Mastey împotriva Franței

Publicat pe 3 iunie 2024 SECȚIUNEA CINCICEA DOCUMENT N 30049/23 Max-Junior MASTEY împotriva Franței, introdusă la 28 iulie 2023, comunicată la 16 mai 2024 Instanța se referă la expulzarea reclamantului din sala de judecată în cursul dezbaterilor în fața tribunalului de apel și, având în vedere faptul că i se acordă posibilitatea de a participa ca urmare a procedurii în litigiu, a dreptului său la un proces echitabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. La 14 mai 2021, reclamantul a fost interpelat la aeroportul din Dornez, la o coborâre a unui zbor din Cayenne, și a fost arestat în cadrul unei anchete efectuate de Parchetul din Rennes privind traficul de droguri. În urma unei crize de demență, a fost transportat la urgențele unui spital, unde un scaner de control a dezvăluit că a ingerat ovule de cocaină.

Custodia a continuat în mediul medical, înainte de a fi ridicată la 16 mai 2021 din cauza avizului unui medic psihiatru, care a declarat starea reclamantului incompatibil cu această măsură. Aceasta a reînceput la 17 mai 2021 și, în aceeași zi, reclamantul a fost prezentat procurorului Republicii. Prin hotărârea din 14 iunie 2021, Tribunalul Corecțional din Rennes l-a declarat pe reclamantul vinovat de import, transport, detenție și utilizare ilicită a stupefiantelor, recidivând între februarie și mai 2021. El l-a condamnat la o pedeapsă de 18 luni de închisoare.

Din notele scrise de mână ale președintelui, referitoare la desfășurarea dezbaterilor în fața instanței de apel a lui Rennes la 21 septembrie 2021, reiese că reclamantul a început să țipe după ce a fost informat cu privire la drepturile sale de către președinte, pe care l-a întrerupt în timpul prezentării raportului său și pe care l-a enervat de mai multe ori, înainte de a se adresa președintelui în următoarele cuvinte: După ultima remarcă, președinta l-a scos din sala de judecată și reclamantul a numit-o rasistă de rahat în momentul prezentării elementelor de personalitate, avocatul reclamantului a precizat că era beneficiar al unei alocații pentru adulți cu handicap. La ora 17:30, escorta a informat instanța de apel că reclamantul a fost reportat la casa de judecată din cauza comportamentului său.

Ulterior, avocatul său, care, pe de altă parte, a depus, la începutul instanței, o cerere de trimitere în scopurile de competență psihiatrică ale clientului său, a pledat în special că el nu era în măsură să participe la tribunal. Prin hotărârea din 15 octombrie 2021, Tribunalul de apel nota că reclamantul, care a trebuit să fie recondus în celulă din cauza comportamentului său scandalos, nu era explicat cu privire la fapte și că avocatul său solicita expertiză psihiatrică. Comisia a respins această cerere, precizând că o astfel de măsură putea fi dispusă în caz de îndoială cu privire la discernământul din momentul comisiei pentru faptele reproșate, dar că, în speță, transcrierea interceptărilor telefonice a scos în evidență faptul că reclamantul a ținut atunci cuvinte coerente și structurate.

Pe fond, aceasta l-a relaxat pentru o parte din faptele reproșate și l-a declarat vinovat de transport, detenție și import neautorizat de stupefiante între 23 aprilie 2021 și 14 mai 2021, în stare de recidivă legală (ținând cont de o condamnare anterioară pronunțată în 2019 pentru fapte similare). În memoriul său amplificativ, reclamantul a ridicat un motiv întemeiat, printre altele, pe încălcarea articolului 6 din Convenție, din cauza expulzării sale din sala de judecată și a participării efective la proces. În concluziile sale, avocatul general concluzionează respingerea acestui motiv.

Prin hotărârea din 13 aprilie 2023, Curtea de Casație a statuat că reclamantul susținea că tribunalul de apel a încălcat împreună art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 405 din Codul de procedură penală și a stat după cum urmează rezultă din hotărârea atacată că, în ședința dezbaterilor în fața Tribunalului de apel, la 21 Septembrie 2021, reclamantul a fost expulzat, pentru că a emis o hotărâre, a fost redeschis la locul în care era deținut. Avocatul său a rămas în cuști, în cursul căreia a pledat. La sfârșitul dezbaterilor, președintele a anunțat că cauza a fost pronunțată în mod deliberat și că decizia va fi pronunțată la 15 octombrie 2021. La tribunalul care a avut loc la acea dată, decizia a fost pronunțată, fără ca inculpații să fi fost extrași din închisoare, iar decizia le-a fost notificată, întrucât instana de apel a indicat că aceasta a stat prin hotărâre contradictorie de pronunat.

În această stare, nu se menționează că dispozițiile articolului 405 din Codul de procedură penală au fost ignorate. Într-adevăr, acest text prevede că, în cazul în care pârâtul, chiar și liber, este expulzat din sala de judecată pentru a fi în mod clar ordinea publică, acesta este păstrat de către forța publică la dispoziția instanței și că este redeschis la tribunal în cazul în care hotărârea este pronunțată în prezența sa. Cu toate acestea, întoarcerea inculpatului în sala de judecată cu ocazia pronunțării hotărârii nu este aplicabilă decât în cazul în care hotărârea este pronunțată în aceeași zi a dezbaterilor, și nu în cazul în care cauza este pronunțată în mod deliberat, pentru ca hotărârea să fie pronunțată la o dată ulterioară.

Prin urmare, motivul nu poate fi acceptat. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul consideră că instanțele interne nu i-au respectat dreptul de a participa la procesul său la cerere, încălcând dreptul său la un proces echitabil. În special, acesta susține că președinta Tribunalului nu a căutat, înainte de a fi expulzată, dacă era capabil să deosebească consecințele pe care o persistență în comportamentul său ar putea să-l afecteze, chiar și atunci când a fost sesizată la început în instanță cu privire la o cerere de trimitere în scopuri de competență psihiatrică. Pe de altă parte, el reproșează Curții de Casație că nu și-a respectat obligația de motivare prin respingerea recursului său pe singurul temei al textului articolului 405 din CPP, fără a se pronunța asupra motivului întemeiat pe art. 6 din Convenție.

Acuzația penală împotriva reclamantului a fost examinată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama, pe de o parte, de expulzarea reclamantului din sala de judecată în cursul dezbaterilor (a se vedea, printre altele, Idalovc. Rusia [GC], nr. 5826/03, 22 mai 2012, Margušc. Croația [GC], nr. 4455/10, CEDH 2014 (extrași), și Suslov și Batikyan c. Ucraina , n 566540/14 și 57252/14, 6 octombrie 2022) și, pe de altă parte, motivarea reținută de Curtea de Casație care, în hotărârea sa, nu este pronunțată asupra motivului reclamantului întemeiat pe încălcarea articolului 6 din convenție

Publié le 3 juin 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 30049/23 Max-Junior MASTEY contre la France introduite le 28 juillet 2023 communiquée le 16 mai 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expulsion du requérant de la salle d’audience au cours des débats devant la cour d’appel et, compte tenu de l’impossibilité pour lui d’assister à la suite de l’audience, l’atteinte alléguée à son droit à un procès équitable (article 6 § 1 de la Convention). Le 14 mai 2021, le requérant fut interpellé à l’aéroport d’Orly, à sa descente d’un vol en provenance de Cayenne, et placé en garde à vue dans le cadre d’une enquête diligentée par le parquet de Rennes concernant un trafic de stupéfiants. À la suite d’une crise de démence, il fut transporté vers les urgences d’un hôpital, où un scanner de contrôle révéla qu’il avait ingéré des ovules de cocaïne. La garde à vue se poursuivit en milieu médical, avant d’être levée le 16 mai 2021 en raison de l’avis d’un médecin psychiatre, qui déclara l’état du requérant incompatible avec cette mesure.

Elle reprit le 17 mai 2021, puis, le même jour, le requérant fut présenté au procureur de la République. Par un jugement du 14 juin 2021, le tribunal correctionnel de Rennes déclara le requérant coupable d’importation, transport, détention et usage illicite de stupéfiants, en récidive, entre février et mai 2021. Il le condamna à une peine de dix-huit mois d’emprisonnement. Le requérant interjeta appel. Il ressort des notes manuscrites d’audience, relatives au déroulement des débats devant la cour d’appel de Rennes le 21 septembre 2021, que le requérant se mit à hurler après avoir été avisé de ses droits par la présidente, qu’il l’interrompit durant la présentation de son rapport et qu’il s’énerva à plusieurs reprises, avant de s’adresser à la présidente dans les termes suivants : « je vois une grosse raciste là », puis « on coupe de la viande.

On fait un barbecue. Six saucisses dans ta chatte ». Après cette dernière remarque, la présidente le fit sortir de la salle d’audience et le requérant la traita de « raciste de merde ». Au moment de la présentation des éléments de personnalité, l’avocate du requérant précisa qu’il était bénéficiaire d’une allocation adulte handicapé. À 17 h 30, l’escorte informa la cour d’appel que le requérant avait été reconduit à la maison d’arrêt en raison de son comportement. Par la suite, son avocate, qui avait par ailleurs déposé, en début d’audience, une demande de renvoi aux fins d’expertise psychiatrique de son client, plaida notamment qu’il était incapable de participer à l’audience. Par un arrêt du 15 octobre 2021, la cour d’appel nota que le requérant, ayant dû être reconduit en cellule du fait de son comportement outrageant, ne s’était pas expliqué sur les faits et que son avocate sollicitait une expertise psychiatrique.

Elle rejeta cette demande, précisant qu’une telle mesure pouvait être ordonnée en cas de doute sur le discernement au moment de la commission des faits reprochés, mais qu’en l’espèce la transcription des écoutes téléphoniques faisait ressortir que le requérant avait alors tenu des propos cohérents et structurés. Sur le fond, elle le relaxa pour une partie des faits reprochés et le déclara coupable de transport, détention et importation non autorisés de stupéfiants du 23 avril 2021 au 14 mai 2021, et ce en état de récidive légale (compte tenu d’une précédente condamnation prononcée en 2019 pour des faits similaires). Elle confirma le jugement sur la peine. Le requérant se pourvut en cassation.

Dans son mémoire ampliatif, il souleva notamment un moyen tiré de la violation de l’article 6 de la Convention, en raison de son expulsion de la salle d’audience et de l’impossibilité de participer effectivement à son procès. Dans ses conclusions, l’avocat général conclut au rejet de ce moyen. Par un arrêt du 13 avril 2023, la Cour de cassation releva que le requérant soutenait que la cour d’appel avait « violé ensemble l’article 6 de la Convention européenne des droits de l’homme et 405 du code de procédure pénale » et se prononça comme suit : « Il résulte de l’arrêt attaqué qu’à l’audience des débats devant la cour d’appel, le 21 septembre 2021, le demandeur a été expulsé, pour avoir troublé l’ordre public.

Il a été reconduit à l’établissement pénitentiaire où il était détenu. Son avocat est resté à l’audience, au cours de laquelle il a plaidé. À la fin des débats, le président a annoncé que l’affaire était mise en délibéré et que la décision serait prononcée le 15 octobre 2021. À l’audience qui s’est tenue à cette date, la décision a été prononcée, sans que les prévenus aient été extraits de prison, et la décision leur a été notifiée, la cour d’appel ayant indiqué qu’elle statuait par arrêt contradictoire à signifier. En cet état, il n’apparaît pas que les dispositions de l’article 405 du code de procédure pénale ont été méconnues. En effet, ce texte dispose que, si le prévenu, même libre, est expulsé de la salle d’audience pour avoir troublé l’ordre public, il est gardé par la force publique à la disposition du tribunal, et qu’il est reconduit à l’audience où le jugement est rendu en sa présence.

Cependant, ce retour du prévenu dans la salle d’audience à l’occasion du prononcé du jugement n’est applicable que si la décision est prononcée le jour même des débats, et non si l’affaire est mise en délibéré, pour que le jugement soit rendu à une date ultérieure. Le moyen ne peut, dès lors, être accueilli. » Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant estime que les juridictions internes ont méconnu son droit d’assister à son procès à hauteur d’appel, en violation de son droit à un procès équitable. Il soutient notamment que la présidente de la cour d’appel n’a pas recherché, avant d’ordonner son expulsion, s’il était à même de discerner les conséquences qu’une persistance dans son comportement risquait d’entraîner, et ce alors même qu’elle avait été saisie en début d’audience d’une demande de renvoi aux fins d’expertise psychiatrique.

Par ailleurs, il reproche à la Cour de cassation d’avoir méconnu son obligation de motivation en rejetant son pourvoi sur le seul fondement du texte de l’article 405 du CPP, sans se prononcer sur le moyen tiré de l’article 6 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Le bien-fondé de l’accusation en matière pénale dirigée contre le requérant a-t-il été examiné équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu, d’une part, de l’expulsion du requérant de la salle d’audience au cours des débats (voir, notamment, Idalov c. Russie [GC], n o 5826/03, 22 mai 2012, Marguš c. Croatie [GC], n o 4455/10, CEDH 2014 (extraits), et Suslov et Batikyan c. Ukraine , n os 56540/14 et 57252/14, 6 octobre 2022) et, d’autre part, de la motivation retenue par la Cour de cassation qui, dans son arrêt, ne s’est pas prononcée sur le moyen du requérant tiré de la violation de l’article 6 de la Convention ?