CASE OF PANFILE v. ROMANIA

Reclamantul, dl Ionel Panfile, este un național român care s-a născut în 1957 și locuiește în Mihail Kog ålniceanu, districtul Constanța. La o dată neespecificată reclamantul a solicitat pensionare anticipată, după ce a lucrat pentru Ministerul Apărării Naționale. Pensiunea sa lunară a constituit 2.880 lei române. Legislația în vigoare la momentul respectiv, și anume Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, a permis retragerilor anticipate din forțele armate să solicite locuri de muncă atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, statutul de pensionat și cel de angajat fiind compatibil. La 4 iunie 2007, reclamantul a fost numit de primarul Mihail Kog ålniceanu, un oraș mic din districtul Constanța, pentru a lucra ca șef de departament în cadrul Serviciului de Poliție Municipală. Salariul său lunar a fost de 986 lei, pentru care o alocație suplimentară de 25% din salariul său de bază a fost plătită lunar. În noiembrie 2010, după intrarea în vigoare a Legii nr. 329/2009 privind raționalizarea cheltuielilor publice, care a introdus anumite condiții pentru primirea concomitentă a unei pensii și a unui salariu plătit de stat (a se vedea punctul 9 mai jos), reclamantul a fost notificat de către angajatorul său că, având în vedere faptul că pensia sa depășește salariul brut mediu național de 1,836 lei (a se vedea, de asemenea, punctul 6 de mai jos), el a fost obligat să aleagă în termen de 15 zile între suspendarea pensiei sale pentru durata contractului său de muncă sau încetarea contractului de muncă. Reclamantul a refuzat să facă o astfel de alegere, având în vedere că dispozițiile juridice care îl împiedică să primească concomitent o pensie și un salariu nu erau constituționale și în încălcarea legislației europene și a tratatelor privind drepturile omului. Prin urmare, la 9 decembrie 2009, primarul a emis o decizie care a confirmat că, începând cu 10 decembrie 2009, numirea reclamantului ca șef de departament a fost revocată, în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 329/2009. La 18 ianuarie 2010, reclamantul a contestat decizia primarului în fața Curții de District Constanța. El a cerut să fie reintegrat în postul său anterior și să fie plătit salariile corespunzătoare, retroactiv, pentru perioada din 10 decembrie 2009. Reclamantul a susținut în principal că dispozițiile Legii nr. 329/2009 au încălcat Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece au încălcat dreptul său la muncă și au fost protejate posesiunile sale, și anume venitul lunar. Curtea de District Constanța a respins acțiunile reclamantului la 25 mai 2010. Acesta a remarcat faptul că reclamantul a primit atât o pensie, cât și un salariu de la o instituție publică, chiar dacă pensia sa depășește nivelul salariului mediu brut național, care a fost de 1.836 lei pentru anul 2010. Prin urmare, aceasta a susținut că art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, care era deja declarat constituțional de către Curtea Constituțională, a fost relevant pentru situația sa și a justificat încetarea ocupării forței de muncă într-o instituție publică. În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului de muncă al reclamantului, instanța a susținut că încă are dreptul de a primi un salariu în cazul în care a fost angajat în sectorul privat; în plus, măsura contestată nu a fost discriminatorie, deoarece se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se aflau în aceeași situație ca cea descrisă în instrumentul juridic. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept împotriva prezentei hotărâri, invocand, de asemenea, încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, art. 14 din Convenția, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția și art. 15 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Avocatul său a fost respins la 14 octombrie 2010 de Curtea de Apel Constanța. Curtea a reiterat că dispozițiile legislației contestate au fost declarate constituționale de Curtea Constituțională, hotărârea sa fiind finală și obligatorie. În măsura în care criticile reclamantei asupra legii au coroborat cu argumentele deja evaluate și luate în considerare de Curtea Constituțională în raționamentul său, instanța a fost obligată să urmeze abordarea Curții Constituționale. A urmat că decizia primarului de a pune capăt ocupării forței de muncă a reclamantului a fost legală și în conformitate cu Constituția. Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea autorităților publice și instituțiilor, raționalizarea cheltuielilor publice, furnizarea de sprijin pentru domeniul de afaceri și respectarea acordurilor semnate cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, au intrat în vigoare la 12 noiembrie 2009. Capitolul IV a fost dedicat „Mediile de reglementare a drepturilor la pensie și salarii concomitente, care vizează reducerea cheltuielilor publice”. 1 – Oricine are dreptul să primească o pensie, fie în cadrul schemei de pensii de stat sau al altor scheme de pensii, care are dreptul, de asemenea, să primească un salariu în temeiul unui contract de ocupare a forței de muncă sau al unui act de numire într-o instituție publică, fie națională sau locală ..., este autorizat să combine pensia cu salariul dacă pensia primită este mai mică decât salariul mediu brut național, astfel cum este validat de Legea bugetară. 2 – Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică persoanelor care: (a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol, sunt pensionate și beneficiază de drepturi la pensie și la salariu concomitente (pensionari cumularzi); (b) după intrarea în vigoare a prezentului capitol, încep să beneficieze de drepturi la pensie și la salariu concomitent. 1 – Persoanele care sunt retrase și intră în conformitate cu dispozițiile articolului 17 alineatul (2) litera (b) și care practică o profesie în temeiul unui contract de ocupare a forței de muncă sau a unui act de numire au obligația, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentului capitol, de a exprima în scris alegerea lor între plata pensiei lor suspendate în timp ce practică această profesie sau agenția de ocupare/angajare lor încheiată, în cazul în care suma pensiei lor nete depășește salariul mediu brut național, validat prin Legea bugetară ... Renunțarea la obligația de a exprima o alegere în termenul stabilit în secțiunea 18 ... constituie justificarea încetării ocupării forței de muncă, indiferent dacă aceaceasta a fost bazată pe un contract sau pe un act de numire. În cazul în care alegerea este exprimată în termenul stabilit în secțiunea 18 ..., plata pensiei se suspendă de la luna următoare. Orice plăți primite în mod necorespunzător sunt recuperate de la pensionare, în conformitate cu normele generale privind statutul de limitări/receptarea negativă. 10. Dispozițiile menționate mai sus din Legea nr. 329/2009 au fost supuse controlului Curții Constituționale, atât înainte de promulgarea sa (reexaminarea prelegislativă) cât și după intrarea în vigoare (reexaminarea postlegislativă), după cum urmează. 11. La 23 septembrie 2009, peste o sută de parlamentari români au sedat Curtea Constituțională a unei cereri de revizuire prelegislativă a constituționalității în ceea ce privește art. 17-22 din Legea nr. 329/2009. Curtea Constituțională și-a dat hotărârea la 4 noiembrie 2009, constatând că textele juridice impuzate au fost în conformitate cu Constituția Românească. În timp ce se menționează de la început că dispozițiile legii impușite nu se pot aplica persoanelor ale căror mandate au fost prevăzute de Constituție (de exemplu, oficialii de rang înalt), instanța a declarat, în principal, cu privire la problema pensiilor și a drepturilor salariale concomitente, că nicio dispoziție constituțională nu a împiedicat legislatorul să interzică primirea simultană a pensiilor și a salariului, cu condiția ca o astfel de măsură să fie aplicată în mod egal pentru toți cetățeni și că orice posibile diferențe în materie de tratament s-au dovedit a avea un obiectiv legitim. În același timp, contextul în care a fost luată măsura impușită a fost excepțional, având în vedere criza globală la nivel financiar și economic. Curtea Constituțională a afirmat, de asemenea, că legislația permite, în general, primirea concomitentă a pensiei și a salariului, dacă pensia este mai mică decât un anumit nivel; nivelul luat în considerare este prevăzut în mod expres prin lege și este, prin urmare, previzibil și determinabil, în același timp rezonabil. Excepția de a combina ambele venituri a fost justificată de circumstanțele economice excepționale și s-a aplicat numai celor care au fost angajati sau desemnați în sectorul public, în scopul raționalizării cheltuielilor publice, garantând, în același timp, un anumit nivel de venit – estimat ca rezonabil – pentru toată lumea. În măsura în care măsura se aplică în mod egal tuturor celor vizate de instrumentul juridic, aceasta nu poate fi considerată discriminatorie. În concluzie, instanța a susținut că legislatorul deține competența deplină de instituire a unor măsuri care să impună un anumit nivel de venit garantat, în măsura în care acestea sunt rezonabile, proporționale și justificate de un interes public. 12. Prin urmare, Curtea Constituțională a fost sesizată mai multe alte plângeri cu privire la presupusa inconstituționalitate a articolelor 17-22 din Legea nr. 229/2009. În deciziile sale din 1 și 22 martie 2011, 7 și 12 aprilie 2011, 17 mai 2011 și 12 iulie 2011, Curtea Constituțională a susținut raționamentul său anterior și a confirmat că legea este în conformitate cu Constituția. În același timp, instanța a reiterat că măsura nu ar putea fi considerată discriminatorie, în măsura în care angajații din sectorul public nu sunt într-o situație similară cu cei care lucrează pentru angajatorii privați, în principal datorită faptului că veniturile lor depind de bugetul de stat.