TUNARU v. ROMANIA

Reclamantul, dl Constantin Lucian Tunaru, este un cetățean român care s-a născut în 1956 și locuiește în Țicleni. Guvernul României (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Irina Cambrea, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. (referit sub formă de „societate”), deținută parțial de statul român, cu locuri de afaceri din întreaga România. În 2008 și 2009, un număr mare de angajați ai societății, inclusiv reclamantul, au adus acțiuni civile în fața instanțelor interne care solicită acordarea anumitor prestații salariale prevăzute în contractul colectiv general de muncă pentru industria petrolieră. Beneficiile solicitate au fost un supliment salarial pentru furnizările de toamnă/invernă și/sau o sumă forfetară egală cu valoarea unei cote specifice de gaz natural. Acțiunea reclamantului a fost respinsă printr-o decizie finală a Curții de Apel depusă la 27 martie 2009, care a constatat, pe baza unui raport de experți, că prestațiile salariale solicitate au fost deja incluse în salariul de bază al reclamantului. În 2009 și 2010, hotărârile finale ale instanțelor de recurs constatate împotriva majorității angajaților din aceleași motive. Cu toate acestea, unele angajați au fost acordate prestațiile solicitate, deoarece instanțele au constatat că nu le-au primit ca parte a salariului lor de bază. Hotărârea colectiv de muncă pentru industria energiei, petrolului și gazelor produs de Ministerul Ocuparei forței de muncă, Solidaritatea Socială și Familia a intrat în vigoare la 26 martie 2007. Partele relevante ale acordului se citesc după cum urmează: „(1) Cu ocazia anumitor evenimente anuale, cum ar fi Paște, Mai, Ziua de Crăciun, precum și în octombrie (pentru furnizările de toamnă/invernă), angajații pot beneficia de un supliment la salariile lor, sub forma unei sume fixe suplimentare ... (3) Condițiile și criteriile de atribuire a acestor beneficii se stabilesc în acordurile colective de muncă încheiate la nivelul societății.” (1) Angajații societăților enumerate în anexa nr.1 punctul B primesc în fiecare an o sumă forfetară egală cu valoarea unei cote specifice de gaz natural. (2) Angajații enumerați în alin. (1), precum și angajații societăților care acționează în industria petrolieră enumerată în anexa nr. 1 au același drept, cu excepția cazului în care au primit beneficiile sub forma unei creșteri a salariului lor de bază.”