COSTACHE v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
COSTACHE v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Reclamantul, dl Mitica Costache, este un cetățen român de origine etnică romă, născut în 25 iunie 1967 și locuiește în Slobozia. Din 1990 a fost implicat într-un parteneriat pe termen lung neînregistrat cu dna C.C. Reclamantul este analfabet. El este reprezentat în fața Curții de către dl Constantin Cojocariu, avocat practicant în Iași. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu și ulterior de co-agentul lor, dna Carmen Ciută, ambele ale Ministerului Afacerilor Externe. Într-o scrisoare inițială prezentată Curții la 16 august 2005, reclamantul se plângea de condițiile de viață care nu corespunde statului său de sănătate. El a reiterat ulterior această plângere și a afirmat că autoritățile nu au furnizat o locuință adecvată în două formulare de cerere prezentate la 20 octombrie 2006 și, respectiv, 31 iulie 2007. Niciunul din formularele de cerere nu a fost semnat de către solicitant; cu toate acestea, acesta a fost însoțit de o scrisoare de acoperire semnată. La 23 decembrie 2005, reclamantul a fost diagnosticat cu paralizie a partea stângă a organismului cauzată de un accident vascular cerebral cerebral și la 28 iulie 2006 cu hepatită cronică și leziuni cerebrale (sindrom cerebelos). Din cauza condiției sale medicale, la 4 octombrie 2006, reclamantul a fost declarat sever handicapat de către Comisie pentru evaluarea persoanelor handicapate, care funcționează sub autoritatea consiliului județului („Comisia”). Începând cu 22 noiembrie 2006 a fost oferită o pensie lunară de 158 lei români (ROL). Din 2006, clasificarea reclamantului în categoria persoanelor cu handicap a continuat să fie reînnoită în fiecare an până în prezent. La 13 septembrie 2007, reclamantul a fost, de asemenea, diagnosticat cu epilepsie și deficit cerebral sever. Potrivit raportului emis de comisioana menționată mai sus la 22 septembrie 2010 , starea reclamantului ca persoană handicapată a fost declarată mai puțin severă, în timp ce starea sa de sănătate s-a îmbunătățit. Reclamantul și partenerul său, C.C., au părăsit casa satului parental și s-au mutat în orașul Slobozia în 2001, după moartea tatălui său. Având în vedere dificultăți majore în găsirea de cazare accesibilă, în jurul aceleiași date, reclamantul a început să formuleze cereri de cazare socială la diferite autorități, verbal sau în scris prin ajutorul C.C. Potrivit reclamantului, în cursul anului 2003, el s-a mutat împreună cu partenerul său într-un stal de cal dezertat aparținând statului care le-a fost alocat neoficial ca locuințe sociale de către municipiul Slobozia. Guvernul a contestat această afirmație și a susținut că reclamantul și partenerul său au început să trăiască în stal de testament propriu în cursul anului 2005. Investigațiile de bunăstare efectuate anual de serviciile sociale la cererea Comisiei pentru evaluarea persoanelor cu handicap între august 2005 și septembrie 2007 au declarat că reclamantul locuiește în orașul Slobozia împreună cu C.C., într-o cameră „în afară de un stabil în condiții neadecvate pentru locuința în”. Inspectorii serviciilor sociale au constatat că locuințele menționate mai sus lipseau apă curentă, încălzire, toaletă sau baie, precum și electricitate. La 24 noiembrie 2005, Consiliul Local Slobozia a publicat o listă de priorități pentru alocarea locuințelor sociale care include C.C. și partenerul ei, presupus reclamantul. 10. Într-o scrisoare din 20 martie 2007 trimisă de prefectul județului ca răspuns la plângerile reclamantului cu privire la situația locuințelor sale, prefectul a menținut că reclamantul locuia într-un stal, furnizat ca locuințe sociale de către Primăria Slobozia, și i-a informat că cererile sale de locuințe sociale mai adecvate au fost trimise instituției respective pentru a fi tratate. 11. În cursul anului 2007, municipalitatea Slobozia a finalizat reabilitarea unei clădiri în scopul locuințelor sociale. La 22 noiembrie 2007, C.C. împreună cu reclamantul, considerat membru de familie în scopul contractului de locație, a obținut o ofertă de locație socială și s-a mutat într-un apartament de o singură cameră în clădirea reabilitată. După transferul reclamantului, stabilul a fost demolat de municipiul. 12. art. 19 din Ordinul de Urgență nr. 102/1999 privind protecția persoanelor cu handicap prevede următoarele: „(1) În scopul asigurării dreptului la securitatea socială, la protecția sănătății și educației, adulții cu handicap au următoarele drepturi: (...) p) prioritate pentru închirierea, construirea sau cumpărarea unei locații de la stat;” 13. În conformitate cu art. 41 și anexa 1 la Legea nr. 114/1996 privind locuința, cerințele minime pentru o locație socială sunt următoarele: existența unui spațiu de odihnă, un spațiu de pregătire a alimentelor, o baie și acces la electricitate, apă potabilă și instalații de canalizare.