ANASTASIADIS c. GRÈCE

SECȚIUNEA I Cererea nr. 51391/09 Ioannis ANASTASIADIS împotriva Greciei introdusă la 3 septembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ioannis Anastasiadis, este un resortisant grec născut în 1964 și rezident în Salonic. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Choromidis și G. Gesoulis, avocați în baroul din Salonic. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. În 1993, în virtutea unui act notarial, mama reclamantului, V.A., i-a transmis fără păr proprietatea asupra unui teren de o suprafață de 1 950 m, situat în orașul Nigrita (Grecia Nordică). În 1998, în urma decesului mamei sale, reclamantul a devenit proprietarul acestui teren. Din 1940, acest teren a fost desemnat în planul de aliniere al orașului Nigrita ca fiind "spațiul verde." La data de 28 septembrie 2006, reclamantul sesizase instanța de apel din Salonic cu privire la o cerere de revocare a sarcinii impuse pe teritoriul său.

În mod alternativ, el a invitat instanța respectivă să stabilească prețul unitar al despăgubirii ca urmare a exproprierii proprietății sale și a solicitat despăgubiri pentru pierderea utilizării sale pentru o perioadă mai mare de 60 de ani și pentru prejudiciul moral suferit. La 17 octombrie 2007, Curtea de Apel din Salonic a respins această cerere ca neîntemeiată, în special că articolele 17 din Constituție și 1 din Protocolul nr. 1 prevăd, în principiu, ca consecințele negative ale exproprierii să fie evaluate în cadrul unei proceduri judiciare unice. În al doilea rând, instanța de judecată se declară incompetentă în examinarea cererii de revocare a dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, precum și a cererii referitoare la despăgubirile pentru orice tip de daune suferite ca urmare a actelor sau omisiunilor ilegale ale autorităților administrative în cadrul procedurii de expropriere în cauză.

Instanța de apel a considerat că întrebările menționate anterior au fost de competența instanțelor administrative. În plus, instanța respectivă a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de stabilire a prețului unitar pentru exproprierea terenului său, deoarece actul de desemnare a terenului expropriat și de repartizare proporțională a terenului datorat proprietarului nu a fost adoptat anterior de către administrație (hotărârea nr. 2306/2007). La 18 ianuarie 2008, reclamantul s-a ocupat de casare. La 4 martie 2009, Curtea de Casație a confirmat Hotărârea nr 2306/2007 a Tribunalului din Salonic (hotărârea nr. 528/2009). Aceasta poate fi stabilită chiar și în mod provizoriu pe cale judiciară, după audierea sau citarea unui land care are drept, pe care instanța, la discreția sa, o poate obliga, în vederea încasarii dreptului de proprietate, să furnizeze o sumă corespunzătoare acesteia, în conformitate cu normele prevăzute de lege.

Legea poate prevedea o jurisdicție unică, prin derogare de la art. 94, pentru toate litigiile și cauzele legate de dreptul de proprietate, precum și pentru organizarea prioritară a proceselor relative. Aceeași lege poate reglementa modul în care se continuă procesele în curs. (...) GRIFS invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de ridicare a sarcinii impuse pe teren și, alternativ, de alocare a unei despăgubiri pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a blocării sale și a pierderii de utilizare pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de absența dreptului intern de a acționa efectiv prin intermediul căruia și-ar fi putut exprima vinovăția de necunoaștere a articolului 1 din Protocolul nr. Respingerea cererii reclamantului la tribunalul din Salonic, prin care acesta a invitat să se pronunțe atât cu privire la chestiunea revocării sarcinii impuse pe teritoriul său, cât și pe cea referitoare la despăgubirea sa, a respectat art. 1 din Protocolul nr? Ar fi trebuit ca ordinea juridică internă să prevadă o procedură judiciară unică care să permită: o evaluare globală a consecințelor de la: expropriere mai mare decât terenul reclamantului, inclusiv aspectele legate de blocarea terenului în cauză (a se vedea Azas c. Grecia, nr. 50824/99, § 48, 19 septembrie 2002) A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 1 din Protocolul nr.

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 51391/09 Ioannis ANASTASIADIS contre la Grèce introduite le 3 septembre 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Ioannis Anastasiadis, est un ressortissant grec né en 1964 et résidant à Thessalonique. Il est représenté devant la Cour par M es K. Choromidis et G. Gesoulis, avocats au barreau de Thessalonique. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. En 1993, en vertu d’un acte notarié, la mère du requérant, V.A., lui transmit la nue propriété d’un terrain d’une superficie de 1 950 m 2 , sis dans la ville de Nigrita (Grèce septentrionale). En 1998, suite au décès de sa mère, le requérant devint propriétaire de ce terrain. Depuis 1940, ce terrain avait été désigné dans le plan d’alignement de la ville de Nigrita comme « espace vert ». L’administration n’avait entrepris aucune démarche pour conclure l’expropriation et allouer aux intéressés l’indemnité due.

Le 28 septembre 2006, le requérant saisit la cour d’appel de Thessalonique d’une demande de révocation de la charge imposée sur son terrain. Alternativement, il invita ladite juridiction à fixer le prix unitaire d’indemnisation en raison de l’expropriation de sa propriété. Il sollicita aussi son dédommagement pour la perte de son usage pour une période excédant les soixante ans et le dommage moral subi. Le 17 octobre 2007, la cour d’appel de Thessalonique, rejeta cette demande comme infondée. En particulier, elle admit que les articles 17 de la Constitution et 1 du Protocole n o 1 imposent en principe que les conséquences négatives d’une expropriation soient évaluées au cours d’une procédure judicaire unique.

Ensuite, la cour d’appel se déclara incompétente pour examiner la demande de révocation de l’expropriation du terrain litigieux ainsi que celle relative à l’indemnisation de l’intéressé pour toute sorte de dommage subi en raison des actes ou omissions illégales des autorités administratives dans le cadre de la procédure d’expropriation en cause. La cour d’appel considéra que les questions précitées relevèrent de la compétence des juridictions administratives. En outre, ladite juridiction rejeta comme infondée la demande du requérant de fixation du prix unitaire pour l’expropriation de son terrain, du fait que l’acte de désignation du terrain exproprié et de répartition proportionnelle de l’indemnisation due au propriétaire n’avait pas précédemment été adopté par l’administration (arrêt n o 2306/2007).

Le 18 janvier 2008, le requérant se pourvut en cassation. Le 4 mars 2009, la Cour de cassation confirma l’arrêt n o 2306/2007 de la cour d’appel de Thessalonique (arrêt n o 528/2009). B. Le droit interne pertinent La partie pertinente de l’article 17 de la Constitution grecque prévoit ce qui suit : « (...) 4. L’indemnité est fixée par les juridictions compétentes. Elle peut être fixée même provisoirement par voie judiciaire, après audition ou citation de l’ayant droit, que le tribunal, à sa discrétion, peut obliger, en vue de l’encaissement de l’indemnité, à fournir un cautionnement correspondant à celle-ci, selon les modalités prévues par la loi. La loi peut prévoir l’instauration d’une juridiction unique, en dérogation à l’article 94, pour tous les litiges et affaires en rapport avec l’expropriation, et pour la tenue prioritaire des procès relatifs.

La même loi peut régler la manière dont se poursuivent les procès pendants. (...) » GRIEFS 1. Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaint du rejet de sa demande de levée de la charge imposée sur son terrain et, alternativement, d’allocation d’une indemnité pour le préjudice matériel et moral subi en raison de son blocage et de la perte d’usage pour une très longue période. 2. Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence en droit interne de recours effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n o 1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le rejet de la demande du requérant à la cour d’appel de Thessalonique, par laquelle il l’invitait à se prononcer tant sur la question de la révocation de la charge imposée sur son terrain que sur celle afférente à son indemnisation, a-t-il respecté l’article 1 du Protocole n o 1 ? Est-ce que l’ordre juridique interne aurait dû prévoir une procédure judiciaire unique permettant « une appréciation globale des conséquences de l’expropriation » imposée au terrain du requérant, y compris les questions relatives au blocage du terrain en question (voir Azas c. Grèce , n o 50824/99, § 48, 19 septembre 2002) ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 1 du Protocole n o 1 ?