AFFAIRE A.K. c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Non-violation de l'article 3 - Interdiction de la torture (Article 3 - Expulsion) (Conditionnel) (Guinée)
AFFAIRE A.K. c. FRANCE (CtEDO, 2024)
CINCEA SECȚIUNEA A.K. c. FRANȚA (solicitarea nr. 46033/21) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 aprilie 2024 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza A.K. c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-un comitet compus din Stephanie Morou-Vikström, președinta Lado Chanturia, Mattias Guyomar, judecători și Sophie Piquet; grefiere adjunctă de secțiune f.f. cererea (nr. 46033/21) împotriva Republicii Franceze și din care un resortisant guinean, domnul A.K. ( decizia de a aduce petiția la cunoștința guvernului francez, reprezentat de agentul său, dl Colas, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Interne și al Afacerilor Externe, decizia de a nu dezvălui identitatea reclamantului, decizia de a trata în mod prioritar cererea (art. 41 din Regulamentul de procedură al Curții) măsura provizorie indicată guvernului pârât în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, observațiile părților, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 martie 2024, hotărârea a fost adoptată la această dată. Cererea, care rezultă dintr-o aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, se referă la procedura de înălțare forțată a reclamantului, resortisant al guineei și care suferă de o boală mintală, în Republica Guineea. Reclamantul prezintă un risc de încălcare a articolului 3 din Convenție în cazul executării măsurii de deviere către Republica Guineea în cazul în care riscă să fie supus unor tratamente inumane și degradante și să fie expus la o moarte prematură din cauza tratamentului medicamentat și a îngrijirii de care are nevoie. Reclamantul, care a intrat în Franța la sfârșitul anului 2019, a fost internat de mai multe ori în spital pentru psihoze cronice, iar în 2020 a fost raportat de mai multe ori pentru fapte de detenție neautorizată a stupefiantelor și a violenței agravate, iar în februarie 2020, a încercat să se sinucidă și apoi a fost spitalizat în cadrul unei măsuri de îngrijire psihiatrică. La 7 decembrie 2020, a fost emis un decret privind obligația de a părăsi teritoriul acestuia. La 8 decembrie 2020, acesta a fost condamnat de Tribunalul Penal din Paris la 12 luni de închisoare pentru utilizarea, deținerea și achiziționarea neautorizată de narcotice, recidivante. În timpul detenției sale, reclamantul a încercat să își pună capăt zilelor prin spânzurare și defenestare. La 1 iulie 2021, un nou decret privind obligația de a părăsi teritoriul francez fără întârziere de plecare voluntară, însoțit de o interdicție de returnare și de stabilirea ca țară de destinație a țării sale de origine sau a oricărei țări în care ar fi legal eligibil a fost emis împotriva sa. (10) La 24 august 2021, reclamantul a fost eliberat și, printr-un decret notificat în aceeași zi, a fost plasat într-un centru de detenție administrativă în scopul executării contractului din 1 iulie 2021. La 26 august 2021, judecătorul pentru libertăți și detenție al Tribunalului Judiciar din Meiux, sesizat în comun de solicitant cu o cerere de anulare a detenției din închisoare și de către prefectul unei cereri de prelungire a detenției, a respins cererea reclamantului, a dispus prelungirea detenției acestuia și a solicitat administrației să procedeze la examinarea compatibilității stării de sănătate a reclamantului cu reținerea în detenție și cu detenția acestuia de către un medic al Oficiului francez de imigrare și integrare (denumit în continuare: La 27 august 2021, reclamantul a depus o cerere de azil care a fost respinsă la 2 septembrie 2021 printr-o decizie a Oficiului francez de protecție a refugiaților și apatrizilor, devenită definitivă. 13. La 2 septembrie 2021, medicul de la mail a emis un aviz conform căruia, pe de o parte, lipsa îngrijirii medicale a reclamantului ar putea avea consecințe extrem de grave asupra stării sale de sănătate și, pe de altă parte, tratamentul adecvat ar fi disponibil în Guineea. 14. La 8 septembrie 2021, Tribunalul Administrativ din Melun a respins acțiunea introdusă la 27 august 2021 de către recurentul care intenționa să anuleze măsura în cauză la 1 iulie 2021. 15. La 21 septembrie 2021, Curtea a decis să informeze guvernul, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, să nu depărteze reclamantul în Guineea până la 27 septembrie 2021 și să solicite părților să furnizeze informații. 16. La 27 septembrie 2021, în lumina informațiilor furnizate de părți, Curtea a decis să prelungească măsura provizorie pe durata procedurii în fața acesteia. 17. Prin intermediul unui decret din 4 octombrie 2021, ținând seama de măsura provizorie indicată de Curte, prefectul de la La 3 noiembrie 2021, în urma unei plângeri depuse împotriva sa de colegul său de cameră, reclamantul a fost arestat pentru acte de violență voluntară cu utilizare sau amenințare cu o armă, fără incapacitate, care au avut loc la 29 octombrie 2021.19. În acest context, el a solicitat să se facă obiectul unui examen medical la sfârșitul căruia a fost încheiat cu compatibilitatea cu starea sa de sănătate a custodiei, sub rezerva unui aviz psihiatric emis de un medic spitalicesc din unitatea psihiatrică a centrului spitalicesc sud Francilian și în conformitate cu care starea psihică actuală a lui M. nu prezintă un caracter de pericol psihiatric pentru alții; riscul sinuciderii este evaluat la o valoare redusă în această zi mai puțin 20. La 4 noiembrie 2021, arestarea reclamantului a fost ridicată. 21. Prin arestarea din 26 aprilie 2023, reclamantul a fost arestat la domiciliu pentru o perioadă de șase luni 22. La 26 iunie 2023, recurentul a fost condamnat de tribunalul corecțional al tribunalului din Evry-Courones la o pedeapsă de 30 de luni de detenție pentru violență agravată de două circumstanțe, urmată de o incapacitate mai mare de opt zile. 23. Reclamantul a fost, de atunci și până în prezent, încarcerat la casa de detenție a Fleuriy-Merogis. EVALUARE A CURȚII PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 3 DIN CONVENȚIE 24. Reclamantul susține că o îndepărtare în Republica Guineea, în cazul în care, în opinia sa, ar avea acces la tratamentul medicamentos impus de boala sa mentală și ar beneficia de o monitorizare psihiatrică, l-ar supune unor tratamente contrare articolului 3 din convenție, conform căruia Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. Guvernul excită, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, de la la ........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Curtea reamintește, pe de o parte, că logica care stă la baza regulii de epuizare a căilor de atac interne este aceea de a oferi autorităților naționale și, în primul rând, instanțelor posibilitatea de a preveni sau de a corecta încălcările aduse convenției și, pe de altă parte, de a aplica regula epuizării acțiunilor interne cu o anumită flexibilitate și fără formalism excesiv (a se vedea Gherghina c. România (dec.) [GC], n 42219/07, § 84-89, 7 iulie 2015). În aceste condiții, Comisia consideră, în speță, că stigmatizarea pretinsă de solicitant face obiectul unor tratamente degradante pe care persoanele care suferă de o boală psihică le pot prezenta în Republica Guineea. Aceasta deduce din aceasta că aceste afirmații nu constituie un nou motiv, ci trebuie privite ca un argument de fapt în sprijinul motivului invocat în fața instanțelor interne în temeiul articolului 3 din convenție. 27. În consecință, Curtea respinge excepția invocată de guvern. 28. Pe de altă parte, Curtea arată că, în cazul în care reclamantul este în prezent deținut, data eliberării nu este inclusă în dosar. 29. Constatând, prin urmare, că acest at nu este în mod vădit nefondat sau inadmisibil pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea îl declară admisibil. Pe fond 30. Principiile generale privind latura exterioară a străinilor bolnavi au fost rezumate în hotărârea Paposhvili c. Belgia ([GC], n 41738/10, § 172-193, 13 decembrie 2016) și reafirmate în hotărârea Savran c. Danemarca ([GC], n 57767/15, § 121-139, 7 decembrie 2021), care confirmă aplicarea acestora la bolile mintale. 31. În special, Curtea amintește că pot ridica o problemă în ceea ce privește art. 3 cazurile în care o persoană este grav bolnavă în care există motive serioase de a crede că această persoană, deși nu are un risc iminent de a muri, s-ar confrunta, din cauza lipsei unor tratamente adecvate în țara de destinație sau a lipsei de acces la acestea, cu un risc real de a fi expusă unui declin grav, rapid și ireversibil al stării sale de sănătate care duce la suferințe intense sau la o reducere semnificativă a speranței sale de viață. Curtea precizează că aceste cazuri corespund unui prag ridicat pentru punerea în aplicare a articolului 3 din Convenție în cauzele referitoare la detenția străinilor grav bolnavi (Paposhvili, citată anterior, § 183, Savran, citată anterior, § 130). 32. În această privință, Curtea subliniază că este de competența reclamanților să prezinte elemente care ar putea demonstra că sunt motive serioase să creadă că, în cazul în care măsura în cauză ar fi pusă în aplicare, acestea ar fi expuse unui risc real de a fi supuse unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție (Paposhvili, citată anterior, punctul 186). 33. Curtea amintește, de asemenea, că parametrul de referință, în special în ceea ce privește noțiunea de disponibilitate a unei îngrijiri medicale, nu este nivelul de îngrijire existent în statul de trimitere; nu se ia în considerare, într-adevăr, dacă îngrijirea în statul de destinație va fi echivalentă sau inferioară celor pe care le oferă sistemul de sănătate al statului de trimitere (Savran menționat anterior, §131). 34. În ceea ce privește sistemul francez, Curtea constată că legea din 7 martie 2016 care a reformat codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil (denumită în continuare "CESEDA") (a) a încredințat competenței exclusive de a emite avize medicale care să aprecieze starea de sănătate a străinilor bolnavi, în care să se pronunțe cu privire la eliberarea unui permis de ședere temporară în această calitate sau cu privire la locul unde se află, împotriva lor, o obligație de a părăsi teritoriul francez. 35. La articolul L. 611-3 din CESEDA, aplicabil la data faptelor în litigiu, se prevedea că nu poate face obiectul unei OQTF: În cazul în care starea sa de sănătate necesită asistență medicală, a cărei deficiență ar putea avea consecințe de o gravitate excepțională și dacă, având în vedere oferta de îngrijire și caracteristicile sistemului de sănătate al țării de trimitere, nu ar putea beneficia efectiv de un tratament adecvat, La articolul R. 5611-1 din CESEDA, aplicabil la momentul respectiv, s-a precizat că: "Pentru a constata starea de sănătate a străinului menționat la articolul L 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană." 611-3, autoritatea administrativă ia în considerare un aviz emis de un colegiu de medici cu competență națională al Oficiului francez pentru imigrație și integrare./Cu toate acestea, în cazul în care străinul este rezident în scopul executării hotărârii de obligație de a părăsi teritoriul francez sau plasat sau menținut în detenție administrativă în conformitate cu titlul IV din Cartea VII, avizul este emis de un medic din oficiu și transmis fără întârziere persoanei competente din punct de vedere teritorial La articolul R. 611-2 din același cod, aplicabil la momentul respectiv, se preciza că Informații disponibile privind posibilitățile de a beneficia efectiv de un tratament adecvat în țara de origine a laiului./Cu toate acestea, în cazul în care străinul este plasat sau menținut în detenție administrativă, certificatul prevăzut la 1 se stabilește de către un medic care se ocupă de locul de retenție în conformitate cu art. R. 744-14. În acest sens, Curtea arată că Apărătorul Drepturilor a recunoscut, în raportul său intitulat "Păsări bolnave străine": drepturi fragilizate, protecii care trebuie consolidate și publicate la 10 mai 2019, importana și domeniul de aplicare al consultaiilor medicale ale l examinarea disponibilității tratamentului în țara de origine este de competența exclusivă a medicilor de la mai multe limbi, care dispun, spre deosebire de medicii unităților medicale din centrele de detenție administrativă, de instrumente destinate să se pronunțe cu privire la acest din urmă punct și prin solicitarea, pe de altă parte, că: legea să fie modificată pentru a prevedea în mod expres că, cu excepția cazului în care se iau în considerare ordinea publică, avizele favorabile emise de colegiul medicilor de la În speță, reclamantul susține, pe de o parte, că asistența medicală necesară pentru tratarea patologiei sale nu este disponibilă în Republica Guineea și, pe de altă parte, că o încetare a asistenței medicale ar duce la un declin grav, rapid și ireversibil al stării sale de sănătate sau la o reducere semnificativă a speranței sale de viață. Acesta prezintă, în acest sens, un aviz medical emis la 6 septembrie 2021 de către Comitetul pentru sănătatea exilaților (denumit în continuare Merogis din martie 2021 la sfârșitul detenției sale, un certificat medical întocmit la 3 noiembrie 2021 de către centrul spitalicesc sud Francilian în cadrul custodiei reclamantului, o hotărâre a Tribunalului administrativ din Bordeaux din 15 iunie 2021, care a considerat că accesul efectiv la asistență medicală mentală nu era garantat în Guineea, precum și diferite rapoarte și studii care subliniază caracterul insuficient al ofertei de asistență medicală mentală din Republica Guineea. 38. Curtea arată, în primul rând, că rapoartele și studiile prezentate de solicitant, în cazul în care există, pentru a recunoaște că sistemul de sănătate guineană este în general defectuos și că îngrijirea sănătății mintale este limitată la acesta, nu evocă în mod precis patologia de care suferă reclamantul. Curtea ia notă de faptul că aceste documente subliniază faptul că ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În al doilea rând, Curtea arată că certificatul medical întocmit la 6 septembrie 2021 de COMEDE prezintă sistemul de sănătate guinean prin menținerea unei abordări generale fără a se pronunța cu privire la disponibilitatea tratamentului cerut de patologia de care suferă reclamantul. Celelalte documente medicale prezentate de solicitant prezintă istoricul său medical, psihiatric în domeniul dependenței și o sinteză medicală a șederii sale în penitenciare, dar nu se pronunță mai mult cu privire la disponibilitatea tratamentului său în Republica Guineea. În timp ce unele dintre ele menționează consecințele directe ale întreruperii îngrijirii medicale asupra stării de sănătate a reclamantului, ele nu subliniază nici caracterul ireversibil al acestora, nici reducerea semnificativă a speranței sale de viață. În această privință, Curtea constată că, în cazul în care, în trecut, reclamantul a prezentat un comportament autoagresiv și în cazul în care avizul medical al COMEDE afirmă, pe baza unui singur raport întocmit de spitalizare și fără să se bazeze pe surse documentare verificabile, că lipsa unui tratament este susceptibilă de a avea ca rezultat o scădere semnificativă a speranței sale de viață, rezultă din examinarea psihiatrică efectuată ulterior de un medic spitalicesc din unitatea psihiatrică a centrului spitalicesc sud-Francilian, la 3 noiembrie 2021, că starea psihică actuală a reclamantului nu prezintă un caracter de pericol psihiatric pentru alții și că riscul suicidar este evaluat ca fiind scăzut. 40. Curtea arată că, la rândul său, guvernul face trimitere la avizul medical emis la 2 septembrie 2021 de către medicul din l Acest aviz, emis la sfârșitul procedurii instituționalizate și încredințate Comisiei în temeiul Legii din 7 martie 2016, pentru a asigura fiabilitatea și imparțialitatea consultanței medicale, ceea ce constituie, în opinia Curții, o garanție obiectivă de serioasă și de calitate, concluzionează că starea de sănătate a reclamantului necesită o îngrijire medicală a cărei defectare ar putea duce la consecințe extrem de grave, dar că, având în vedere oferta de îngrijire medicală și caracteristicile sistemului de sănătate al Republicii Guineea, acesta ar putea beneficia efectiv de un tratament adecvat și că starea sa de sănătate i-ar putea permite să călătorească fără riscuri către această țară. 41. Curtea arată, de asemenea, că documentele prezentate de guvern în fața sa consolidează această apreciere și tind să demonstreze disponibilitatea în Republica Guineea a tratamentului medical impus de patologia reclamantului. Aceasta este, pe de o parte, fișele de țară pentru Republica Guineea (BMA-13896 din 13 august 2020 și AVA-15131 din 16 Septembrie 2021), așa-numitele fișe MedCOI (Medical country of orinin information), elaborate sub egida Agenției pentru Azil a Uniunii Europene și a listei medicamentelor esențiale din Republica Guineea întocmită în 2012 de Ministerul Sănătății din Republica Guineea, care includ, în special, molecule identice sau substituibile celor prescrise în prezent reclamantului, precum și un e-mail din 7 ianuarie 2021 al medicului șef al ambasadei Franței din Conakry, declarând că Guineea dispune de arsenalul terapeutic adecvat pentru abordarea tulburărilor psihotice de tip schizofrenic. 42. În consecință, Curtea consideră că reclamantul nu a adus elementele de natură să infirme aprecierea reținută de medicii de la declin grav, rapid și ireversibil al stării sale de sănătate, care duce la suferințe intense sau la o reducere semnificativă a speranței sale de viață. Aceasta deduce că pragul de gravitate necesar pentru ca art. 3 din convenție să fie aplicabil nu este atins. 43. Dintre toate considerațiile de mai sus, Curtea concluzionează că punerea în aplicare a măsurii de culpă luate împotriva reclamantului nu mai aduce atingere, în circumstanțele din speță, încălcării articolului 3 din Convenție. 44. Curtea consideră că măsura provizorie indicată anterior în prezenta hotărâre nu mai trebuie să fie. Prin aceste motive, Curtea, la L Stephanie Morou-Vikström Grefier adjunct f.f. președinte