SECȚIUNEA 1 Cerere n 32884/09 Despina VASILIADOU împotriva Greciei introdusă la 25 mai 2009 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, dl Despina Vasiliadou, este un resortisant grec, născut în 1965 și rezident în Salonic. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Kyriakou, avocată la Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 ianuarie 1991, recurenta sesizează Comisia cu privire la exproprierile departamentului Khalchidic care solicită cesiunea unui teren în districtul Neon Flogiton, unde avea intenția de a se instala permanent pentru a face l orticultură. La 2 aprilie 1997, Comisia a respins cererea recurentei pe motiv că aceasta nu locuia în districtul Neon Flogiton, ci în Salonic. La 8 august 1997, recurenta a formulat o obiecție împotriva deciziei pe care Comisia a respins-o la 1 septembrie 1997. La 2 februarie 1998, recurenta sesizează Tribunalul Administrativ din Salonic cu privire la o acțiune împotriva deciziilor Comisiei de expropriere. La 20 decembrie 2000, instanța administrativă a demisionat reclamanta. La 4 iulie 2001, aceasta a introdus o acțiune împotriva acestei hotărâri. 800/2004 din 12 ianuarie 2004, instanța administrativă din Salonic a anulat decizia Comisiei din 1 ianuarie 2004 Septembrie 1997 și a retrimis cauza la aceasta. Instanța administrativă a statuat că reclamanta, în pofida faptului că locuia la Salonic, respecta criteriile legii relevante pentru ca cererea sa să poată fi examinată în același timp cu cele ale altor persoane considerate a avea drept. La 14 ianuarie 2008, întrucât Comisia de Exproprieri nu a examinat încă cauza sa, reclamanta a adresat o scrisoare de protest prin executor. La 8 decembrie 2008, Comisia de exproprieri n 23/2010, Comitetul celor trei judecători a constatat refuzul nejustificat timp de cinci ani al Comisiei de a se conforma hotărârii Tribunalului nr. 800/2004 a Tribunalului Administrativ. Această decizie a fost notificată Comisiei de exproprieri la 18 mai 2010. Comisia a examinat cererea recurentei din 29 ianuarie 1991 și a considerat-o drept de drept al terenului. Printr-o decizie din 20 octombrie 2010, Comisia de exproprieri a decis să cedeze terenul recurentei împotriva retribuirii unei sume de 40 100 de euro. La 24 februarie 2011, Comitetul de trei judecători a examinat recursul recurentei introdus la 8 decembrie 2008 printr-o decizie din 3 martie 2011, comitetul a constatat că administrația sa a fost conformă cu actele menționate anterior în hotărârea nr. 800/2004, ca urmare a adoptării procesului-verbal nr. 23/2010 al comitetului. Dreptul și practica internă relevante la art. 95 alineatul (5) din Constituție prevede că administrația are obligația de a se conforma hotărârilor judecătorești. Încălcarea acestei obligații implică răspunderea oricărui organism vinovat, astfel cum este prevăzut de lege la 14 noiembrie 2002, Legea nr. 3068/2002 privind executarea hotărârilor judecătorești de către administrație a intrat în vigoare (Jurnalul Oficial nr. 274/2002). Această lege prevede, printre altele, că administrația are obligația de a se conforma fără întârziere hotărârilor judecătorești și de a lua toate măsurile necesare pentru executarea hotărârilor menționate (art. 1). Legea aplicabilă în momentul faptelor prevedea crearea de comitete de trei membri constituiți în cadrul înalților instanțe Elene (Curtea Supremă Specială, Curtea de Casație, Consiliul de Stat și Curtea de Conturi), însărcinați cu controlul bunei execuții prin administrarea hotărârilor instanțelor lor respective într-un termen care nu putea depăși trei luni (în mod excepțional, acest termen putea fi prelungit o singură dată). Printre altele, comitetele puteau desemna un magistrat pentru a asista administrația, propunându-i, printre altele, măsurile corespunzătoare pentru a se conforma unei hotărâri. Dacă administrația naională nu ar fi pronunțat o hotărâre în termenul stabilit de Consiliu, i s-ar impune sancțiuni, sancțiuni care ar fi putut fi reînnoite atât timp cât nu ar fi respectat (art. 3). De asemenea, s-au putut lua măsuri disciplinare împotriva funcționarilor administrației la originea neexecutării (art. 5). Dispozițiile Legii 3068/2002 privind hotărârile pronunțate după intrarea sa în vigoare (art. 6). Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de refuzul administrației de a executa executarea hotărârii judecătorești în recurs administrativ care anulează o decizie a acesteia. Întârzierile făcute de Comisie în ceea ce privește respectarea hotărârii judecătorești administrative din Salonic și de a se pronunța din nou în cazul recurentei, ca urmare a anulării deciziei sale din 1 septembrie 1997 de refuzare a cedării terenului, au dus la încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție ? Cum explică termenul pe care l-a necesitat comitetului a trei judecători ai Consiliului de Stat pentru a se pronunța asupra acțiunii recurentei
Requête n
o
32884/09
Despina VASILIADOU contre la Grèce
introduite le 25 mai 2009
La requérante, M
me
Despina Vasiliadou, est une ressortissante grecque, née en 1965 et résidant à Thessalonique. Elle est représentée devant la Cour par M
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
Le 29 janvier 1991, la requérante saisit la Commission d’expropriations du département de Khalchidique sollicitant la cession d’un terrain au quartier Neon Flogiton, où elle avait l’intention de s’installer de manière permanente pour faire de l’horticulture.
Le 2 avril 1997, cette Commission rejeta la demande de la requérante au motif que celle-ci n’habitait pas le quartier de Neon Flogiton mais à Thessalonique.
Le 8 août 1997, la requérante formula une objection contre cette décision que la Commission rejeta le 1
er
septembre 1997.
Le 2 février 1998, la requérante saisit le tribunal administratif de Thessalonique d’un recours contre les décisions de la Commission d’expropriations.
Le 20 décembre 2000, le tribunal administratif débouta la requérante.
Le 4 juillet 2001, celle-ci interjeta appel contre ce jugement.
Par un arrêt n
o
800/2004 du 12 janvier 2004, la cour d’appel administrative de Thessalonique annula la décision de la Commission d’expropriations du 1
er
septembre 1997 et renvoya l’affaire à celle-ci. La cour d’appel administrative jugea que la requérante, en dépit du fait qu’elle habitait à Thessalonique, répondait aux critères de la loi pertinente pour que sa demande puisse être examinée en même temps que celles des autres personnes considérées comme ayants droit.
Le 14 janvier 2008, comme la Commission d’expropriations n’avait pas encore examiné son affaire, la requérante lui adressa par huissier une lettre de protestation.
Le 8 décembre 2008, la Commission d’expropriations n’ayant toujours pas exécuté l’arrêt de la cour d’appel, la requérante saisit le comité de trois juges du Conseil d’Etat.
Par un procès-verbal n
o
23/2010, le comité de trois juges constata le refus injustifié pendant cinq ans de la Commission d’expropriations de se conformer à l’arrêt n
o
800/2004 de la cour d’appel administrative. Cette décision fut notifiée à la Commission d’expropriations le 18 mai 2010. Celle-ci procéda au réexamen de la demande de la requérante du 29 janvier 1991 et la considéra comme ayant-droit du terrain.
Par une décision du 20 octobre 2010, la Commission d’expropriations décida de céder le terrain à la requérante contre le versement d’une somme de 40
100 euros.
Le 24 février 2011, le comité de trois juges examina le recours de la requérante introduit le 8 décembre 2008. Par une décision du 3 mars 2011, le comité constata que l’administration s’était conformée par les actes précités à l’arrêt n
o
800/2004, suite à l’adoption du procès-verbal n
o
23/2010 du comité.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
L’article 95 § 5 de la Constitution dispose
:
«
L’administration est tenue de se conformer aux arrêts de justice. La violation de cette obligation engage la responsabilité de tout organe coupable, ainsi qu’il est prescrit par la loi
».
Le 14 novembre 2002, la loi n
o
3068/
2002
sur l’exécution des arrêts de justice par l’administration
entra en vigueur (Journal officiel n
o
274/2002). Cette loi prévoit entre autres que l’administration a l’obligation de se conformer sans retard aux arrêts de justice et de prendre toutes les mesures nécessaires pour exécuter lesdits arrêts (article 1). La loi applicable au moment des faits prévoyait la création de comités de trois membres constitués au sein des hautes juridictions helléniques (Cour Suprême Spéciale, Cour de Cassation, Conseil d’Etat et Cour des comptes), chargés de contrôler la bonne exécution par l’administration des arrêts de leurs juridictions respectives dans un délai qui ne pouvait pas dépasser trois mois (à titre exceptionnel, ce délai pouvait être prorogé une seule fois). Les comités pouvaient notamment désigner un magistrat pour assister l’administration en lui proposant entre autres les mesures appropriées pour se conformer à un arrêt. Si l’administration n’exécutait pas un arrêt dans le délai fixé par le conseil, des pénalités lui étaient imposées, pénalités qui pouvaient être renouvelées tant qu’elle ne s’y conformait pas (article 3). Des mesures disciplinaires pouvaient également être prises contre les agents de l’administration à l’origine du défaut d’exécution (article 5). Les dispositions de la loi
n
o
3068/
2002 s’appliquaient aux arrêts rendus après son entrée en vigueur (article 6).
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint du refus de l’administration d’exécuter l’arrêt de la cour d’appel administrative annulant une décision de celle-ci.
Le retard pris par la Commission d’expropriations pour se conformer à l’arrêt de la cour d’appel administrative de Thessalonique et de statuer à nouveau dans le cas de la requérante, suite à l’annulation de sa décision du 1
er
septembre 1997 refusant la cession du terrain, a-t-il emporté violation de l’article 6 § 1 de la Convention
? Comment s’explique le délai qu’il a fallu au comité de trois juges du Conseil d’Etat pour statuer sur le recours de la requérante
?