M.R.Z. ET AUTRES c. FRANCE

Publicat pe 3 februarie 2025 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 35096/24 M.R.Z. și altele împotriva Franței, introdusă la 28 noiembrie 2024, comunicată la 17 ianuarie 2025 CEA MAI ÎNTÂMPLARE, se referă la detașarea primului reclamant către Chile, țara sa de origine, și la consecințele pretinse ale acestuia asupra dreptului la viață de familie al tuturor reclamanților și asupra dreptului acestora la un proces echitabil. Reclamanții sunt un resortisant chilian, născut în 1988, primul reclamant, și cei trei copii minori ai săi, proveniți din partea primului reclamant cu un resortisant spaniol. Copiii, de naționalitate spaniolă, s-au născut în 2008 (al doilea și al treilea reclamant), și 2014 (al patrulea reclamant).

Primul reclamant a sosit în Spania la vârsta de 17 ani. În timpul șederii familiei în această țară, s-a făcut o declarație la serviciile sociale spaniole cu o cerere de plasare a frăției. În cursul anului 2016, familia a ajuns în Franța și a fost instituită o măsură de asistență la domiciliu. La 24 mai 2016, primul reclamant a emis în Franța un permis de ședere pentru o perioadă de un an de la un membru de familie al unui resortisant al UE. Acest titlu i-a fost eliberat și a fost reînnoit ultima dată la 17 ianuarie 2019. La 8 martie 2018, copiii cuplului au fost plasați în cadrul unei măsuri de asistență educațională, care, începând cu 17 aprilie 2019, pentru al treilea și al patrulea reclamant, a primit o primire secvențială din partea fiecărui părinte.

A doua reclamantă era atunci în Spania la bunica sa părintească. La 17 octombrie 2019, cel de-al patrulea reclamant a fost plasat în cadrul unei măsuri de asistență educativă în mediul deschis. La 26 aprilie 2021, judecătorul copiilor a pronunțat o măsură de plasament educativ la domiciliu al celui de-al treilea și al patrulea reclamant pentru un an, de la domiciliul mamei, tatăl căruia i s-a acordat dreptul de vizită. La 17 februarie 2022, soția primului reclamant, mama copiilor, a murit din cauza înjunghierii. În aceeași zi, cel de-al patrulea reclamant a fost plasat de judecătorul copiilor în casa copiilor cu caracter social. Plasarea sa într-un loc neutru a fost menținută prin judecăți succesive ale judecătorului copiilor, primul reclamant continuând să beneficieze de un drept de vizită, adesea mediatizat.

11. Plasarea celui de-al treilea reclamant, atunci în Spania, a fost ridicată. Înapoi în Franța, a primit o măsură educativă într-un mediu deschis. 12. Prin hotărârea din 9 octombrie 2023, măsura care viza al treilea reclamant a fost ridicată din cauza unei ordonanțe provizorii pronunțate într-un cadru penal. 13. La 17 noiembrie 2023, cel de-al treilea reclamant a fost plasat de judecătorul copiilor într-un centru de învățământ închis, în cadrul unui control judiciar. 14. La 28 noiembrie 2023, primul reclamant a fost arestat pentru utilizarea banilor falși. 15. A doua zi, în urma audierii sale, a făcut obiectul unei obligații de a părăsi teritoriul francez fără întârziere, însoțită de o interdicție de întoarcere pe teritoriul francez cu o durată de trei ani.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2024 cu privire la vinovăție, Tribunalul pentru copii îl declara pe cel de-al treilea reclamant vinovat de mai mulți șefi de degradări, de utilizare a narcoticelor și de furturi în cadrul unei reuniuni și dispunea împotriva acestuia o măsură judiciară provizorie. 17. La 28 octombrie 2024, primul reclamant a fost plasat în detenție administrativă, iar această măsură a fost prelungită de două ori de către judecătorul pentru libertăți și detenție pentru o perioadă de 26 de zile și 30 de zile.

18. La 22 noiembrie 2024, autoritățile chiliane au emis un permis de liberă trecere consulară pentru a-l îndepărta pe primul reclamant în Chile 19. La 25 noiembrie 2024 și apoi la 26 noiembrie 2024, primul reclamant sesizează de două ori judecătorul cu privire la rejudecarea libertății Tribunalului Administrativ din Toulouse, în temeiul articolului L. 521-2 din Codul de Justiție Administrativă, solicitându-i să suspende efectele la noiembrie 2023, de la același prefect să-și reexamineze situația administrativă și să-și dea liber. 20. Prin două ordonanțe din 25 noiembrie 2024 și 27 noiembrie 2024, judecătorul națiunilor, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în art. L. 522-3 din Codul Justiției Administrative, a respins cererile.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2024, tribunalul pentru copii l-a declarat pe cel de-al treilea reclamant vinovat de detenție, ofertă sau cesiune, transport neautorizat de narcotice și utilizare ilicită a narcoticelor și l-a trimis la următoarea audiere pentru pronunțarea sancțiunii și în așteptare l-a pus sub supraveghere judiciară. În aceeași zi, primul reclamant a formulat un recurs în fața Consiliului de Stat în privința ordonanței judecătorului din 27 noiembrie 2024. 23. Prin decretul din 29 noiembrie 2024, notificat la 5 decembrie 2024, prefectul Lot-et-Garonne l-a numit pe primul reclamant în situație de ședere pe o perioadă de 45 de ani. Zilele, în special obligația de a se prezenta de trei ori pe săptămână la secția de poliție dlgen.

24. printr-o hotărâre din 19 decembrie 2024, a fost anulată arestul la reședință. 25. Printr-o hotărâre din 16 decembrie 2024, judecătorul copiilor Tribunalului Judiciar din Agén menține pentru o perioadă de trei ani măsura de plasare referitoare la cel de-al patrulea reclamant și afirmă că tatăl va beneficia de un drept de vizită mediatizat a minima de două ori pe lună, cu o posibilă evoluție asupra unui drept de vizită semimediatizat conform modalităților care urmează să fie stabilite cu serviciul de pază. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamanții susțin că la distanță de primul reclamant ar împiedica participarea la procesul penal legat de uciderea soției și a mamei copiilor, în calitate de parte civilă, în numele său și al copiilor minori, privându-i astfel de dreptul la un proces echitabil.

Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții susțin că distanța dintre primul reclamant și primul reclamant ar aduce atingere în mod excesiv dreptului lor la respectarea vieții de familie.

Măsurile luate la 29 noiembrie 2023 de prefectul Lot-și-Garonne și care vizează primul reclamant sunt susceptibile de a nu cunoaște dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul articolului 6 1 din convenție, coroborat cu art. 8, ca parte a participării lor în calitate de părți civile la procesul de asediu privind uciderea soției și a mamei lor Aceleași măsuri de eschivare și de returnare pe teritoriul francez aduc atingere dreptului tatălui și al copiilor săi de a-și respecta viața de familie, în sensul art. 8 alin. (1) din Convenție În cazul în care interesul superior al copiilor a fost suficient luat în considerare în cadrul acestor măsuri În ipoteza în care respectarea vieții de familie a reclamanților ar fi recunoscută, intervenția în exercitarea acestui drept era prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 § Anexă Lista reclamanților 1. M.RZ.

2. M.C.R.P. 3. M.R.P. 4. A.R.P.

Publié le 3 février 2025

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 35096/24 M.R.Z. et autres contre la France introduite le 28 novembre 2024 communiquée le 17 janvier 2025

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’éloignement du premier requérant vers le Chili, son pays d’origine, et ses conséquences alléguées sur le droit à la vie familiale de l’ensemble des requérants et sur leur droit à un procès équitable.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Les mesures d’éloignement et d’interdiction de retour sur le territoire français pour une durée de trois ans, prises le 29 novembre 2023 par le préfet du Lot-et-Garonne et visant le premier requérant, sont-elles susceptibles d’emporter méconnaissance du droit des requérants à un procès équitable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention, combiné à l’article 8, dans le cadre de leur participation en qualité de parties civiles au procès d’assises relatif au meurtre de leur épouse et mère ? 2. Ces mêmes mesures d’éloignement et d’interdiction de retour sur le territoire français portent-elles atteinte au droit du père et de ses enfants au respect de leur vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? L’intérêt supérieur des enfants a-t-il suffisamment été pris en compte dans l’édiction de ces mesures ? 3. Dans l’hypothèse où l’atteinte au respect de la vie familiale des requérants serait reconnue, l’ingérence dans l’exercice de ce droit était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 8 § 2 ? ANNEXE Liste des requérants 1. M.RZ.

2. M.C.R.P. 3. M.R.P. 4. A.R.P.