that he was still entitled to receive a salary if he were employed in the private sector; furthermore, the contested measure was not discriminatory, since it applied equally to all persons that were in the same situation as that described in the legal instrument.
The applicant lodged an appeal on points of law against this judgment, invoking also a breach of his rights under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, Article 14 of the Convention, Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention and Article 15 paragraph 1 of the Charter of Fundamental Rights of the European Union.
His appeal was dismissed on 14 October 2010 by the Constanța Court of Appeal. The court reiterated that the provisions of the disputed law had been declared constitutional by the Constitutional Court, its decision being final and binding. In so far as the applicant’s criticism of the law coincided with the arguments already assessed and taken into consideration by the Constitutional Court in its reasoning, the court was bound to follow the Constitutional Court’s approach. It followed that the mayor’s decision to terminate the applicant’s employment was lawful and in compliance with the Constitution.
Law no 329/2009, concerning the reorganising of public authorities and institutions, rationalisation of public expenditure, provision of support for the business field and compliance with the agreements signed with the European Commission and the International Monetary Fund, came into force on 12 November 2009. Its chapter IV was dedicated to “Measures regulating concurrent pension and salary entitlements, aimed at reducing public expenditure”. 1 – Anyone entitled to receive a pension, under either the State pension scheme or another pension scheme, who is also entitled to receive a salary pursuant to an employment contract or act of appointment within a public institution, whether national or local ..., shall be allowed to combine the pension with the salary if the pension received is lower than the national average gross salary, as validated by the Budget Act. 2 – The provisions of paragraph 1 shall be applicable to persons who: (a) at the time of the entry into force of this chapter, are retired and enjoy concurrent pension and salary entitlements (pensionari cumularzi); (b) after the entry into force of this chapter, begin to enjoy concurrent pension and salary entitlements. 1 – Persons who are retired and fall under the provisions of section 17(2) (b) and who practise a profession pursuant to an employment contract or an act of appointment shall have an obligation, within 15 days following the entry into force of this chapter, to express in writing their choice between having the payment of their pension suspended while they practise that profession or having their employment/appointment terminated, in the event that the amount of their net pension exceeds the national average gross salary, as validated by the Budget Act ... Refusal to comply with the obligation to express a choice within the deadline set out in section 18 ... shall constitute justification for the termination of employment, whether it was based on a contract or on an act of appointment. If the choice is expressed within the time-limit set out in section 18 ..., the payment of the pension shall be suspended from the following month onwards. Any payments received unduly shall be recovered from the retiree, in compliance with the general rules on the statute of limitations/negative prescription.
The above-mentioned provisions of Law no. 329/2009 have been subjected to the scrutiny of the Constitutional Court, both before its promulgation (pre-legislative review) and after its entry into force (postlegislative review), as follows.
On 23 September 2009 more than one hundred Romanian MPs seised the Constitutional Court of a request for pre-legislative review of constitutionality concerning sections 17-22 of Law no. 329/2009. The Constitutional Court gave its decision on 4 November 2009, finding that the impugned legal texts were in compliance with the Romanian Constitution. While stating from the outset that the provisions of the impugned law could not apply to persons whose mandates were provided for by the Constitution (for example, high-ranking officials), the court mainly stated, on the issue of concurrent pension and salary entitlements, that no constitutional provision prevented the legislature from prohibiting the concurrent receipt of both pension and salary, provided that such a measure was applied in an equal manner for all citizens, and that any potential differences in treatment were proved to have a legitimate aim. At the same time, the context in which the impugned measure was taken was an exceptional one, having regard to the global crisis on a financial and economic level. The Constitutional Court further stated that the legislation allowed, as a rule, the concurrent receipt of pension and salary, if the pension was lower than a certain level; the level taken into account was expressly prescribed by law, and was thus predictable and determinable, while at the same time reasonable. The exception to the rule of combining both incomes was justified by the exceptional economic circumstances and applied only to those who were employed or appointed in the public sector, for the purpose of rationalising public expenditure, while also securing a certain level of income – estimated as reasonable – for everyone. In so far as the measure applied equally to all those concerned by the legal instrument, it could not be regarded as discriminatory. In conclusion, the court held that the legislature had full discretionary power to institute such measures as imposing a certain level of secured income, in so far as they were reasonable, proportionate and justified by a public interest.
Subsequently, the Constitutional Court was seised of several other complaints regarding the alleged unconstitutionality of sections 17-22 of Law no. 229/2009. In its decisions of 1 and 22 March 2011, 7 and 12 April 2011, 17 May 2011 and 12 July 2011, the Constitutional Court upheld its previous reasoning and confirmed that the law was in compliance with the Constitution. At the same time, the court reiterated that the measure could not be regarded as discriminatory, in so far as the employees in the public sector were not in a similar situation to those working for private employers, essentially owing to the fact that their incomes were dependent on the State budget.