Publicat la 3 iunie 2024 SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 31038/19 Faramars AHMADI împotriva Greciei și Austria depusă la 5 iunie 2019 comunicată la 16 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la detenția reclamantului în Austria și Grecia în urma unui mandat european de arestare (AEW) emis de autoritățile grecești. În decembrie 2016 au fost impuse acuzații penale împotriva reclamantului pentru infracțiune de a comite o crimă și un EAW împotriva acestuia a fost emis la 5 ianuarie 2017. Reclamantul a fost arestat de autoritățile austriece la 9 februarie 2017 în executarea EAW și a fost predat Greciei la 5 septembrie 2017. În urma declarației sale scrise de apărare din 11 septembrie 2017, reclamantul a fost eliberat în condițiile în care nu ar fi părăsit țara și că va apărea în fața poliției la domiciliul său de trei ori pe lună. Ulterior, la 17 octombrie 2017, Consiliul Atenei a eliberat ordinul nr. 4256/2017 prin care a fost renunțată acuzațiile penale împotriva reclamantului, în timp ce infracțiunile au devenit interzise. La 23 noiembrie 2018, reclamantul a depus o cerere în temeiul articolului 533 din Codul de Procedință Penală, după caz, solicitând compensații de la autoritățile grecești pentru detenția sa de la 9 februarie 2017 până la 11 Septembrie 2017. Solicitarea de compensare a fost respinsă prin ordinul nr. 1498/2019 al Consiliului de la Atena pentru motivele că legislația internă prevede compensații pentru oricine care a fost achitat în mod irrevocabil; totuși, în cazul reclamantului infracțiunii au devenit interzise și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 533 din Codul de Procedură Penală. În urma modificărilor din Codul de Procedință Penală din 2019, reclamantul a reintrodus cererea de compensare de trei ori înaintea Consiliului Atenei. Solicitările sale nu au fost nici răspunse, nici respinse. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție împotriva atât Austria, cât și a Greciei că detenția sa era ilegală ca infracțiune cu care a fost acuzat a fost deja interzisă la momentul eliberării EAW. În opinia sa, autoritățile ambelor părți contractante ar trebui să fi verificat acest aspect și să nu continue să elibereze sau să execute EAW. El se plânge în continuare în temeiul articolului 5 § 5 și al articolului 6 § 2 din Convenție cu privire la respingerea cererii sale de compensare de către autoritățile grecești din cauză că faptul că infracția a devenit interzisă nu a însemnat că a fost achitat irevocabil. Reclamantul a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerile sale împotriva Austria și Grecia? În negativ, care au fost remediile de la dispoziția reclamantului de care nu a făcut usor? Reclamantul a fost privat de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenția între 9 februarie și 11 septembrie 2017? În special, privarea libertății sale a fost legală în acea perioadă de timp în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? Mandatul european de arestare eliberat împotriva lui are vreo bază juridică în temeiul legii grecești la momentul arestării sale, ținând cont de faptul că infracțiunile pentru care a fost acuzat au devenit deja interzise statutul? Autoritățile austriece au obligația de a verifica că, fie ex officio, fie în urma unui remediu depus de solicitant? Întrebări cu privire la reclamațiile împotriva Greciei Are dreptul efectiv și executor de a compensa pentru arestarea și detenția sa în presupusă contravenție a art. 5 § 1 conform art. 5 § 5 din Convenție? În cazurile de detenție ilegală în urma unui mandat european de arestare, responsabilitatea de compensare este a statului de emitere sau de executare? În special, autoritățile austriece au avut obligația de a compensa reclamantul pentru detenție, având în vedere, de asemenea, lungimea sa și nerespectul termenelor stabilite de Decizia-cadru a EAW? Grecia a avut obligația de a compensa reclamantul pentru întreaga sa perioadă de detenție, având în vedere faptul că a fost reținut pe baza unei EAW emise de autoritățile grecești? A existat o încălcare a presupunerii de nevinovăție, astfel cum se garantează la art. 6 § 2 din Convenție, din cauza raționării incluse în Ordinul nr. 1498/2019 al Consiliului Atenei, precum și a motivelor de respingere a cererii de compensare a reclamantului?
Published on 3 June 2024
Application no. 31038/19
Faramars AHMADI
against Greece and Austria
lodged on 5 June 2019
communicated on 16 May 2024
The application concerns the detention of the applicant in Austria and Greece following a European Arrest Warrant (EAW) issued by the Greek authorities.
In December 2016 criminal charges were pressed against the applicant for the offence of committing a murder and a EAW against him was issued on 5
January 2017.
The applicant was arrested by the Austrian authorities on 9 February 2017 in execution of the EAW and was surrendered to Greece on 5 September 2017. Following his written defence statement on 11 September 2017, the applicant was released under the conditions that he would not exit the country and that he would appear before the police at his place of residence three times per month. Subsequently, on 17 October 2017, the Athens Misdemeanour Council issued order no. 4256/2017 by which the criminal charges against the applicant were dropped as the offence had become time
‑
barred.
On 23 November 2018, the applicant lodged an application under Article
533 of the Code of Criminal Procedure, as applicable at the time, requesting compensation from the Greek authorities for his detention from 9
February 2017 until 11
September 2017. His request for compensation was rejected by order no. 1498/2019 of the Athens Misdemeanour Council on the grounds that domestic law provided for compensation for anyone who had been irrevocably acquitted; however, in the applicant’s case the offence had become statute barred and thus, was not falling within the scope of Article
533 of the Code of Criminal Procedure.
Following the modifications in the Code of Criminal Procedure in 2019, the applicant re-submitted three times his request for compensation before the Athens Misdemeanour Council. His requests were either not answered at all or rejected.
The applicant complains under Article 5 § 1 of the Convention against both Austria and Greece that his detention was unlawful as the offence with which he was charged had already been time barred at the time the EAW was issued. In his view, the authorities of both Contracting Parties should have verified that aspect and not proceed with issuing or executing the EAW.
He further complains under Articles 5 § 5 and 6 § 2 of the Convention about the rejection of his request for compensation by the Greek authorities on the grounds that the fact that the offence had become statute barred did not mean that he had been irrevocably acquitted.
Questions in respect of the complaint against both Austria and Greece
1.
Has the applicant exhausted the domestic remedies in respect of his complaints against Austria and Greece? In the negative, what were the remedies at the applicant’s disposal that he did not make use of?
2.
Was the applicant deprived of his liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention between 9 February and 11 September 2017? In particular, was the deprivation of his liberty during that period of time lawful within the meaning of Article 5 § 1 of the Convention? Did the European arrest warrant issued against him have any legal basis under Greek law at the time of his arrest, taking into account that the offence for which he was accused had already become statute barred? Did the Austrian authorities have the obligation to verify that either
ex officio
or following a remedy lodged by the applicant?
Questions in respect of the complaints against Greece
3.
Did the applicant have an effective and enforceable right to compensation for his arrest and detention in alleged contravention of Article
5 § 1, as required by Article 5 § 5 of the Convention?
4.In cases of unlawful detention following a European Arrest Warrant, does the responsibility for compensation lie with the issuing or the executing State? In particular, did the Austrian authorities have the obligation to compensate the applicant for his detention, in view also of its length and of the non-respect of the time-limits set by the EAW Framework Decision? Did Greece have the obligation to compensate the applicant for his whole period of detention given that he had been detained on the basis of a EAW issued by the Greek authorities?
5.
Has there been a violation of the presumption of innocence as guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention on account of the reasoning included in order no. 1498/2019 of the Athens Misdemeanour Council and the grounds of rejection of the applicant’s request for compensation?